Poezii/versuri preferate

Amarena a scris:

Da' calmeaza-te, draga, ce-ti veni? Te-apuca fandacsia asa, pe nepusa masa? Ce daca vreau si eu sa-mi vad numele, ce treaba ai tu? Sa-ti dau o bulina de calmare? Vrai?

Iar ai confundat topicul...cel cu bancuri e in alta parte. Spor!

:))) bine, fata, plec, numai sa nu te mai stiu asa supi.

Da' n-am zis nici un banc :(

Amarena a scris:

:))) bine, fata, plec, numai sa nu te mai stiu asa supi.

Da' n-am zis nici un banc :(

 Drum bun!

Imediat ma apuc de creat poezii atat de influential au fost ultimele pagini de  "poetarii"     ... inca n-am decis in care limba o sa incep, dar nu ma grabesc  

Revenim si noi la poezii/versuri preferate? 

Multumesc. 

"De ce pana mea se opreste in cerneala ... ma intreb" ...  :think:

Acest chip de zeu trist clar
Lacrima
Acest greier de ceștar
Lacrima
Acest creier gânditor
Lacrima
Acest Soare arzător
Lacrima
Acest lanț crescut în os
Lacrima
Acest glonte mânios
Lacrima
Acestiepure ah plâns
Lacrima
În al genei umbră-ascuns
Lacrima
Acest nu cu paloș lat
Lacrima
Ci cu inima-mpărat
Lacrima
Acest deal de sare greu
Lacrima
Acest clopot acest zeu
Lacrima

( Grigore Vieru)

O. Goga

În munţi

Voi, munţilor mândri, moşnegi cununaţi

Cu stelele bolţii albastre,

În leagănul vostru de codri şi stânci

Dorm toate poveştile noastre.

Alături de şoimii cu ochii aprinşi,

Din tainica voastră dumbravă,

Se-nalţă-ndrăzneţe-n lumina din cer

Şi visele noastre de slavă.

În voi îşi deşteaptă plânsorile ei

Frumoasa mea ţară săracă,

Cu braţe lipsite de-al luptei fior

Şi buze ursite să tacă.

La voi vine jalea-i când vifor păgân

Purcede strigarea să-i frângă,

În cântec o schimbă pădurea de brazi

Şi-n lume-o trimite să plângă.

La voi mă îndrumă-n cărările ei

Şi biata mea soartă pribeagă,

Pădurea cea veşnic lipsită de somn

Mi-e sfântă şi-atâta de dragă.

Cântarea măiastră din codrii cărunţi

Dă strunelor mele povaţă,

Şi-o mândră poveste strivită de vremi

Truditul meu suflet învaţă.

Din culmea pleşuvă cu creştetul alb

Privirile-mi zboară departe,

Şi-n mintea supusă tresare aprins

Fiorul măririlor moarte.

Un vaier amarnic se zbate-n amurg

Şi stăruie-n zvonuri de ape,

Al munţilor vaier mă zbuciumă-n piept

Şi-mi tremură plânsu-n pleoape.

O vitregă soartă, cu patima ei,

Pe-ntinsele culmi şi poiene,

În vremuri pitice, iubirii de fraţi

Ziditu-i-a graniţi viclene...

A pus miezuine şi stavil-a pus,

Rupându-vă creştetu-n două,

Când Domnul, stăpân pe pământ şi pe cer,

Pe voi v-a dat, munţilor, nouă!

Vă arde ruşinea din creştet, ades'

Voi aspră porniţi vijelie -

Şi sufletu-mi lacom vă soarbe atunci

Năprasnica voastră mânie!

Din urletul vostru sub cerul aprins,

Din ploaia de trăsnete grele

S-a naşte odată, plutind peste vremi,

Cântarea cântărilor mele!

"Aş dori să pot trimite către tine,
Plin de cântec, de lumină şi de dor
Adevărul frumuseţilor divine,
Împletit în bucuriile senine
Minunat, iubit şi veşnic mărţişor…

"Gerul închide școlile, luni și marți. În București și în mai multe județe din țară vor fi suspendate cursurile, luni și marți, din cauza vremii care a făcut ca drumurile să fie impracticabile." ... si gandul m-a dus la o poezie preferata dar si sezonala.

Iarna

de Vasile Alecsandri

Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi.

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară;
Soarele rotund și palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerețe printre anii trecători.

Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare,
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbuci albii de fum.

Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
Strălucește și dismiardă oceanul de ninsoare.
Iată-o sanie ușoară care trece peste văi...
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.