Originea vietii - creatie sau evolutie ?

Toata aceasta teorie este interesanta, chiar daca are la baza o fictiune nascuta din compararea unei fiinte vii cu un calculator. Totusi ce legatura are ea cu Yhwh, zeul lui Moise sau cu dumnezeul din crestinism sau cu orice alt zeu al oricarei alte religii?

Asa cum spunea si Sikaryan, de ce sa punem evolutia naturala pe seama unor dumnezei inchipuiti de mintea primitiva a oamenilor din antichitate? Putem foarte bine sa-i spunem Natura si s-o privim ca atare, chiar daca popii nu vor mai putea sa speculeze si sa-si umple buzunarele pe seama ei, deoarece ma indoiesc ca s-ar mai inghesui oamenii sa pupe radacini

lupini a scris:

Daca spui ca asta se va intampla nu peste multa vreme - mie mi-e teama cu visele astea nebunesti ale oamenilor de stiinta de a crea inteligenta artificiala si de a simula viata reala - sa nu fie inlocuit creatorul cu creatia - adica Omul cu A.I. Se poate ajunge ca in Matrix. Nu degeaba a fost facut filmul asta. E o posibila realitate. Dar pana sa ajungem acolo si sa enuntam tot felul de teorii mistificatoare cum ca noi suntem o realitate simulata - omul inca este creat din ovul fecundat. Si asa ar trebui sa si ramana - cum a lasat natura, ca asa e normal si bine pentru omenire. :)

lupini a scris:

O fi, dar e compatibil cu evoluţionismul dumnezeiesc. Adică, Dumenzeu a creat lumea şi o lasă să evolueze, la fel cum programatorii creează algoritmi evolutivi,

hans a scris:

"evolutionismul dumnezeiesc", nu are nici o treaba cu evolutia organismului omului

Daca ar fi sa-ti dau dreptate si sa accept ideea creatiei, in acelasi timp negand evolutia biologicului, atunci ar trebui sa zic, da hans, omul a fost creat din lut si asa a ramas ;)

Omul nu a evoluat doar spiritual, ci si biologic. Daca facem o simpla comparatie fizica intre Decebal si Brad Pitt se vede imediat diferenta.

Andrei Vlinder a scris:

Daca spui ca asta se va intampla nu peste multa vreme - mie mi-e teama cu visele astea nebunesti ale oamenilor de stiinta de a crea inteligenta artificiala si de a simula viata reala - sa nu fie inlocuit creatorul cu creatia - adica Omul cu A.I.

Realitatea artificială va apărea cu siguranţă, dacă ne uităm la legea lui Moore, care spune că puterea de calcul a procesoarelor care se fabrică, se dublează odată la 18 luni. Şi nu e greu să vedem asta: trebuie să analizăm ce putere aveau PC-urile aflate pe rafturile magazinelor, în anii 1990, 1995, 1998, 2000, 2005, 2010, şi...2012. Ele au procesoare tot mai puternice. Cu siguranţă, marile companii aflate în competiţie, se străduiesc să aducă noi invenţii şi inovaţii, care să sporească puterea calculatoarelor. De curând s-a anunţat că cercetătorii de la Universitatea din Bristol, Anglia, au realizat primul cip fotonic, care e capabil să realizeze câteva mii de miliarde de operaţiuni simultane, şi care, mai mult decât atât, în 3-4 ani, vor putea fi integrate calculatoarelor clasice. În prezent cipurile PC-urilor fac câte 3 miliarde de operaţiuni pe secundă, sau 4 GHZ dacă e overclockat.

Prin urmare, situaţia se precipită tot mai mult, şi nu e foarte departe vremea când cipurile vor avea puteri de 10¹⁵ operaţiuni simultane pe secundă, adică, atâtea câte are creierul mediu uman. Acela va fi momentul când va apărea o nouă specie gânditoare pe Terra: Inteligenţa Artificială...ce va fi opera unui Creator...Omul. Probabil că acele fiinţe vor activa doar în viitoarea reţea virtuală, un fel de Second Life, şi vor apărea tot felul de mişcări pentru apărarea drepturilor artilecţilor, cu numeşte aceste viitoare fiinţe, Hugo de Garis, unul dintre liderii mondiali în cercetarea vieţii artificiale.

