Frica

dupa cum am mai zis poate ca unora este mai usor sa intoarca spatele decat sa mearga pe drumul vietii.... poate ca si acei ce intorc spatele o fac cu un motiv.. frica de nereusita... dar mai bine incerci sa faci ceva decat sa intorci spatele ca un las

v-am zis ca e studiu de caz. iosafat unde esti bre? laughlin... cleric... anybody guys?

tocmai ma pregateam sa-ti raspund...pana la ultima postare

ce ai dat? marfa de schimbat intre prieteni buni , nu?

gabone77 a scris:

v-am zis ca e studiu de caz. iosafat unde esti bre? laughlin... cleric... anybody guys?

Nu este cazul. Cel putin asta e parerea mea. Vrea sa isi impartaseasca doar experientele neplacute. Atat.

puiu.t a scris:

mic, mic...da ...psiholog!

poate ca mic da sti ca e o vorba unii trec prin viata ca rata prin apa

sarazin79 a scris:

tocmai ma pregateam sa-ti raspund...pana la ultima postare

ce ai dat? marfa de schimbat intre prieteni buni , nu?

nu omule.. asta mai demult... e alta poveste.. m-am tot chinuit sa ii atrag atentia si cand in sfarsit am reusit a trebuit sa dau inapoi.. nu fusese nimic intre mn si ea desi imi doream din tot sufletu'

Frica!

Dar ce este exact frica? Este ceva la care suntem obligati sa ne supunem? Este ceva de care trebuie sa scapam cu orice pret sau este ceva ce putem folosi in avantajul nostru?

Am scris cu ceva timp in urma in paginile altui forum ca in drumul spre succes intalnim de fapt numai doua obstacole reale: frica si lenea. Dar cum lenea nu este altceva decat teama de a ne pune la treaba, devine evident faptul ca frica, sub toate formele ei, este unicul adevarat dusman al visurilor noastre de succes. Va propun sa incercam a cunoaste ceva in plus despre acest inamic, pentru a vedea daca nu este cumva posibil sa-i anihilam.

Montesquieu spunea ca lucrurile cele mai evidente sunt acelea care se lasa cel mai greu definite. In cazul de fata, toata lumea stie ce este frica, toti am simtit-o si totusi ne este foarte greu sa dam o definitie precisa, (de fapt aceasta este o parte esentiala a problemei: e greu sa infrunti ceva ce nu cunosti cu precizie). Sa facem o mica analiza pentru a incerca sa ne clarificam ideile.

In primul rand este usor de verificat faptul ca exista cel putin trei nivele, trei "paliere" ale fricii.

La primul nivel intalnim temerile comune, legate de o problema specifica; frica de a vorbi in public, frica de boli sau de accidente, frica de a fi agresat etc. Fiecare dintre noi are temeri specifice, care sunt de obicei legate de experienta personala. Daca le vom analiza cu rabdare vom constata insa ca in ciuda varietatii lor, aceste temeri pot fi clasificate in cateva "categorii" mai importante.

Astfel ajungem la temerile de nivelul doi care, despartindu-se de specificul anumitor situatii, devin legate de o anumita stare sufleteasca. La acest nivel "locuiesc' printre altele: frica refuzului, falimentului, dezaprobarii singuratatii, s.a.m.d.

Evident, aceste temeri de nivelul doi tind sa aiba un caracter integrator, cuprinzand diferite situatii cu care ne intalnim cotidian. Refuzul, de exemplu, este refuz independent de forma prin care se manifesta sau este exprimat, si confruntarea cu acesta poate induce conditionari care ne vor influenta perioade lungi din viata.

Varful

ai grija la exprimare...daca o singura expresie din asta iti scapa in fata fetei...

ma gandeam ca singurul sfat cat de cat interesant era a lui licurici : creaza o falsa situatie de criza si asteapta sa te sune,; spune-i ca ai nevoie de prezenta ei...no' ,se poate incerca...

daca v-a placut asta ziceti-mi sa va mai dau una

Laughlin a scris:

Nu este cazul. Cel putin asta e parerea mea. Vrea sa isi impartaseasca doar experientele neplacute. Atat.

"Curajul nu inseamna absenta fricii, ci a considera altceva ca fiind mai important decat frica.”

Curajul este abilitatea de a trece la actiune in ciuda fricii. Cuvantul “curaj” deriva din latinescul “cor”, care inseamna “inima”. Iar o posibila interpretare ar fi aceea conform careia cu cat inveti mai bine sa actionezi in pofida fricii, cu atat devii mai uman, in timp ce lasandu-te condus de frica, te cufunzi tot mai mult in frenezia instinctelor primare.

Spre exemplu: cu cat eviti mai mult sa propui cuiva o intalnire, cu atat iti va fi mai greu sa faci asta pe viitor; cu cat eviti mai des sa spui NU atunci cand simti ca este cazul, cu atat iti va fi mai dificil sa o faci mai tarziu.

