eu de exemplu nu suport sa ma uit in oglinda, doar pentru simplu fapt ca seaman cu tata mult prea mult, desi mi-a spus de mii de ori ca nu sunt copilul lui, realitatea era alta. parca m-ar fi facut la xerox ata de mult semanam, urasc acest lucru, am anumite obiceiuri, desi nu sunt neaparat rele, de ale lui, ce imi amintesc continu de el, desi a murit. dar deja m-am obisnuit, nu ma mai afecteaza asa tare ca pana acus cativa ani, cand am putut intelege cat de mare este diferenta dintre noi, in ciuda fizionomiei care este aproape identica.
Parintii impostori - parintii proprietari de copii
Început de Cleric Prest, Mar 31 iul 2007 · 1.233 răspunsuri · 166.253 vizualizări
naphu a scris:eu de exemplu nu suport sa ma uit in oglinda, doar pentru simplu fapt ca seaman cu tata mult prea mult, desi mi-a spus de mii de ori ca nu sunt copilul lui, realitatea era alta. parca m-ar fi facut la xerox ata de mult semanam, urasc acest lucru, am anumite obiceiuri, desi nu sunt neaparat rele, de ale lui, ce imi amintesc continu de el, desi a murit. dar deja m-am obisnuit, nu ma mai afecteaza asa tare ca pana acus cativa ani, cand am putut intelege cat de mare este diferenta dintre noi, in ciuda fizionomiei care este aproape identica.
Si eu ii seaman lui tata mult, fiul meu si mai mult. Asta putin ma sperie, ma gandesc sa nu devenim ca el... sa nu fie asemanarea numai la suprafata... sper ca nu.
De fapt eu sunt de parere ca nu noi avem nevoie de terapie, ci acesti oameni pustiiti in suflet. Acesti tirani de parinti... cred ca ei nu vad nimic gresit in mentalitatea lor, deci ca sa se aduca schimbari, prima data se cauta in ce... adica unde e problema ce se necesita rezolvata. Or de la un om care e convins ca n-are probleme, ca n-are nevoie de schimbari, mai mult, se crede atotstiutor si perfect, n-are sens sa ai pretentii. Criticile ce le-am primit in copilarie, erau doar frustrari ale unor oameni slabi de inger, unor nenorociti demni de mila care si-au revarsat nervii asupra unor copii. Nu erau critici deloc constructive si ca atare, nu va mai autocriticati doar fiindca asa v-ati obisnuit de mici.
Daca ei ar fi de acord cu terapia si sa-si vada defectele sa se trateze, nu numai ca s-ar schimba fata de copiii lor dar s-ar putea sa le para sincer rau si sa merite iertare. Dar, cum era in cazul lui tata, el si-a cerut iertare pt el, sa-si usureze suferinta, nu ca sa ma ajute pe mine, ca sa incerce macar sa inchida ranile din copilarie.
carly a scris:Daca ei ar fi de acord cu terapia si sa-si vada defectele sa se trateze, nu numai ca s-ar schimba fata de copiii lor dar s-ar putea sa le para sincer rau si sa merite iertare. Dar, cum era in cazul lui tata, el si-a cerut iertare pt el, sa-si usureze suferinta, nu ca sa ma ajute pe mine, ca sa incerce macar sa inchida ranile din copilarie.
Cum e cu terapia. El s-a dus sa faca terapie cand deja se autoagresa psihic intens (tu plecasei din familie), cu ce judecata judeci, cu aia vei fi judecat. Te duci la terapie, vezi ce ti s-a facut, vezi ce ai facut altora, te uiti ce varsta ai si tragi linie. Faci bilantul. Apoi incepe scadenta. Si functie de varsta, daca nu se mai poate face nimic, lucrurile nu stau pe loc, avanseaza, de la rau spre mai rau sau spre mai bine. De la o anumita varsta, nu mai poti repara nimic. Asa ca oamenii constientizati prin terapie dupa 45-50 de ani manifesta un risc mare de suicid. De ce crezi ca s-a sinucis Iuda dupa ce l-au rastignit pe Cristos? A devenit constient de fapta sa, si ca nu se mai poate repara nimic. Alt risc daca esti scos brusc din scenariul de viata aberant e nebunia. Ceva trebuie pus in loc. De aceea e nasol cand intrerupi o terapie la jumatatea drumului. Eu care am intrerupt-o stiu cel mai bine asta.
