Intre iubire si ura

J0 a scris:

de la ura la iubire nu e decat un singur pas ,se pare ca pt unii cateodata este valabila si viceversa

Foarte adevarat. Ura implica sentimente, implica conexiune. Opusul iubirii nu e ura ci indiferenta. De la iubire la indiferenta se trece mai greu... la ura... se trece usor. :cry:

ce e ura?

multa iubire

Miss Take a scris:

Intrebare: Poti uri omul pe care l-ai iubit cel mai mult? Cat de repede se ating de fapt extremele? Cat de mare este pasul pe care trebuie sa-l faci ca sa ajungi sa urasti omul de langa tine,pe care inainte il divinizai?

Ati trait asemenea experiente? Este omul atat de complex? Atat de eronat in sentimente? Atat de categoric?

Poti uri cu adevarat omul cu care ai petrecut un timp in viata iubindu-l mai mult ca pe tine?

Da. Poti. Dar asta inseamna ca nu l-ai iubit cu adevarat.

Shimadzu a scris:

A ura consider ca sta mai mult de educatie de caracter si mai putin de relatia in sine .

Daca la inceput ai iubit un om in asa masura incat ai fost capabil/a sa faci absolut orice pentru el/ea , consider ca daca modul in care ai fost educat si caracterul tau se revolta si devine agresiv , pentru ca ura implica si agresivitate , nu faci altceva decat sa alterezi si mai mult o trasatura de caracter .

Ca sa fiu mai concisa , eu personal nu pot ura , pur si simplu la inceput ma revolt in primul rand pe mine pentru ca am avut nerozia de a da credibilitate unui om care nu a meritat si in al doilea rand raman cu o indiferenta crunta fata de persoana respectiva .

Imi este greu sa cred ca poti ramane cu iubirea dupa ce ai experimentat esecul , astea-s doar povesti , nu esti Dumnezeu ca sa intorci si celalalt obraz , sau poate esti , cine mai stie .

Nu ai fost singura care ai spus asta pe topic. Nu esti Dumnezeu sa intorci si celalalt obraz...trebuie sa fi El sa faci asta? Mi se pare de neconceput ca un om pe care l-ai iubit ca pe ochii din cap, dupa despartire si dupa vestitul prag in care te simti frustrata si il urasti, sa iti fie..indiferent. Asta se intampla daca nu ai trecut cu adevarat si este o falsa impresie. Nu a zis nimeni ca il iubesti ca in prima zi, nu mai e la fel, dar nu inteleg....cand toate s-au dus, cand ai acceptat ideea ca el nu mai e in viata ta asa, cand ai acceptat toate cele ce tin de o despartire....nu ramane el in fata ta, acel el de care tu te-ai indragostit? Cum poti sa nu iubesti, sa nu il consideri un om drag cand odata, demult, v-ati impartasit unul altuia toate gandurile si sentimentele? Si sa iti fie indiferent...ca unul de pe strada, asa?

dubito a scris:

Nu ai fost singura care ai spus asta pe topic. Nu esti Dumnezeu sa intorci si celalalt obraz...trebuie sa fi El sa faci asta? Mi se pare de neconceput ca un om pe care l-ai iubit ca pe ochii din cap, dupa despartire si dupa vestitul prag in care te simti frustrata si il urasti, sa iti fie..indiferent. Asta se intampla daca nu ai trecut cu adevarat si este o falsa impresie. Nu a zis nimeni ca il iubesti ca in prima zi, nu mai e la fel, dar nu inteleg....cand toate s-au dus, cand ai acceptat ideea ca el nu mai e in viata ta asa, cand ai acceptat toate cele ce tin de o despartire....nu ramane el in fata ta, acel el de care tu te-ai indragostit? Cum poti sa nu iubesti, sa nu il consideri un om drag cand odata, demult, v-ati impartasit unul altuia toate gandurile si sentimentele? Si sa iti fie indiferent...ca unul de pe strada, asa?

Se poate ramane doar cu indiferenta. Dar... depinde cat de mult esti dispus sa uiti si cat de mult incerci.

Stii, sunt anumite lucruri pe care pur si simplu ti-e la indemana sa le ignori, chiar daca iti sar in ochi. De ce? Pentru ca pur si simplu, asta vrei... sa le ignori.

Poti sa dai un Ctrl+S sau pur si simplu un Shift+Del la ceea ce ai trait. Asta depinde foarte mult de ceea ce vrei sa-ti ramana in suflet dupa ce s-a terminat totul.

Hm.Suntem totusi oameni.Nu trebuie sa fim Dumnezeu pentru a intoarce obrazul,dar e practic greu,asa cum a zis Shimadzu,sa treci prin ele ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.Durerea te caleste,mai tarziu te vindeci,urasti pentru ca nu ti-a mai ramas nimic altceva de facut,iar daca nu o faci,cum ai sa traiesti? Exista momente in care nici macar indiferent nu poti fi,pentru ca suferi prea tare.Ai nevoie sa fii malefic,rau,ai nevoie sa faci rau,sa urasti din toata inima.Multi spuneti ca daca ajungi la ura,inseamna ca nu ai iubit cu adevarat.Eu va contrazic.Acum.S-ar putea ca in timp sa imi schimb parerea. Poti uri cu aceeasi intensitate cu care candva ai iubit. Poti face rau cu aceeasi intensitate cu care ai facut candva bine.Asa suntem construiti,sa iubim,sa uram,sa putem fi capabili in a echilibra balanta,oare nu tindem prea mult catre o perfectiune ce nu exista cand spunem ca uram doar ceea ce nu a fost iubire adevarata? A mai spus cineva,undeva,si mi-a placut tare mult,cred ca tu,dubito,tot pe acest topic.Ai spus ca nu exista iubiri adevarate si neadevarate,ci iubesti si atat.Da,tocmai de-asta ma duc cu gandul la faptul ca ura pana la urma este fireasca,vine o data cu dezamagirile,suferinta,durerea,lacrimile.Si se stinge atunci cand nu ti-a mai ramas nimic bun/rau de facut,fiindca esti gol sufleteste.

Noi oamenii credem ca nu suntem incapabili de rau atunci cand iubim cu adevarat,dar tocmai pentru ca prea putini dintre noi iubim desavarsit,majoritatea ajungem sa uram pana si aerul pe care il respiram. Dar cati admitem ,cati?

cati vrem

heidy_ a scris:

Se poate ramane doar cu indiferenta. Dar... depinde cat de mult esti dispus sa uiti si cat de mult incerci.

Stii, sunt anumite lucruri pe care pur si simplu ti-e la indemana sa le ignori, chiar daca iti sar in ochi. De ce? Pentru ca pur si simplu, asta vrei... sa le ignori.

Poti sa dai un Ctrl+S sau pur si simplu un Shift+Del la ceea ce ai trait. Asta depinde foarte mult de ceea ce vrei sa-ti ramana in suflet dupa ce s-a terminat totul.

Da. Exact. Important e cine vrei sa devii.Sau ce vrei sa fie pe mai departe sufletul tau.

hmm...cred ca ura e calea dinspre iubire spre indiferenta...atunci cand esti ranit...si DA, pentru mine e necesara.

ellla a scris:

cati vrem

X.E.N.A. a scris:

hmm...cred ca ura e calea dinspre iubire spre indiferenta...atunci cand esti ranit...si DA, pentru mine e necesara.