România
Roportal.ro

Poezii/versuri preferate

Început de giovi, Mie 18 mai 2005 · 1.730 răspunsuri · 311.622 vizualizări

*tania*341 mesaje#1491
Romanta fara muzica - Ion Minulescu

(in seara cand ne-om intalni)


În seara când ne-om întâlni -

Caci va veni si seara-aceea -

În seara-aceea voi aprinde trei candelabre de argint

Si-ti voi citi

Capitole din epopeea

Amantelor din Siracuza,

Citera,

Lesbos

Si Corint...

Si-n seara când ne-om întâlni

Te-oi întreba,

Ca si pe multele pe care le-am întrebat 'naintea ta:

- Voiesti sau nu sa fii a mea?


În seara când ne vom iubi -

Caci va veni si seara-aceea -

În pat vom presara buchete de trandafiri si chiparoasa

Ne vom închide-apoi în casa

Si vom zvârli în strada cheia...

Si-n seara când ne vom iubi

Te-oi întreba,

Ca si pe multele pe care le-am întrebat 'naintea ta:

- Voiesti sa nu mai fii a mea?...


Si-n seara când ne-om desparti -

Caci va veni si seara-aceea -

Vom stinge flacarile-albastre din candelabrele de-argint,

Iar florile de chiparoasa si trandafirii-i vom presa

În cartea roza-a epopeii

Amantelor din Siracuza,

Citera,

Lesbos

Si Corint...

Si-n seara când ne-om desparti

Te voi ruga,

Ca si pe multele pe care le-am sfatuit 'naintea ta:

- Sa-ti amintesti c-ai fost si-a mea!...

Editat Mie 28 mai 2014 16:28

Zero*27.287 mesaje#1492

Poezie dupa Pablo Neruda si mai departe

Autor necunoscut

(Se pare ca celui care a scris poezia ii sunt necunoscute semnele de punctuatie sau, e posibil si asta, a lasat pe fiecare sa le puna unde ii pofteste inima.)

As vrea sa ma pot apropia de marginea ta interioara
Sa simt gandul tau secret
Infasurat ca miezul unei orhidee
Imi imaginez ca incerc sa ating
Fluturarea inceata a pulsului tau

Vino incet pe la spate
Si prinde-ma in bratele tale
Sa pot crede ca inima mea nu e de piatra
Fa- ma sa ma topesc
In inchipuirea dragostei tale
Fa – te ca nu vezi
Zidul care ne desparte

Suntem prinsi amandoi
Intr-un vis care pare sa semene
Nu vreau sa ma trezesc inca

Vom fi candva impreuna
Intr-o noapte cu stele si luna
Probabil intr-un alt univers
Probabil pusi in alt vers

Editat Joi 29 mai 2014 15:47

*tania*341 mesaje#1493
Urlet - Georgeta Benescu



Am numarat toti spinii, rand pe rand,

Si s-a aprins, firav, sub frunte-un gand

E-atat de frig si ceata uneori,

Incat as vrea sa-i pot schimba in flori.



Ingenunchez, atenta, si-i privesc.

O, cine-a zis ca ghimpii nu vorbesc?

Imi spun povesti, tacuti si-ncrancenati,

Si eu ma pierd, printre atatia frati.



E un proces ciudat, cu rost sau nu,

As vrea sa uit, sa-mi fii aici doar tu.

Dar uneori e bine sa infrunti

Si singur, haitele de lupi carunti.



Sa-ti urle spaima pana-n varf de os,

Sa simti ca viata la mezat te-a scos,

Cu spatele lipit de zid sa stai,

Dar sa surazi, caci n-o sa li te dai.



Sa stii ca ESTI, IUBESTI si-atat.

Iar dincolo e noapte si-i urat

Cu pieptul gol, si palme sangerand,

Un dans cu lupii sa incepi, cantand.



Chiar de in jur ti-s sute si pandesc,

Cu ochi de fiara, ce hain lucesc,

Chiar daca maine va veni mai greu,

Tu-mi esti alaturi, ti-s aici mereu



(femeia asta e atat de fascinanta.... traieste fiecare litera pe care o scrie.... am cunoscut-o candva si la fel isi traieste viata - in metafore)

Editat Joi 29 mai 2014 23:05

tadayo4.078 mesaje#1494

"Cu pieptul gol, si palme sangerand,

Un dans cu lupii sa incepi, cantand."
Nu ma pot opri sa vad aici libidoul invartejit cum anticipeaza si asteapta.
*tania*341 mesaje#1495

ai dreptate, urla in ea tot ce inseamna pasiune, pe toate planurile smile.png

cand a scris versurlle astea chiar era la zid, lovita de oprobriul public pe care il sfida curajoasa.... tocmai din cauza pasiunii si a curajului de a incalca cutume sociale

Editat Joi 29 mai 2014 23:41

Zero*27.287 mesaje#1496

Poemul V

de Pablo Neruda

Ca tu să mă auzi,

cuvintele mele

se îngustează câteodată

precum urmele pescăruşilor pe plaje.

