Intre iubire si ura

haky a scris:

poti iubi si ura in acelasi timp, atunci cand iubesti si nu esti iubit (a)

Atunci nu urasti, ti se pare, doar simti durerea, lipsa celui pe care il iubesti. Dupa o dezamagire, durerea e si mai mare, iar omul se convinge singur ca uraste pentru a se apara de suferinta, pentru a nu mai simti durerea atat de apasator.

costy73 a scris:

intre dragoste si ura nu e decat un singur pas... unul foarte mic... usor de facut atunci cand intr-o relatie se produce un lucru foarte sensibil si greu de acceptat de cei doi...

Da, pasul este unul extrem de mic.

Pe cat de mult ai iubit acel om, pe atat de mult poti ajunge sa il urasti.

buzdugan a scris:

Sunt putini care pot sa vorbeasca ca tine despre o iubire esuata, sa nu fie macinati de resentimente.

Eu cred ca cei macinati de resentimente sunt cei care nu au reusit sa treaca peste despartirea respectiva.

O iubire vindeca o alta.

Daca te implici intr-o alta relatie, daca iubesti din nou, resentimentul pentru cel ce te-a ranit dispare.

Este firesc, nu?!

Vampiriţa a scris:

Dupa o dezamagire, durerea e si mai mare, iar omul se convinge singur ca uraste pentru a se apara de suferinta, pentru a nu mai simti durerea atat de apasator.

De aceeasi parere sunt si eu, chiar am spus asta cu cateva pagini in urma, ura te apara, te ajuta sa depasesti momentul.

Multi vor sa creada ca urasc, dar de fapt ei pot doar iubi.

Ruxandra_ a scris:

De aceeasi parere sunt si eu, chiar am spus asta cu cateva pagini in urma, ura te apara, te ajuta sa depasesti momentul.

Multi vor sa creada ca urasc, dar de fapt ei pot doar iubi.

Nu am realizat ca ai scris si tu... eu vorbeam din proprie experienta pentru ca am trecut prin asta, si nici la ora actuala, cand iubesc mult mai mult, nu pot trece peste suferinta din trecut, nu suport sa ma gandesc la ce a fost, imi e mai simplu sa zic ca urasc, dar de fapt mai mult ma doare.

Vampiriţa a scris:

Nu am realizat ca ai scris si tu...

Eu doar iti sustineam punctul de vedere. Probabil ca ai inteles altceva.

Vampiriţa a scris:

si nici la ora actuala, cand iubesc mult mai mult, nu pot trece peste suferinta din trecut, nu suport sa ma gandesc la ce a fost, imi e mai simplu sa zic ca urasc, dar de fapt mai mult ma doare.

Spui ca urasti, dar de fapt nu o faci. Pentru ca nu poti.

Nu poti uita cu usurinta o experienta neplacuta, stiu doar ca timpul isi face linistit treaba. Trebuie doar sa ai rabdare.

Daca acum iubesti mult mai mult, de ce nu te poti desprinde de trecut?

Daca inca te mai doare, inseamna ca inca il mai iubesti. Nu stiu, zic si eu. :D

Ruxandra_ a scris:

Eu doar iti aprobam punctul de vedere. Probabil ca ai inteles altceva.Spui ca urasti, dar de fapt nu o faci. Pentru ca nu poti.

Nu poti uita cu usurinta o experienta neplacuta, stiu doar ca timpul isi face linistit treaba. Trebuie doar sa ai rabdare.

Daca acum iubesti mult mai mult, de ce nu te poti desprinde de trecut?

Daca inca te mai doare, inseamna ca inca il mai iubesti. Nu stiu, zic si eu. :)

Ah, nu, nu am inteles altceva. :) Nu stiu ce sa zic, NU VREAU sa'l mai iubesc si nici nu cred ca mai simt ceva pentru el, poate din cauza ca s'a terminat prea brusc simt asta. Sau poate ca nu a trecut destul timp incat sa mi se cicatrizeze ranile. poate, poate, poate... Vb ta, timpul isi face linistit treaba :D

Ruxandra_ a scris:

DE CE se ajunge la indiferenta?

anestezia sufletului... sau in fine... poate vrei sa te rupi de trecut, poate ca ce a fost a durut prea tare.

dubito a scris:

