Ti-ai scris vreodata viata?
Cuprins in vraja operelor, ai uitat sa traiesti prezentul?
Ai preferat vreodata fictiunea ta asupra realitatii cotidiene?
Sufletul de artist
Început de Wolfy_san, Joi 20 sep 2007 · 237 răspunsuri · 35.583 vizualizări
Wolfy_san a scris:Ce inseamna pentru voi, a fi artist?Poate oricine sa incante vederea si sufletul?Cine sunt cei ce pot, si de ce?
Cum il distingi intr-o multime?
Mai e artist cel ce scrie pentru bani?
Multe intrebari, si mi-ar placea sa vad macar una raspunsa
o definire cat de cat ''stiintifica'':Artistii sunt oamenii care s-au nascut cu darul (si care apoi au continuat sa il dezvolte)de a intelege estetica manevrarii si manipularii materialelor in vederea regasirii interioare,exprimarii ideilor,conceptiilor si transmiterii tuturor mesajelor care lucreaza in special sufletului nostru.
Artistii care scriu pentru bani...pai artistii in general traiesc din munca de artist.Dar daca uita pentru ce au facut-o de la bun inceput si o fac doar pt bani nu mai sunt artisti ci doar oameni talentati.Iar talentul se pierde in timp pentru ca nu mai gaseste scopul initial al creatiei.
Wolfy_san a scris:Ti-ai scris vreodata viata?Cuprins in vraja operelor, ai uitat sa traiesti prezentul?
Ai preferat vreodata fictiunea ta asupra realitatii cotidiene?
daca mi-am scris viata?
de la 16 ani, insa m-am saturat s-o scriu. azi prefer s-o traiesc, si raman muta in fata ei...
prezentul n-am putut sa-l traiesc decat de f putine ori, atunci cand am reusit sa ies din poveste.
am trait in propria poveste pana cand nu a mai fost posibil. iesirea din ea, a fost cea mai teribila lovitura. perceptia asupra existentei e toatal diferita, in alte culori, mai putin transparente, opace chiar, murdare, nesigure...
mica_curioasa a scris:daca mi-am scris viata?de la 16 ani, insa m-am saturat s-o scriu. azi prefer s-o traiesc, si raman muta in fata ei...
prezentul n-am putut sa-l traiesc decat de f putine ori, atunci cand am reusit sa ies din poveste.
am trait in propria poveste pana cand nu a mai fost posibil. iesirea din ea, a fost cea mai teribila lovitura. perceptia asupra existentei e toatal diferita, in alte culori, mai putin transparente, opace chiar, murdare, nesigure...
Felicitari, caci ai trecut cu bine, poate cel mai greu test din viata ta!
Eu inca ma zbat intre a visa sau a trai, si acum parca as vrea sa ma opresc si sa aleg bine, nu mai vreau sa fiu actor in viata mea, ci narator in ea!
Wolfy_san a scris:Felicitari, caci ai trecut cu bine, poate cel mai greu test din viata ta!Eu inca ma zbat intre a visa sau a trai, si acum parca as vrea sa ma opresc si sa aleg bine, nu mai vreau sa fiu actor in viata mea, ci narator in ea!
fereste-te de asa ceva... priveste destinele artistilor. crezi ca se merita sa te sacrifici???
azi nici macar nu ar mai fi asa de multi care sa aprecieze... din pacate.
later edit: traieste-ti viata, n-o visa!
Editat Vin 21 sep 2007 00:03
De fiecare daca cand incerc sa ridic capul un pic mai sus, e cineva gata sa-mi dea cu o perna moale in el, si sa mi-l las inapoi!
Acum, nu ar fi problema ca imi da in mine, dar nu pot accepta ca inima mea sa aiba de suferit! Personajele mereu au o inima de pierdut, de gasit, de ranit!
Naratorii nu au nimic . . . Ei doar sunt in poveste!Si o controleaza!
Cum ar arata un artist fara suflet? Se poate vorbi de asa ceva?
