Intre iubire si ura

Intrebare: Poti uri omul pe care l-ai iubit cel mai mult? Cat de repede se ating de fapt extremele? Cat de mare este pasul pe care trebuie sa-l faci ca sa ajungi sa urasti omul de langa tine,pe care inainte il divinizai?

Ati trait asemenea experiente? Este omul atat de complex? Atat de eronat in sentimente? Atat de categoric?

Poti uri cu adevarat omul cu care ai petrecut un timp in viata iubindu-l mai mult ca pe tine?

Miss Take a scris:

Intrebare: Poti uri omul pe care l-ai iubit cel mai mult?

Nu. Eu unul nu pot !

Miss Take a scris:

Cat de mare este pasul pe care trebuie sa-l faci ca sa ajungi sa urasti omul de langa tine

Poţi ur

Miss Take a scris:

Intrebare: Poti uri omul pe care l-ai iubit cel mai mult? Cat de repede se ating de fapt extremele? Cat de mare este pasul pe care trebuie sa-l faci ca sa ajungi sa urasti omul de langa tine,pe care inainte il divinizai?

Ati trait asemenea experiente? Este omul atat de complex? Atat de eronat in sentimente? Atat de categoric?

Poti uri cu adevarat omul cu care ai petrecut un timp in viata iubindu-l mai mult ca pe tine?

Da, poti. In special cand sentimentele nu iti sunt impartasite sau te dezamageste ff tare. Insa e ura atunci cand esti furios, cand te simti tradat. Cand iesi din asta, ramai tot cu iubire, cu ce altceva...

Adica, in prezent cred ca jumatate din femeile casatorite (in special din mediul rural) isi urasc sotul si invers, dar traiesc asa...lasand unii de la altii, pentru confort si pentru gura lumii.

Nu stiu daca este chiar ura, dar am ceva sentimente asemanatoare pentru cineva care m'a ranit rau de tot. Poate din cauza ca inca am ranile deschise, sau poate pentru ca nu l'am iubit cu adevarat... nu stiu...

dubito a scris:

Da, poti. In special cand sentimentele nu iti sunt impartasite sau te dezamageste ff tare. Insa e ura atunci cand esti furios, cand te simti tradat. Cand iesi din asta, ramai tot cu iubire, cu ce altceva...

Ura e doar un prag?

Vampiriţa a scris:

Nu stiu daca este chiar ura, dar am ceva sentimente asemanatoare pentru cineva care m'a ranit rau de tot. Poate din cauza ca inca am ranile deschise, sau poate pentru ca nu l'am iubit cu adevarat... nu stiu...

Miss Take a scris:

Exact asta e ce simt eu. Probabil e o cadere,o refulare. Ai spus in final ceva interesant: in final,raman cu iubirea!?

Ura e doar un prag?E posibil sa nu fi fost iubire adevarata. Cand iubesti,nu poti uri din toata inima.Sau poti? Habar n-am.Sunt confuza. Dar poate exista minti care ma vor lumina.

Eu nu cred in iubiri ''adevarate'' si ''false''. Daca in momentul ala, la nivelul meu de atunci, eu credeam ca il iubesc pe omul ala, pai l-am iubit.

Am avut o experienta de genul, te inteleg. Dupa o relatie zbuciumata de peste un an si cu intreruperi, care mi-a marcat adolescenta nu intr-un mod placut, in prima faza il uram teribil, dadeam vina pe el pentru ce devenisem, ma transformase. Am refuzat sa il mai vad, sa ii mai vorbesc, nu il suportam, eram f dezamagita. Insa dupa un timp, cand s-au mai asezat lucrurile si am mai crescut putin, mi-am dat seama ca nu e dracul atat de negru...Si ca nu a fost vina nimanui, a fost doar un joc de circumstante nefericite, asa a fost sa fie si a fost spre binele meu. Dupa mult timp ce e drept (sa iti spun exact, vreo 10 luni de la despartirea definitiva) ne-am intalnit si am clarificat...si am fost mai sinceri ca niciodata, fara tot felul de joculete. Si eu in clipa de fata il iubesc ca pe un om drag, chiar daca vorbim o data la doua luni in cazul fericit, am o relatie cu altcineva, insa el e...special.

Acum, ti-am povestit sa nu spui ca vorbesc treburi generale, poate nu era chiar necesar, dar in fine...

Iti multumesc pentru ca mi-ai povestit,era necesar,mi-a facut bine asta. Inteleg ca atunci cand iubesti,ura dispare in timp si raman lucrurile frumoase care te-au legat de omul respectiv,ramane iubirea...si atat...fiindca ea e importanta...

Ce draguta esti tu .

Toate necazurile care ai impresia ca sunt insuportabile in clipa in care esti afundata in ele, in timp devin cele mai importante momente, dupa care te formezi ca om si iti deschid ochii...si inima... :cry:

dubito a scris:

Ce draguta esti tu .

Toate necazurile care ai impresia ca sunt insuportabile in clipa in care esti afundata in ele, in timp devin cele mai importante momente, dupa care te formezi ca om si iti deschid ochii...si inima... :cry:

Hm. Adevarat ca necazurile iti formeaza caracterul si te maturizeaza,urasti tot ceea ce te dezamageste...dar in final,daca tot asta te apasa,cum poti iubi? Asta nu pricep.

nush...nu cred ca poti uri pe cineva pe care l-ai iubit cu adevarat.....poate, numai daca iti face cine stie ce rautate imensa...am stat cu cineva aproape doi ani si ne-am despartit...de ce sa nu recunosc, nu m-a mai vrut....am crezut ca il urasc la inceput...dar nu a fost chiar asa...nu am cum sa il urasc...nu pot sa urasc un om pe care l-am iubit si pe care l-am considerat perfect.si pentru ce sa il urasc? asta e, viata e prea scurta ca sa stai sa urasti pe cineva, nu credeti?