Nu ai fost singura care ai spus asta pe topic. Nu esti Dumnezeu sa intorci si celalalt obraz...trebuie sa fi El sa faci asta? Mi se pare de neconceput ca un om pe care l-ai iubit ca pe ochii din cap, dupa despartire si dupa vestitul prag in care te simti frustrata si il urasti, sa iti fie..indiferent. Asta se intampla daca nu ai trecut cu adevarat si este o falsa impresie. Nu a zis nimeni ca il iubesti ca in prima zi, nu mai e la fel, dar nu inteleg....cand toate s-au dus, cand ai acceptat ideea ca el nu mai e in viata ta asa, cand ai acceptat toate cele ce tin de o despartire....nu ramane el in fata ta, acel el de care tu te-ai indragostit? Cum poti sa nu iubesti, sa nu il consideri un om drag cand odata, demult, v-ati impartasit unul altuia toate gandurile si sentimentele? Si sa iti fie indiferent...ca unul de pe strada, asa?

Dubito , te astept pe-aici dupa ce ai experimentat viata in doi , viata de familie , iubirea , ura si indiferenta . Poate peste vreo douazeci de ani si iti doresc din suflet sa ai aceleasi ganduri inocente despre relatia intre un el si o ea .

Ruxandra_ a scris:

.Intrebarea mea este: DE CE se ajunge la indiferenta? Am trait sentimentul dar... mi se pare trist sa ajungi la un moment dat sa fii indiferent fata de persoana care candva a insemnat totul pentru tine.Devii indiferent, nu te mai afecteaza, te bucuri daca il stii fericit, dar nu suferi daca il stii cu altcineva. Pastrezi ceea ce a fost intre voi candva dar el,ca iubit, iti devine indiferent daca te-a facut sa suferi destul de mult incat sa nu iti mai pese.

Se ajunge la indiferenta ca o metoda de aparare impotriva celui ce candva te-a ranit , sau lucrul acesta s-a intamplat sistematic ani la rand . Devii imun si este cea mai grea forma de manifestare , poate mai grea si mai urata decat ura , pentru ca in ura ai sentiment , in indiferenta esti lipsit de orice forma de sentiment pentru celalalt .

Shimadzu a scris:

Dubito , te astept pe-aici dupa ce ai experimentat viata in doi , viata de familie , iubirea , ura si indiferenta . Poate peste vreo douazeci de ani si iti doresc din suflet sa ai aceleasi ganduri inocente despre relatia intre un el si o ea .Se ajunge la indiferenta ca o metoda de aparare impotriva celui ce candva te-a ranit , sau lucrul acesta s-a intamplat sistematic ani la rand . Devii imun si este cea mai grea forma de manifestare , poate mai grea si mai urata decat ura , pentru ca in ura ai sentiment , in indiferenta esti lipsit de orice forma de sentiment pentru celalalt .

Nu trebuie sa ma astepti pe mine, poti sa o iei ca exemplu pe dana70 :cry: .

Toata chestia cu indiferenta imi aduce aminte de Ana din ''Ion''. La inceput l-a iubit ca pe ochii din cap, apoi l-a urat pentru tradare, urmand sa devina indiferenta si cand mai racnea la ea. Si asta a dus unde?..Unde stim cu totii, la sinucidere.

Shimadzu a scris:

Devii imun si este cea mai grea forma de manifestare , poate mai grea si mai urata decat ura , pentru ca in ura ai sentiment , in indiferenta esti lipsit de orice forma de sentiment pentru celalalt .

Indiferenta este ultima stare. Este starea in care deja nu se mai poate face nimic, pentru ca totul este pierdut. Daca urasti, inseamna ca inca mai iubesti si atunci inseamna ca sentimentele inca persista; daca s-a ajuns la indiferenta, sentimentele nu mai sunt.

dubito a scris:

Nu trebuie sa ma astepti pe mine, poti sa o iei ca exemplu pe dana70 :cry: .

Toata chestia cu indiferenta imi aduce aminte de Ana din ''Ion''. La inceput l-a iubit ca pe ochii din cap, apoi l-a urat pentru tradare, urmand sa devina indiferenta si cand mai racnea la ea. Si asta a dus unde?..Unde stim cu totii, la sinucidere.

Eu vorbeam de experienta ta personala si de modul in care vei putea iubi pe cineva care te-a ranit prin multe . Experienta Danei este a ei si fiecare din noi avem dreptul de a trai propria viata si de a fi noi insine .

Cat priveste ideea sinuciderii , inseamana ca sunt probleme la alt nivel si de aceea se ajunge aici .