Poezii/versuri preferate

Adrian Maniu

Sufletul amantului sinucis

bătu la porţile raiului.

Şi vămile cerului s-au deschis.

Sufletul era trist, inima lui, tot rănită.

Dumnezeu, cu dulceaţa graiului,

i-a zis: ,,Multe ţi se vor ierta, pentru o iubită.

Vino

Iulian Boldea

Portrait d'une femme

în labirintul corpului tău ca o floare retractilă stângace

micile pârâiaşe de sânge şi limfă prefac perfecţiunea

în suav neant al cărnii.

o, anatomie a frigului o, anatomie a visului

ascuns în petalele oaselor tale în cartilagiile iluziei.

în labirintul corpului tău

nici o mirare nu rămâne intactă

nici o tristeţe nu se străvede

în oglinzile concave ale minţii.

doar săruturile neîntâmplate se preling în colţul buzelor

ca un surâs răstălmăcit ca o himeră tulburător

de reală.

Iulian Boldea

pe când întorc filele chipului ei

pe când îi ascult cu atenţie surâsurile unul câte unul

pe când adulmec oglinzile ce îi răsfrâng paloarea

şi îi măsor bătăile clare ale inimii

pe când îi descifrez fantasmele singurătăţii ei umile

şi îi ghicesc în podul palmei prezentul încrâncenat

pe când îi recitesc tristeţile din colţul buzelor

şi îi conspectez dorinţele secrete înflorite sub pleoape

Mirosul tau de tigara si tinerete plap

Izvorul dragostei, visează unii

ţ

"Mana ta" - Magda Isanos

Mina ta nu-i fara de temei fierbinte,

sau rece, grea ca plumbul, sau

usoara ;

eu vorba i-o-nteleg, si ea nu minte,

cum are obiceiul stapinul,

bunaoara.

E ca o frunza mare, pala, ce s-a scuturat

pe fruntea mea, sa

steie racoroasa,

si, cind pe umeri citeodata mi se lasa,

eu stiu de esti

sau nu esti suparat.

In parul meu ce albe-s degetele miinii

tale,

si-asa de visatoare, ca de femeie-mi par,

dar ard si dor de brate

pina la umar goale,

de-mi zic ca au in virfuri si-n podul palmei

jar.

Stiu orice linie sau vinisoara albastrie

a miinii tale, orisicit

de nensemnata,

dupa cum si dinsa pe de rost ma stie

si sa ma uite n-ar

mai putea vrodata.

he he, Cosbuc:

Se zvonise prin ziare

Că-n Irlanda-i

Un bărbat grozav de tare.

Lordul John prinz

Damei de pică,

la drum de seară

După-at

Vânt de martie - Maria Banuş

Trece un vânt peste lume,

Şi nu m-a uitat.

Credeam în poame rotunde şi coapte,

În ce s-a-mplinit, în ce s-a-mpăcat.