Ovu a scris:de fapt...artistul se implica in realitate...odata ce o prezinta si da referinte cu privire la aceasta s-a implicat deja...el poate duce chiar o campanie de cunoastere a realitatii adevarate...este clar implcat in ea!si da...se desprinde de ea cand creeaza...in rest...este mult mai profund implicat in ea decat multi altii!Si oare van Gogh era unul din aceia care traia in vis?!?!?!??!(dupa cum spuneai intr-un post mai vechi...un artist tre sa viseze,sa traiasca intr-un continuu vis...)
daca ma citai unde zici ca am spus asa ceva, poate as fi putut sa te lamuresc... oricum, toata creatia artistului e vis... nimic altceva. e clar ca tu si cu mine intelegem diferit notiunea de implicare in realitate.cand vorbesc despre si descriu starea de artist, o fac din proprie experienta, insa eu am ales concretul ca mod de viata... mi-am dorit un echilibru intre implicarea mea in realitate si patrunderea in metafizic, si am ajuns la concluzia ca in felul acesta nu pot face arta... pot doar sa ma folosesc de acest talent in folosul meu si al altora, insa nu pt. a trezi niste sentimente puternice asa cum numai un artist adevarat, de geniu, o poate face.
http://www.roportal.ro/discutii/ftopic7107-130.htmlps: un om care se apropie de dementa, de pierderea ratiunii, da, traieste din ce in ce mai mult in vis...
Wolfy_san a scris:Definitii si explicatii in mare am vazut!Acum ce vreau de la voi, e sa imi spuneti in cuvintele voastre, fara sa deschideti polemici, ce va face sa va simtiti artist!Cum explici in cuvintele tale starea de artist (ca si sentimente dar si experiente) !
pot sa-ti spun ce ma facea sa ma simt artist... pt. ca azi nu ma mai simt...fiecare simte si se exprima diferit, fiecare invata sa-si slefuiasca talentul dupa firea sa. eu, mult timp am observat realitatea, tot ceea ce ma inconjura, fara sa ma implic si am invatat in felul acesta sa fiu foarte atenta si sa surprind imagini, trairi intense, bine ascunse, pe chipurile oamenilor, in gesturile, in grimasele lor, in tonul vocii, multe dintre ele bazate pe propria mea experienta. am invatat sa patrund dincolo de aparente, sa traiesc prin oamenii din jurul meu, sa ma identific cu ei prin empatie, sa-i transpun in "arta" mea. simteam nevoia sa exprim intr-un fel toate aceste observatii pe care le faceam prin desen si poezie, sa arat si altora ceea ce simteam in acele momente...apoi, la un moment dat, am simtit ca patrund mult prea adanc in aceasta lume ca sa ma mai comport, sa simt, sa actionez ca ceilalti... am simtit ca e prea mult... si am ales calea concretului, imediatului. am incetat sa mai incerc sa patrund dincolo si nu am mai putut crea, de fapt nu mai simt nevoia sa mai creez. atunci traiam intr-un fel, acum traiesc altfel. nu mai pot desena, nu mai pot face poezie, nu mai am rabdare. acum traiesc in tumultul realitatii, al alergaturii de zi cu zi, rutina, stres, program incarcat, griji... nu mai am timp sa vizez, sa chem muza...