Colier, clopot ameţit

pentru mâinile tale gingaşe ca strugurii.

Şi îmi privesc cuvintele din depărtare.

Ele găsesc un adăpost mai cald în tine decât în mine.

Ca iedera se înalţă pe vechile-mi dureri.

La fel suie ziduri ceţoase.

Tu eşti vinovată pentru o astfel de trudă.

Ele zboară din bârlogul meu întunecat.

Totul se umple de tine, şi tu umpli totul.

Înaintea ta, au populat golul pe care tu l-ai cucerit,

şi îmi sunt mai vecine în tristeţe decât tine.

Acum vreau ca ele să spună ce-am vrut eu să-ţi spun

şi să te facă să auzi aşa cum eu aş vrea să mă auzi.

Vânturile obidei încă le mai mângâie, ca întotdeauna.

Câteodată, uraganele viselor le zdrobeşte.

Poţi asculta şi alte voci în vocea mea îndurerată.

Bocetul bătrânelor guri, sângele vechilor rugi.

Iubeşte-mă, pereche. Nu mă abandona. Urmează-mă.

Urmează-mă, pereche, pe acest val de obidire.

Şi cuvintele mele prind culoare în iubirea ta.

Totul se umple de tine, şi tu umpli totul.

Voi preface cuvintele într-un colier infinit

pentru mâna ta albă, gingaşă ca strugurii.

Zero*27.287 mesaje#1497

Tot Neruda

Poemul XX

Pot să scriu cele mai triste versuri în noaptea aceasta.

Să scriu, de pildă: “Noaptea e înstelată,
şi tremură, albaştri, aştrii, în depărtare”.

Vântul nopţii se învârte în cer şi cântă.

Pot să scriu cele mai triste versuri în noaptea aceasta.
Eu am iubit-o, şi uneori şi ea m-a iubit.

În nopţi ca aceasta am ţinut-o în braţe.
Am sărutat-o de atâtea ori sub cerul nesfârşit.

Ea m-a iubit, uneori şi eu o iubeam.
Cum să nu fi iubit ochii ei mari şi ficşi.

Pot să scriu cele mai triste versuri în noaptea aceasta.
Să mă gândesc că nu o am. Să simt că am pierdut-o.

Să aud noaptea imensă, mai imensă fără ea.
Şi versul cade în suflet, ca roua pe pajişte.

Ce contează că iubirea mea n-a reuşit s-o păstreze.
Noaptea e înstelată şi ea nu e cu mine.

Asta e tot. În depărtare cântă cineva. În depărtare.
Nu se împacă sufletul cu gândul c-am pierdut-o.

Vrând parcă s-o apropie, privirea mea o caută.
Inima mea o caută, şi ea nu e cu mine.

Aceeaşi noapte ce face aceiaşi copaci să înălbească.
Noi, ce de-atunci, nu mai suntem aceiaşi.

N-o mai iubesc, e-adevărat, dar cât am mai iubit-o.
Vocea mea căuta vântul ca să-i ating auzul.

Al altuia. O fi a altuia. Ca înainte de săruturile mele.
Glasul ei, trupul ei alb. Ochii ei nemărginiţi.

N-o mai iubesc, e-adevărat, dar poate o iubesc.
E-aşa scurtă iubirea, şi aşa de lungă uitarea.

Pentru că în nopţi ca aceasta am ţinut-o în braţe,
Nu se împacă sufletul cu gândul c-am pierdut-o.

Chiar de-o fi aceasta ultima durere pe care mi-o provoacă,
Şi de-or fi acestea ultimile versuri pe care i le scriu.

Zero*27.287 mesaje#1498

Epilog sentimental

de Ion Minulescu

Dă-mi ochii-ţi plânşi, să-i mai sărut o dată,
Şi lasă-mă să plec!...
Tu nu-nţelegi
Că-n orchestrarea întregirii noastre
Nu-i ciripit de păsărele-albastre,
Ci-i răcnet doar de bestie turbată,
Ce-ţi sângerează-obrajii şi te muşcă
De câte ori încerci s-o-nchizi în cuşcă
Sau de piciorul patului s-o legi?...