Aici,arta mi se pare ceva periculos.Cat timp te opreste sa vezi viata asa cum este ea,cand te opreste sa traiesti,cand preferi sa traiesti in opera ta mai mult decat in viata ta,cand simti mai aproape de sufletul tau lumea imaginara decat cea reala...trebuie sa faci o schimbare.Eu cred ca cei care au darul de a picta,de a scrie,de a se exprima prin orice fel de arta are inainte de toate datoria de a schimba ceva in bine.Artistii au capacitatea de a vedea lumea in toata''splendoarea'' ei,intr-o masura mai mare decat un om fara asemene inclinatii,de aceea e de datoria artistului sa ramana in realitate pentru a o face la fel de frumoasa ca lumea sa interioara.
Editat Vin 21 sep 2007 00:11
Wolfy_san a scris:iesi acum din poveste cat mai poti fara mari probleme, ca mai devreme sau mai tarziu tot vei iesi, fortat. artistul isi poate pierde sufletul si mintea... apoi viata, poate mai devreme decat ar trebui! artistul fara suflet e ca si mort...De fiecare daca cand incerc sa ridic capul un pic mai sus, e cineva gata sa-mi dea cu o perna moale in el, si sa mi-l las inapoi!Acum, nu ar fi problema ca imi da in mine, dar nu pot accepta ca inima mea sa aiba de suferit! Personajele mereu au o inima de pierdut, de gasit, de ranit!Naratorii nu au nimic . . . Ei doar sunt in poveste!Si o controleaza!Cum ar arata un artist fara suflet? Se poate vorbi de asa ceva?
Ciumpy a scris:din pacate asta e imposibil. artistul nu are nici o treaba cu realitatea, iar odata intrat in ea, s-a dus inspiratia... artistul nu poate decat sa se sacrifice pt. opera sa.depinde de el ce alege... "viata in viata" sau nemurirea in lipsa prin opera sa... chiar daca el nu va mai exista s-o constientizeze...Aici,arta mi se pare ceva periculos.Cat timp te opreste sa vezi viata asa cum este ea,cand te opreste sa traiesti,cand preferi sa traiesti in opera ta mai mult decat in viata ta,cand simti mai aproape de sufletul tau lumea imaginara decat cea reala...trebuie sa faci o schimbare.Eu cred ca cei care au darul de a picta,de a scrie,de a se exprima prin orice fel de arta are inainte de toate datoria de a schimba ceva in bine.Artistii au capacitatea de a vedea lumea in toata''splendoarea'' ei,intr-o masura mai mare decat un om fara asemene inclinatii,de aceea e de datoria artistului sa ramana in realitate pentru a o face la fel de frumoasa ca lumea sa interioara.
Nu am trait niciodata povestile mele! Dar am intalnit un personaj de care m-am indragostit si in povesti, si in lumea reala!
L-am creeat inainte sa-l vad!
Aveti amandoi dreptate . . . nu poti risca sa pierzi contactul cu viata reala, si nici cu sufletul! Caci amandoua trebuiesc sa dainuie alaturi de trupul nostru si inima noastra, ultimile doua obligatoriu ancorate in realitate!
Vreau as zbor si sa visez, si sa traiesc in basme, dar nu pot sa fac asa ceva, caci simt ca menirea mea e sa povestesc cum ar fi daca, ca ci cum pentru cineva!
Si o replica de care m-am indragostit, si imi bantuie inima, alaturi de chipul celei ce a spus-o: Tot ce scriu sunt ca si scrisori fara destinatar. Dar abia astept sa i le citesc personal!
Editat Vin 21 sep 2007 00:23
Eu nu vad soarta si rolul unui artist ca unul de sacrifiu, de suferinta si definitiv ceva sortit pieirii.Artistul traieste prin arta sa iar echilibrul de a trai si de a crea se gaseste atat timp cat cauti originea tuturor lucrurilor.
Eu prin perseverenta am reusit sa imbin realul cu propria mea lume, si este un tel la care merita sa lucreze oricine pentru ca atunci cand faci ceva in care este toata fiinta ta si reusesti sa salvezi sau sa schimbi o viata,placerea este de mii de ori mai mare.
Artistii sunt un dar minunat.