Iubescu-te c
Poezii/versuri preferate
Început de giovi, Mie 18 mai 2005 · 1.730 răspunsuri · 311.622 vizualizări
Astăzi nu mai cântăm, nu mai zâmbim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.
Stefan Augustin-Doinas
Editat Mie 2 ian 2013 18:27
FA-TI TIMP
In trecerea grabita prin lume catre veci,
Fa-ti timp, macar o clipa, sa vezi pe unde treci!
Fa-ti timp sa vezi durerea si lacrima arzand
Fa-ti timp sa poti, cu mila, sa te alini oricand!
Fa-ti timp pentru-adevaruri si adancimi de vis,
Fa-ti timp pentru prieteni, cu sufletul deschis!
Fa-ti timp sa vezi padurea, s-asculti langa izvor,
Fa-ti timp s-asculti ce spune o floare, un cocor!
Fa-ti timp, pe-un munte seara, stand singur sa te rogi,
Fa-ti timp, frumoase amintiri, de unul sa invoci!
Fa-ti timp sa stai cu mama, cu tatal tau - batrani....
Fa-ti timp de-o vorba buna, de-o coaja pentru caini....
In trecerea grabita prin lume catre veci,
Fa-ti timp macar o clipa sa vezi pe unde treci!
Fa-ti timp sa gusti frumosul din tot ce e curat,
Fa-ti timp, ca esti de multe mistere-nconjurat!
Fa-ti timp cu orice taina sau adevar sa stai,
Fa-ti timp, caci toate-acestea au inima, au grai!
Fa-ti timp s-asculti la toate, din toate sa inveti,
Fa-ti timp sa dai vietii adevaratul sens!
Fa-ti timp, ACUM!
Sa stii: zadarnic ai sa plingi,
Comoara risipita a vietii, n-o mai strangi!
Rudyard Kipling
Frumuseţea
Frumoasă sunt, cum este un vis cioplit
Sunt clipe cand toate le am...
Tacute, duioase psihoze-
Frumoase povesti ca visuri de roze...
Momente cand toate le am.
Iata, sunt clipe cand toate le am...
Viata se duce-n sir de cuvinte-
Un cantec de mult...inainte...
Momente cand toate le am...
G. Bacovia- In fericire
Călătorie pe mare - Tudor Vianu
Puternică şi pură laolaltă,
Stea din tăria cerului
Vorbele de-amor pe lume
Sunt ca salba de margele:
Daca scapa-ntaia boaba,
Celelalte curg si ele.
......................
Lanturi de argint, si-n casa
Porti cu aur fermecate,
Robului la ce i-s bune
Daca n-are libertate!
.....................
Ma tot jalui, biet de mine,
De-un amor ce m-a-nselat,
Cum priveste prostul piatra
Dupa ce s-a-mpiedecat.
.....................
Piatra, cat de piatra fie,
De-o lovesti, scapa scantei;
Dara eu ce n-am o piatra
Pusa-n locul inimei!
Dimitrie Anghel- Spaniole
Acum sunt mai pustiu ca totdeauna,
De când ma simt tot mai bogat, de tine,
Si-mi stau pe tâmple soarele si luna,
Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine.
M-as jelui în fel de fel de jalbe
În care nici n-as spune cum te cheama,
Patrate negre si patrate albe
Îmi covârsesc gradina si mi-e teama.
Si, uite, n-are cine sa ne-ajute,
Abia-si mai tine lumea ale sale
Si-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri cauta o cale.
Prin gari descreierate - accidente,
Marfare triste vin, în miezul verii,
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente,
Ca sa te-apropii si ca sa te sperii.
Jur-împrejur, privelisti aberante,
Copii fragili ducând parintii-n spate,
Batrâni cu sanii gri de os pe pante
Si albatrosi venind spre zari uscate.
Mi-e dor de tine si îti caut chipul
În fiecare margine a firii,
În podul palmei, daca iau nisipul,
Simt un inel jucându-se de-a mirii.
Te-aud în batalii din vreme-n vreme,
Ostasii garzii tale ti se-nchina,
Iubita mea cu foarte mari probleme,
Cu chip slavon si nume de regina.
Fiorul rece prin spinare-mi trece,
Când mi-amintesc cu gene-nlacrimate
Ca tu, de la etajul treisprezece,
Voiai sa te arunci, sa scapi de toate.
Dar tu-ntelegi, de fapt, ca nu se cade
Sa-ti pui în cumpana întreaga viata,
Ca nu-s în joc abstractele rocade,
Ci sângele ce fierbe sau îngheata.
Neputincioasa, trista si frigida,
Asa ai fost si apareai senina,
Dar cel care-a stiut sa te deschida
Nu-i fericit, ci îmbatat de vina.
De te lucram sârguincios cu dalta,
De te faceam din carnea mea, iubito,
Nu deveneai, cum astazi esti, o alta,
Pe care la caldura am trezit-o.
Lasând ambitiile de o parte,
Ne aruncam în marea nemiloasa
Si-mpreunati, ca filele-ntr-o carte,
Ne facem, din sudoare, sfânta casa.
Pe urma, vin ceilalti sa ne-o distruga
Si ochii tai ma cauta întruna
Si eu înalt nefericita ruga,
Purtând pe tâmple soarele si luna.
Si te iubesc cu mila si cu groaza,
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie,
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra, pentru vesnicie.
La noapte ne certam definitiv,
Ne despartim în mici felii de pâine
Si ne urâm acum fara motiv,
Sa ne-mpacam fara motive mâine.
Nu-i cauza si nu e nici efect
În toata înclestarea asta mare,
Iubirea noastra toata-i un defect,
Fereasca Dumnezeu sa se repare.
Îmi vine sa te-njur de Dumnezeu
Si-apoi sa-L rog pe El sa te salveze,
Esti binele, precum esti raul meu,
Cea mai cumplita dintre ipoteze.
Ma calci pe nervi si ma înnebunesti,
Ai sa ma faci, fierbinteo si rebelo,
Cu-aceste negre mâini împaratesti
Sa-ti nimeresc gâtlejul ca Othello.
Tu, am impresia, nici nu observi
Cu ce iubire te pastrez în mine,
Pe inima te port, te duc pe nervi,
M-ai prefacut în cioburi si ruine.
La tot ce-i hotarât definitiv
Nu am nici azi nimica împotriva,
Dar eu ma tem sa nu gasim motiv
Pentru o despartire relativa.
Promite-mi ca pe celalalt tarâm
Ne vom vedea cu niste ochi de gheata
Atâta timp cât nu ne hotarâm
La scurta despartire de o viata.
Adrian Paunescu
Editat Vin 11 ian 2013 23:10
Deci, bună dimineaţa, inimi treze!
Voi nu vă urmăriţi cumva din frică?
E vrednică iubirea să vegheze?
Ea-ndepărtări preface tinda mică.
Noi lumi navigatorii afle-n zare,
Un altul vază-n hărţi lumi uimitoare,
Noi stăp