Poezii/versuri preferate

Marin Sorescu

Adam

Cu toate ca se afla in rai,

Adam se plimba pe alei preocupat si trist

Pentru ca nu stia ce-i lipseste.

Atunci Dumnezeu a confectionat-o pe Eva

Dintr-o coasta a lui Adam.

Si primului om atat de mult i-a placut aceasta minune

Incat chiar in clipa aceea

Si-a pipait coasta imediat urmatoare,

Simtindu-si degetele frumos fulgerate

De niste sani tari si coapse dulci

Ca de contururi de note muzicale.

O noua Eva rasarise in fata lui.

Tocmai isi scosese oglinjoara

Si se ruja pe buze.

''Asta e viata!''-a oftat Adam

Si-a mai creat inca una.

Si tot asa ,de cate ori Eva oficiala

Se intorcea cu spatele

Sau pleca la piata dupa aur,smirna si tamaie

Adam scotea la lumina o noua cadana

Din haremul lui intercostal.

Dumnezeu a observat

Aceasta creatie desantata a lui Adam

L-a chemat la el,l-a sictirit Dumnezeieste

Si l-a izgonit din rai

Pentru suprarealism.

In spatiu tainic,fara marturie,

ma alesei candva faptura vie.

M-au faurind razand, cantand, parintii.

Ei, tesatorii vietii si ai mortii,

mi-au dat ce-ngaduise soartea;

au pus in mine soarele si noaptea,

Si mi-au adus un drum in fata portii.

"Acesta-i drumul tau, mi-au zis parintii,

pornesti din vai s-ajungi in slava mintii.

Pe cale-n lumea neagra am plecat.

Umblam, vedeam, dar nu ma inchegam.

Vedeam, umblam, dar inca nu eram.

Prin anul lung, ah lung, de altadat'

de-abia Iubirea m-a intemeiat.

Blaga

Adio

Adio, dulcea mea durere

Ce-atat de mult m-ai chinuit.

Te las, ca nu mai am putere

Sa te urmez pan-la sfarsit.

Tu esti sfioasa si curata

Ca floarea alba de pe stanci,

Dar ai faptura vinovata,

Cu ochii negri si adanci.

Si nu-ntelegi ca eu sunt bietul

Nebun culegator de flori

Ce ma ridic incet cu-ncetul

Pana la stancile din nori.

Dar forma ta inselatoare

Ia calea timpului apus,

Si cand ajung pana la floare,

Ea se ridica tot mai sus.

(Duiliu Zamfirescu)

Apui, copila zambitoare-

o raza nemiscata-n plus!

Imi esti risipa-ncantatoare,

ca si Verena_si Iisus...

Apui, copila arzatoare!

De stralucire sunt distrus,

doar negura seducatoare-

-mi tremura diluviul scurs.

La ce atatea-afecte pale-

albe flori, ce-au tot apus!?...

Cum apun~rasar petale,

ce lucesc_si maine nu-s...

Ramai la Cer - o muritoare,

eu - geniul mortii vesnic spus.

~Andre`Dicovici~

Apus

Cu sufletu-nchis

Nimic nu vrea -

Cad frunze-n amurg,

Draga mea!

Sinistra noapte

Si-amara stea -

Curand, si ninge,

Draga mea!

G. Bacovia

Oglinda din ad

De felul meu nu postez pe topicurile

Bilet cu o singura calatorie?!

Mai stii--

Mai stii...cum te strigam pe-atunci

Icoana cu picioare lungi

Veneai pe rau sau rau erai

Curgeai in mine pana-n rai

Cu limba preschimbat-n bici

Vanai pe coapse iepuri mici

Aveai un zambet cam mieriu

Erai mireasma,eram viu.

Dar of! of! desis de ochi

Acum de mine trag trei popi

Carnea miroase de pe-acum

A scandurica de salcam

Pe cand orzeste muschi din cai

Mie tarana-mi spune :Hai!

Mie ulcica-mi spune blid

De dragoste... rostogolit.

CINE MOARE?

de PabloNeruda

Moare cate putin cine se transforma in sclavul

obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi

traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu

risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu

oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.

Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera

negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui

vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca,

oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este

nefericit in lucrul sau; cine

nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine

nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile

"responsabile". Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu

citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat

Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si

detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine

abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba

de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca

cunoaste intrebarea. Evitam moartea cate putin, amintindu-ne

intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul

fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o

fericire splendida. Totul depinde de cum o traim... Daca va fi sa te

infierbanti, infierbanta-te la soare Daca va fi sa inseli,

inseala-ti stomacul. Daca va fi sa plangi, plange de bucurie. Daca va

fi sa minti, minte in privinta varstei tale. Daca va fi sa furi, fura

o sarutare. Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica. Daca va fi sa simti

foame, simte foame de iubire. Daca va fi sa doresti sa fii fericit,

doreste-ti in fiecare zi...