Dă-mi ochii-ţi plânşi, să-i mai sărut o dată,
Şi nu-ţi mai cer nimic!...
Tu n-ai ghicit
Că melodia întregirii noastre s-a sfârşit
Şi toată fericirea-mprovizată
Cu care ne-avântăm tot mai departe
N-a fost decât iluzia că ne-am iubit
Ca două manechine cu suflete de vată,
Păstrate-ntr-o vitrină cu geamurile sparte?...

Dă-mi ochii-ţi plânşi, să-i mai sărut o dată,
C-atâta doar mi-e dat să-ţi mai sărut,
În cinstea întregirii noastre din trecut,
Din care-acum n-a mai rămas nimic
Decât o falsă frescă-n mozaic,
Pe care nişte gheare de bestie turbată
Însângerează două imagini omeneşti!...
Nu le cunoşti?...
Încearcă -
Şi-ai să ţi le-aminteştï!

*tania*341 mesaje#1499
Noapte de unul singur - Adrian Paunescu


Aud un pian prin zăpezi cristaline

Şi nu sunt cu tine, vai nu sunt cu tine

Chopin – un concert de pian oarecare

Şi calea e lungă şi noaptea e mare.


De iarnă mă satur, de plânset te saturi

Iubiri între noi în o mie de paturi

Şi primăvăratec ninsori mai sfâşie

Voalul miresei în noaptea târzie.


Se-aud ciudăţenii şi fiare în noapte

Şi ninge himere şi ninge cu şoapte

Mi-e dor ca de propria-mi copilărie

De tine, aceea ce n-a fost să fie.


Iar dacă ai fi dintr-o dată cu mine

Mi-ar fi totul altfel şi nu mi-ar fi bine

Sunt fumuri pe case, iubiri sunt în case

Şi cerul a fum şi-a păcate miroase.


Pendula ca streangul de moarte e gata

Se mişcă de parcă mă strânge cravata

Mă târâi pe coaste, te caut pe perna

Şi noi ce spuneam că iubirea-i eternă.


Şi uite ce grabnic se-arată şi trece

Şi sângele-n rana lovită e rece

Aud un pian, un Chopin de departe

De care n-ai parte, de care n-am parte.


Un mut pianist se răsfiră în stele

Şi mâinile lui bat în coastele mele

Atât aş voi să te văd înc-o dată

Şi-aceasta ca ultima noastră răsplată


Şi când lângă focul ce-atât ne legase

În soba adânc păduraticei case

Ar fi să te văd pentru ultima oară

Aş pune pianul să-nveţe să moară.


Aşa cum acum eşti dusă departe

Bufneşte-un pian prin ulucile sparte

Şi-o lună roşcată însângeră plopii

Iar eu cu nimic nu mai pot să te-apropii.


Şi cad în genunchi lângă focul ce moare

Şi vreau să-l întreb de mai e vre-o scăpare

Şi el îmi răspunde cu-n sclipăt spre uşă

Şi-mi lasă în palme o caldă cenuşă.


Te-aş cere-napoi însă n-am cui te cere

Şi restul e numai Chopin şi tăcere.


(suna fantastic pe muzica lui Emeric Imre)

Zero*27.287 mesaje#1500

Pablo Neruda - Daca ma vei uita

Vreau sa iti spun un lucru.

Stii cum se intimpla:

daca privesc luna de cristal, ramura de arama

a toamnei linistite, la fereastra mea,

daca ating,

alaturi de foc,

cenusa intangibila

sau trupul zbircit al lemnului,

totul ma duce spre tine

de parca tot ceea ce exista,

arome, lumina, metale,

sunt mici corabii

navigind

spre insulele tale care ma asteapta.

Ei bine,

daca incetul cu incetul vei inceta sa ma iubesti,

voi inceta sa te iubesc, incetul cu incetul.

Daca pe neasteptate

ma vei uita,

sa nu ma mai cauti:

te voi fi uitat de mult.

Daca ti se pare imens si nebun

vintul de steaguri

ce-mi trece prin viata,

daca te hotarasti

sa ma arunci la malul

inimii in care mi-am infipt radacinile,

aminteste-ti

ca in aceasta zi,

la aceasta ora,

voi ridica bratele

radacinile mele vor zbura

sa caute alt pamint.

Dar

daca zi de zi

ora de ora

simti ca imi esti sortit mie,

cu intregul tau farmec,

daca zi de zi o floare

se catara pe buzele tale cautandu-ma

dragostea mea,

in mine, tot acest foc se repeta,

in mine nimic nu se stinge si nimic nu se uita.

Dragostea mea

se hraneste din dragostea ta

si atit cit vei trai

va ramine in bratele tale

fara sa se desprinda dintr-ale mele.

← Înapoi la Poezie