Ce este mai aproape de infinit ?

;), ai dreptate SeqenenreTao

ce fac cei care n-au vecine?

Au vecini dar n-au pareri ;) ...vezi ca ne ducem offtopic si ne amendeaza politia comunitara !

ce sa zic ...ce sa zic...asa ca sa fiu ontopic...voi explica scurt si explicit in ce consta neinsemnatatea bucuriei - da,tot in opinia mea -...in faptul ca nu este persistenta,se consuma mult mai rapid decat tristetea - odata impartasita e diminuata urmand sa dispara -,si , nu este in nici un fel fecunda - in tristete se poate crea, in bucurie se admira ce a fost creat-.

Schimbarea Perceptiei a scris:

• Oare nu dualitatea este cea care ne tine blocati in aceasta dimensiune plina de potential, coruptie, vanitate, putere si manipulare ? Dualismul incepe chiar din mintea noastra (bine/rau) si chiar din modul cum este creierul nostru format - cele doua emisfere (rational/subconstient) ?
  

nu dualitatea care e pretutindeni prezenta ne mentine blocati in "nemiscare","rau" sau in ultima instanta manipulare.Noi,cei care oscilam intre extreme fara sa ne preocupe o unitate a lor...pt ca exista o unitate intre diferente si e posibila nu prin anularea a ceea ce e altfel....Mai sus s-a spus ca trairile pozitive sunt superficiale si nu sunt revelatorii....as spune ca sunt necesare pt a fi posibile experientele negative,necesare la randul lor pt sinteza....Sinteza intre dualitati spune despre viata/existenta autentica...

Miss Take a scris:

Ba da. Chiar cred asta. Dualismul este necesar inca de cand Dumnezeu ne-a lasat sa ne "orientam" intre bine si rau,intre ura si dragoste,intre adevar si minciuna si mai sunt inca multe de spus.

Totusi,prea alegem sa traim dupa reguli,prea ne luptam cu valentele...si nu facem decat sa pierdem momentul care ne poate duce spre acel infinit. Nu multi oameni tind sa ajunga acolo. Tocmai din cauza barierelor,prejudecatilor pe care nici macar nu si le asuma.

Dualismul este,repet,complet irelevant. Este nefolositor. Este un rau necesar. Este ceea ce ni s-a oferit la inceputuri.Dar sta in puterea noastra sa schimbam "cursul",in masura in care,ca oameni,putem.

Ideea ta e de doi bani. Nu suntem burice ale universului si nu ne indreptam nicaieri deci nu avem nici un destin pe care trebuie sa-l urmam bla, bla, bla si alte chestii de genul ( Hei tu ai destinul de-a omora pe cineva si esti obligat sa-ti urmezi destinul)

Las-o balta ca esti de cacao.