SeqenenreTao a scris:Dupa osteneala data sa imi raspunzi vad ca te preocupa subiectul.
Vorbeai de gandire in profunzime ceea ce inseamna in fapt meditatie. Nu crezi ca, daca ai sta sa gandesti corect, orice ins supus stiintei dar care nu a renuntat la speranta risca sa fie un nebun veritabil ? Intrucat in stiinta, speranta inseamna in ultima instanta - si pe plan spiritual -, aducerea in planul fizic a dovezii ca omul este nemuritor , ca existenta sa nu are finitate.
Nu neaparat, stiinta nu a dovedit ca omul ar fi sau nu muritor pe alte planuri. Bunul simt ne spune ca e muritor in plan fizic, si atat. Si nici nu va putea dovedi vreodata, intrucat este un concept de natura filozofica. La fel cum nici inexistenta sau existenta lui Dumnezeu nu poate fi demonstrata.
Plus ca nu trebuie sa-i incadram pe oameni in categorii asa de stricte. Sunt oameni de stiinta cu afinitati spirituale, religioase, asta nu inseamna ca sunt supusi stiintei, ci stiinta e doar o metoda prin care aduni cunostiinte despre lume, e drept, printr-o anumita perspectiva, perspectiva care pe unii ii satisface, pe altii nu. Chestie de alegere, de structura interioara, si alti factori.
Stiinta crede doar ceea ce a dovedit, nu respinge vehement ceea ce inca nu e stiut, ci accepta posibilitati. Fireste ca posibilitatea unui Dumnezeu care numara pacatele oamenilor este una infima, avand in vedere naivitatea unei asemenea ipoteze.
Acum, stiinta nu e neaparat un organism unitar. Sunt curente si curente, si daca metodele ei sunt aceleasi, oamenii care o sustin pot avea si alte orientari. Unii sunt filozofi, altii pot fi religiosi intr-un anume fel, cei mai multi atei, agnostici, etc.