Marinel a scris:Cantitatea necesară este de fapt cu mult mai mică, pentru că informaţia din sistemele biologice este extrem de redundantă. Probabil că peste 99,99% din volumul calculat de tine nu este necesară. De fapt, este suficient un lanţ complet de ADN pentru a avea informaţia necesară corpului unui om. Şi nu e nevoie de precizie cuantică, ci doar moleculară, cel mult atomică.
În ceea ce priveşte mintea, (memoria, personalitatea...) cantitatea de informaţii necesară este mai mare, dar probabil că nu depăşeşte 100TB.
E adevărat ce spui. Redundanţa e specifică existenţei însăşi, nu doar viului. E adevărat, din cele circa 3 miliarde de perechi de nucleotide din ADN, doar circa 22 000 - 25 000 sunt suficiente creării organismului uman. De fapt toată informaţia genetică încape pe un CD de 750 de MB. Chiar şi spaţiul enorm din Univers pare a fi redundant. Repet...pare. Însă, această redundanţă stă la baza conceptelor de idee şi formă, despre care vorbea Platon. Ideea reprezintă conceptul, iar forma este alcătuirea. Pentru ca ideea să prindă formă, e nevoie de redundanţă. Şi asta se poate observa în tot ce ne înconjoară, chiar şi în faptele umane. De exemplu, un inventator are nevoie de multe încercări pentru a ajunge de la idee, la un obiect bine definit, încercări care par eşecuri, însă nu sunt.
Marinel a scris:Aş putea spune chiar că redundanţa sistemelor biologice este un argument împotriva teoriei simulaţioniste,
Revin la inventatori, care spuneam că au nevoie de redundanţă, adică de o multitudine de încercări aparent nefolositoare, până să ajungă la invenţia dorită.
În postarea mea despre Copilul-Jucător, cel care îşi creează propria lume, spuneam că acesta creează modele îmbunătăţite, bazate pe cele anterioare. În funcţie de scopul creării acelei lumi, această activitate pare redundantă.