Salut.
Am 22 de ani si probleme...
Viata mea:
De la 11 ani am avut tic nervos vreo 4 ani; tratat cu mult haloperidol+romparchin; internat la spitalul de neuropsihiatrie de vreo 4-5 ori. In perioada asta m-am trezit plangand fara a sti foarte bine de ce. Am avut inclinatii de a pleca de acasa. A-s renunta la viata dar nu o fac din 2 motive: 1.) Suferinta pe care o cauzez familiei mele 2.) Viata de apoi.
Pana la 15 ani mi-a fost atrasa atentia ca uneori ma fac de ras; dupa 15 ani s-a instaorat un caracter foarte serios, care nu imi corespundea varstrei. Maicamea mia zis acuma cativa ani ca medicul neuropsiholog i-ar fi zis "nu-l dati la liceu ca nu va face fata". Cred ca am probleme cu memoria deoaece uneori imi aduc cu greu aminte everimentele din zilele precedente, si uit unele lucruri instant. Sunt student la Politehnica si angajat de 1 an si fac fata, unu zic ca is inteligent, destept, dar cred inteligenta ma omoara. Sunt tipul care crede ca exista o formula pentru tot ce exista si ce se intampla. In ultimi ani m-am simtit gol, pierdut si fara sens de a traii. De aproape un an constientizez progresiv ca o parte din mine e la fel cu citystar, virgin la 27 de ani, cu copilarie ratata, programator fara prea multi prieteni. Cred ca e deajuns sa spun ca nu m-am imbatat niciodata si am dezvoltat o ura pentru alcool deoarece taicamiu mai vine beat casa; nu e agresiv, dar se lasa prea usor in patima asta; o data si-a rupt mana dupa ce s-a dezechilibrat, fiind beat. Pana aici inca ar fi ok, dar lucrurile trebuiau sa mearga in jos. Trebuia sa vina persoana de sex opus pe care nu pot sa o scot din cap. Dupa ce m-a facut sa o iubesc acuma trebuie sa o sterg si cred ca sunt sensibil si cu probleme emotive; sper ca nu am probleme psihice. Am dezvoltat o ura pentru ea si o injur de fiecare data cand imi apare iar in cap si nu e nimeni sa ma auda. Noaptea e mai bine ca ziua, dimineata cand ma trezesc primul lucru care imi vine in cap e ea si incep dimineata cu un suspin. "Descoperind" recent tigarile imi place efectul de ameteala pe care mi-l da si parca ma linisteste un pic si ma face sa ma desprind e realitate; dar daca abuzez risc sa vomit; am gastrita de 2 ani. Mi-am stins tigara in palma si am avut tentatie in liceu sa ma tai usor pentru a demonstra ceva. Mie greu sa ascund uneori de parinti starea pe care o am. Nightwish si Metalica la volum maxim in masina si la casti. Nu pot sa le dau nici o explicatie parintilor de ce ascult asta in loc de chill out, ambiental, muzica preferata de ani.
La medicul de familie nu vreau sa ma duc ca va lua legatura cu maicamea. Ce sa fac? Pot sa-mi cumpar calmante, antidepresive de la farmacie, fara reteta, si cu efecte secundare nesemnificative? Sa caut un psihoteraupeut?
Pentru moderatori: Vad rog sa-mi schimbati nick-ul in oricare altul, deoarece orice prieten imi poate gasii post-ul dand un search pe google.com cu nick-ul meu. Va multumesc anticipat in speranta ca e posibil.
)