În accepţiunea lui Nick Bostrom, matematicianul de la Oxford, şi creatorul teoriei simuliste a lumii în care trăim, viitoarea civilizaţie umană, va dispune de o putere de calcul atât de mare, şi va crea atâtea fiinţe simulate, încât probabilitatea ca şi noi să facem parte dintr-o astfel de lume cu fiinţe simulate, e foarte mare.

hans a scris:

in momentul cand Dumnezeu a spus:"IATA CA TOATE LUCRURILE ERAU FOARTE BUNE", asta insemneaza ca orice urma de evolutie a omului era imposibila. Perfectiunea creatiei nu putea fi completata cu nimic.

"Şi totuşi se mişcă", spunea Galileo Galilei. La fel e şi în cazul de faţă: şi totuşi a existat o completare, sau o evoluţie, sau o schimbare, cum vrei să-i zici. Asta se vede din următoarea analiză: Dumnezeu a creat doi oameni, pe Adam şi pe Eva. Însă, din ce grup rasial o fi făcut parte: alb, negru, mongoloid sau piei roşii ? Adică sunt patru la nivel global.

Prin urmare, chiar dacă Adam şi cu Eva erau din două rase diferite, totuşi în prezent avem două în plus, ceea ce ne arată că de la creaţie până în prezent, a existat o evoluţie, sau o schimbare a omului, în funcţie de mediu.

lupini a scris:

...şi totuşi a existat o completare, sau o evoluţie, sau o schimbare, cum vrei să-i zici.

poti sa-l completezi pe Dumnezeu in doua situatii:

1. Esti mai bun decat El.

2. Nu ai suficienta credinta despre anumite lucruri, si astfel completezi tu cu ceva ce astazi poti sa crezi mai usor.

In ambele situaii, Dumnezeu este "creat dupa chipul si imaginatia ta". ;)

hans a scris:

Nu ai suficienta credinta despre anumite lucruri, si astfel completezi tu cu ceva ce astazi poti sa crezi mai usor.

lupini a scris:

hans a scris:

Rasele umane au aparut prin adaptare la mediu, insa aceasta adaptare nu este EVOLUTIE ci INVOLUTIE.

Prin urmare, a fost o adaptare la mediu. Exact despre asta vorbeşte şi evoluţia: despre adaptarea la mediu.

În ceea ce priveşte termenii de "evoluţie" şi "involuţie", aici e vorba despre semantică, adică despre sensul cuvintelor. Cuvântul "evoluţie" nu a fost atribuit ideii de schimbare...de către Darwin, ci de către filosoful Herbert Spencer, ca o ironie la adresa preoţilor secolului al 19-lea. Aceştia nu doreau să afle nimic despre adaptarea la mediu a vieţuitoarelor, şi, drept urmare, Spencer a luat cuvântul din limba latină "evolutionem", care înseamnă "deschiderea cărţilor", şi a denumit această idee de adaptare, cu acel cuvânt, ca o ironie la adresa preoţilor, de a-i face să deschidă cărţile, şi de a afla ce înseamnă această adaptare la mediu. Cuvântul involuţie, înseamnă "închiderea cărţilor". Însă, din istorie vedem că omul a început prin a inventa scrisul, ceea ce a dus la apariţia a tot mai multor cărţi, şi implicit la deschiderea lor şi la răspândirea cunoaşterii. Deci, dacă ne luăm după sensul cuvintelor, omul a evoluat, adică a deschis tot mai multe cărţi.

Deci, fie evoluţie fie involuţie, concluzia e că a avut loc o schimbare, adică o adaptare la mediu a vieţuitoarelor, după ce a avut loc Creaţia.