Comportamentele de evitare produc pe termen lung stagnarea. Pe masura ce imbatranesti, iti consolidezi reactiile de frica pana la punctul in care ti-e greu sa-ti imaginezi ca ai mai putea trai fara ele. Ajungi sa iti iei temerile in serios; ele devin a doua natura, cat se poate de reala pentru tine. Te cuibaresti astfel intr-o viata care sa te tina la distanta de orice provocari. Te afunzi plin de teama si limitari in vizuina "securizata" a unui trai mecanic, indepartandu-te de posibilitatea de a deveni o fiinta umana pe deplin constienta. Reactionezi la toate, in loc sa-ti urmaresti in mod activ scopurile. Dar in spatele scenei se petrece ceva diferit, nu-i asa? Vocea aceea mica din strafundul mintii isi aminteste ca asta nu e viata pe care iti doresti s-o traiesti. Vocea interioara iti sopteste ca vrea mai mult, mult mai mult. Vrea sa devii mult mai bogat, sa ai o relatie excelenta, sa-ti aduci corpul in forma maxima, sa inveti lucruri noi, sa calatoresti in jurul lumii, sa ai multi prieteni minunati, sa-i ajuti pe cei nevoiasi, sa realizezi ceva semnificativ. E in regula daca nu crezi ca este posibil pentru tine lucrul respectiv. E in regula daca nu vezi cum l-ai putea avea vreodata. Dar nu nega ca il vrei. Cand intalnesti potentialul tau suflet-pereche, nu nega ca ti-ar placea la nebunie sa ai o relatie cu acea persoana. Cand intalnesti o persoana care pare sa fie in perfecta armonie cu ea insasi, nu nega ca si tu tanjesti dupa acel nivel de pace interioara. Iesi din starea de negare. Treci in starea in care admiti: “Vreau cu adevarat lucrul asta, dar mi se pare ca in momentul de fata nu am capacitatea de a-l obtine”. E perfect sa vrei un lucru pe care nu crezi ca il poti avea. Si e aproape sigur ca te inseli cand crezi ca nu-l poti avea. Dar mai intai, inceteaza sa te minti pe tine insuti si sa pretinzi ca de fapt nu-l vrei.

Frica nu este un dusman. Este o busola ce-ti indica directiile in care ai nevoie sa te dezvolti. Deci cand intalnesti o noua teama in tine insuti, celebreaz-o ca pe o oportunitate de crestere, tot asa cum ai celebra atingerea unui nou record personal la antrenamentul cu greutati.

Nimeni din lume nu a trait exact aceleasi experiente ca si tine, si nimeni n-a gandit exact aceleasi ganduri,

Cel mai bun sfat pe care ti-l pot da in privinta asta este sa nu mai incerci sa arunci o punte intre cele doua universuri.

Mai bine te concentrezi pe a incepe procesul de manifestare a noii viziuni despre tine de la zero, ca pe un proces independent de restul vietii tale, reprezentand o alta directie in viata ta care se construieste de la inceput. Fa-o chiar daca asta creeaza o disensiune temporara in existenta.

Iar pentru a te pune in miscare, cel mai important lucru este sa incepi ACUM sa introduci noua viziune despre tine in viata de zi cu zi, chiar daca initial doar intr-o mica masura.

Oricat de dificil ar parea, fa alegerea de a trai constient! Nu ceda acelui mod de gandire doar pe jumatate constient, bazat pe frica, umplandu-ti viata cu distractii menite sa te faca sa eviti infruntarea cu ceea ce simti in momentele de tacere dintre ganduri.

Nu imbatrani fara sa imbratisezi provocarea aventurii menite sa fie viata ta! Vei ramane poate fara bani. Vei experimenta poate in mod repetat esecul si respingerea. Vei indura poate multe relatii disfunctionale…

Dar acestea toate sunt borne presarate pe drumul unei vieti traite curajos. Sunt victoriile tale private, sculptand in interiorul tau un spatiu profund, ce va fi umplut treptat cu luciditate, putere si armonie. Nu poti gasi aur fara sa doresti sa-ti traiesti experienta personala in cautarea lui. Iar incercarile care se ivesc pe parcurs au menirea ca, impreuna cu visul nostru, sa ne faca sa ne insusim si lectiile aferente cautarilor noastre.

Asa ca da-i drumul si simte frica – apoi aduna-ti curajul de a-ti urma totusi visele!

si apoi mai exista si un remediu farmaceutic, exista un hormon secretat de glandele supra renale numit cortizol care amelioreaza senzatia de frica... dar hormoni dinastia in romania poti gasi doar " apucandu-te sa faci disectii la microscop"

daca tu chiar vrei sa o ajuti pe fata..determin-o sa se mute .. o bolnava nu are sansa sa se vindece decat dupa ce scapa de influenta cauzala.

Esti mare si tare la gura, sa te vedem la fapte. Pune totul la bataie si scoate fata aia din tartar. Vorba ta, raspunsul il poti afla -actionand!

tema asta cam prinde amploare... voi ce frica aveti? cel ce zice ca nu se teme de nimic.. in realitate e un mare fricos.. frica face parte din naura umana... nu exista fiinta umana care sa nu se teama, bine inteles doar daca nu este uman sau traieste mecanic avand retard mintal.... care e de acord cu mine ?

eu am frica de nimic...da' ma tratez