Sufletul de artist

[Wolfy_san 0]

Ce inseamna pentru voi, a fi artist?

Poate oricine sa incante vederea si sufletul?Cine sunt cei ce pot, si de ce?

Cum il distingi intr-o multime?

Mai e artist cel ce scrie pentru bani?

 

 

Multe intrebari, si mi-ar placea sa vad macar una raspunsa :blink:

[LikeThisPoppy 1630]

Ce inseamna pentru voi, a fi artist?

Poate oricine sa incante vederea si sufletul?Cine sunt cei ce pot, si de ce?

Cum il distingi intr-o multime?

Mai e artist cel ce scrie pentru bani?

Multe intrebari, si mi-ar placea sa vad macar una raspunsa :blink:

 

artistul e o persoana f sensibila care priveste dincolo de aparente, nostalgica, melancolica, mereu cautand transcendentul pe care inceartca sa-l redea sub diferite forme : pictura, poezie, sculptura, etc.

 

bineinteles ca oricine ar putea sa incante sufletul, vederea, daca si-ar dori asta... numai sa-si doreasca, insa, numai un artist cu chemare poate sa trezeasca sublimul in sufletele celorlalti.

cel ce scrie pt. bani isi pierde muza. devine comercial, lipsit de geniu.

[Wolfy_san 0]

Sunt perfect de acord cu tine.

Pentru mine a fi artist ar mai insemna ceva.

Sa te supui capriciilor vietii! Doar cei ce o inteleg pe deplin, o pot contrunta si pot suferi consecintele!

Nu e simplu sa le traiesti pe toate, sa nu poti fi indiferent la un zambet dulce, la o lacrima rece, la un sarut cald, la un suflet ratacit!

[LikeThisPoppy 1630]

Sunt perfect de acord cu tine.

Pentru mine a fi artist ar mai insemna ceva.

Sa te supui capriciilor vietii! Doar cei ce o inteleg pe deplin, o pot contrunta si pot suferi consecintele!

Nu e simplu sa le traiesti pe toate, sa nu poti fi indiferent la un zambet dulce, la o lacrima rece, la un sarut cald, la un suflet ratacit!

 

sa le traiesti pe toate e simplu... ceea ce nu e simplu e sa ramai sensibil, sa nu te abrutizezi, sa nu te impietresti, sa speri in continuare in frumusetea de dincolo de urat, de bunatatea de dincolo de rautate, de lumina de dincolo de intuneric. toate insa au rostul lor... chiar si intunericul il ajuta pe artist sa sublimeze lumina!

[Wolfy_san 0]

Am scris despre iubiri fictive! Azi imi dadeai un zambet, maine iti faceam o poveste. Dar viata mi-a jucat o festa.

In toate visele mele, aud o voce, vad un trup, dar niciodata o fatza! Acu 2 spatamani am intalnit-o, si de atunci, nu mai pot scrie nici macar ce gandesc! Imi dai un zambet, iti dau un zambet inapoi, si nimic mai mult?

 

Nu-mi mai pot mangaia nici sufletul meu . . .

Oare cum reactioneaza un artist, cad isi vede scrisul prinzand viata si se vede prins in propria opera?

[LikeThisPoppy 1630]

Am scris despre iubiri fictive! Azi imi dadeai un zambet, maine iti faceam o poveste. Dar viata mi-a jucat o festa.

In toate visele mele, aud o voce, vad un trup, dar niciodata o fatza! Acu 2 spatamani am intalnit-o, si de atunci, nu mai pot scrie nici macar ce gandesc! Imi dai un zambet, iti dau un zambet inapoi, si nimic mai mult?

 

Nu-mi mai pot mangaia nici sufletul meu . . .

Oare cum reactioneaza un artist, cad isi vede scrisul prinzand viata si se vede prins in propria opera?

 

iubirile fictive sunt cele mai pure...ele sunt ideale, pt. ca nu cunosc uratul din realitate, rutina, obisnuinta... cand artistul ramane fara cuvinte inseamna ca el traieste cu adevarat realitatea si nici un cuvant nu mai poate concura cu avalansa de simtaminte.

 

artistul se substituie personajului din opera sa si traieste odata cu el, se consuma... insa el nu va trai cu adevarat ca in realitate. trairile nu-i apartin, sunt doar imprumutate gratie empatiei.

[Wolfy_san 0]

Am trait toate scrierile mele! Am plans la unele cand le-am scris, si m-au trecut fiorii dargostei la altele!

De toate personajele m-am indragostit, fie ele chiar si anonime! M-am visat langa ele, pentru a le intelege mai bine!

M-am simtit ca un Dumnezeu!

Artistul e un Dumnezeu prin ceea ce face? Prin lumile ce le creeaza, si personajele la care da nastere?

Editat Septembrie 20, 2007 de Wolfy_san

[LikeThisPoppy 1630]

Am trait toate scrierile mele! Am plans la unele cand le-am scris, si m-au trecut fiorii dargostei la altele!

De toate personajele m-am indragostit, fie ele chiar si anonime! M-am visat langa ele, pentru a le intelege mai bine!

M-am simtit ca un Dumnezeu!

Artistul e un Dumnezeu prin ceea ce face? Prin lumile ce le creeaza, si personajele la care da nastere?

 

ca orice om, artistul poate ajunge la sufletul cuiva insa in mod indirect, prin scrierile sale.

fiecare putem atinge macar un suflet la un moment dat.

sentimentele pe care le trezeste artistul prin cuvinte sunt doar iesiri momentane din cotidian, insa existenta adevarata e dincolo de ele, acolo unde lacrimile pornesc din rani adevarate, unde inima se avanta sau sangereaza de dureri reale, ascutite...

artistul nu e dumnezeu pt ca nu creeaza nimic real... el reda niste imagini vizuale, auditive, sentimente, percepute de el prin experienta proprie, prin observatie directa sau pura imaginatie.

[Wolfy_san 0]

Ma simt ca un Dumnezeu fictiv in scrierile mele, si asta imi da fiori.

Oare un artist adevarat, e cu sange rece fata de personaje, si le duce unde vrea el in poveste, sau se lasa dus de val, si condus de poveste, subjugandu-se creatiei sale?

[LikeThisPoppy 1630]

Ma simt ca un Dumnezeu fictiv in scrierile mele, si asta imi da fiori.

Oare un artist adevarat, e cu sange rece fata de personaje, si le duce unde vrea el in poveste, sau se lasa dus de val, si condus de poveste, subjugandu-se creatiei sale?

 

te simti dumnezeu pt. ca macar acolo, in povestea ta, ai controlul.

 

a fi condus de poveste, poate insemna acelasi sange rece, pentru ca nu se stie niciodata unde vor ajunge personajele, care le va fi soarta... undeva aceste doua ipostaze se amesteca!