Ce este mai aproape de infinit ?

Ovu a scris:

crezi??????

eu nu...think about it! hai sa dau un singur exemplu...filozofia indiana...cam toata este pesimista, vede suferinta ca pe o cale de scapare...despre placere?!hmmm...de ce crezi ca ei considera ca zeii nu pot atinge absolutul...pentru ca ei, zeii, "traiesc" intr-o stare beatifica infinita...

si nu numai indienii au la capatai aceasta conceptie...asta e valabila pentru mai toti ascetii...pana si sihastri nostri crestini renunta la diferite placeri fizice ca sa il poata cunoaste pe Dumnezeu...adica sa atinga absolutul...nu?!

nici nu ma mira ca saracii indieni sunt pe cale de disparitie

tristetea singura nu te poate duce in infinit precum nici bucuria nu poate....ci ele apartin a doua clase de simtaminte....pozitive si negative

Sch a scris:

nici nu ma mira ca saracii indieni sunt pe cale de disparitie

nu prind gluma... indienii sunt cam un miliard peste tot in lume... se vorbea de India in caz ca acele cuvinte cheie nu au declansat conectia pentru tine

Schimbarea Perceptiei a scris:

nu prind gluma... indienii sunt cam un miliard peste tot in lume... se vorbea de India in caz ca acele cuvinte cheie nu au declansat conectia pentru tine

m-ai lovit in crestetul capului

eu vorbeam despre indienii descoperiti de columb cristofor....credeam ca ei sunt cu tristetea si cu ganduri melancolice....dar deh...oricine greseste

Schimbarea Perceptiei a scris:

Dimpotriva - mediteaza asupra asteia - Lipsa adevarului sau necunoasterea programata a adevarului suprem naste legi de guvernare !

Adevarul meu poate manipula adevarul tau. Adevarul nu manipuleaza?

Tinand cont ca la un adevar general valabil se ajunge foarte greu.

npaul a scris:

Adevarul nu manipuleaza?

Daca e adevar nu manipuleaza... :P e logica de bun simt

Schimbarea Perceptiei a scris:

Ce este mai aproape de infinit ? Tristetea sau placearea ?

Tristeţea ni se pare că durează o infinitate pe c

lupini a scris:

Tristeţea ni se pare că durează o infinitate pe c

Pentru a putea fi consumata tristetea trebuie savurata in singuratate.Bucuria dimpotriva.Sunt antagonice prin modul in care pot fi consumate si analoage prin faptul ca se cer a fi consumate.

Daca tristetea iti cere o reflectare asupra materialului - fiind provocata de acesta- printr-o analiza asupra imaterialului -acolo consumandu-se- bucuria cere o armonie intre material si imaterial fara a reflecta asupra materialului ce a cauzat-o si fara a analiza efectele imbratisarii depline a acestuia de catre imaterial.De aici profunzimea tristetii,de aici frivolul bucuriei.

deci,dupa tine, bucuria ar avea o tenta de frivolitate? ;)

foaaaarteeee original!

nu scriu ce-mi dicteaza vecina scriu propriile pareri ;)...nu cer ca cineva sa fie de acord cu ele !