Editat Sâm 25 iun 2011 22:47
Big Lebowski a scris:Cum e cu terapia. Te duci, vezi ce ti s-a facut, vezi ce ai facut, te uiti ce varsta ai si tragi linie. Faci bilantul. Apoi incepe scadenta. Si functie de varsta, daca nu se mai poate face nimic, lucrurile nu stau pe loc, avanseaza, de la rau spre mai rau sau spre mai bine. De la o anumita varsta, nu mai poti repara nimic. Asa ca oamenii constientizati prin terapie dupa 45-50 de ani manifesta un risc mare de suicid. De ce crezi ca s-a sinucis Iuda dupa ce l-au rastignit pe Cristos? A devenit constient de fapta sa, si ca nu se mai poate repara nimic. Alt risc daca esti scos brusc din scenariul de viata aberant e nebunia. Ceva trebuie pus in loc. De aceea e nasol cand intrerupi o terapie la jumatatea drumului. Eu care am intrerupt-o stiu cel mai bine asta.
Dar ai invatat multe. Uite ca poti trage linie, nu cred ca nu esti in stare.
Deci asta e ideea, la acesti parinti nu se mai repara nimic, lasa-i in boii lor cum sunt si incearca sa-ti formezi propria personalitate independenta de influenta lor, de influentele trecutului. O sa reusesti. Si eu m-am schimbat la 43 de ani, de fapt atunci am inceput. Si cum am inceput cu recunoasterea problemelor care imi erau depozitate in creier si neglijate chiar de mine, a inceput si procesul de vindecare. Au trecut 5 ani de atunci. Si cu fiecare zi ma simt mai libera. Acum stau in fata mamei si-i spun direct tot ce gandesc. Nu-mi mai pasa de reactiile ei, le merita. Nu ma impresioneaza lacrimile ei. La distanta de ea ma simt chiar cel mai bine. Asa chiar o pot suporta, o pot ajuta, cat mai departe de ea.
carly a scris:Asa chiar o pot suporta, o pot ajuta, cat mai departe de ea.
Dar de ce sa o ajuti cand ea a fost complice la niste atrocitati savarsite asupra ta? Si am inteles ca inca face jocuri de putere cu tine, nu da cu parul, da cu vorba, inca incearca sa-ti spele creierul, cum ca parintii sa ti-i accepti asa cum ti i-a dat D-zeu. Chiar urmaresti vreo rasplatire post mortem? Nu-i esti datoare deloc. Nu te-a dorit. A fost incapabila sa fie mama. Prin urmare de ce-ti asumi false datorii, cum ar fi rolul de fiica? (fiica cui??) Te-ai gandit ca poate tocmai de aceea te-a facut, ca sa te foloseasca la batranete? Faptul ca nu te poti opune si nu-ti poti explica de ce poarta in psihologie numele de sindromul Stockholm (colaborarea victima - agresor in interesul agresorului). Momeala poate fi casa parinteasca, "tu vei mosteni toate". Aceasta momeala parsiva data de un parinte autocrat e spusa si in evanghelie de isus, in pilda fiului risipitor. Ai citit cu atentie acea pilda? Analizeaza sentimentele personajelor, nimeni nu iubeste pe nimeni acolo, e doar patologie, identificare-narcisism, interes, tradare.
Editat Sâm 25 iun 2011 23:09
Big Lebowski a scris:Dar de ce sa o ajuti cand ea a fost complice la niste atrocitati savarsite asupra ta? Si am inteles ca inca face jocuri de putere cu tine, nu da cu parul, da cu vorba, inca incearca sa-ti spele creierul, cum ca parintii sa ti-i accepti asa cum ti i-a dat D-zeu. Chiar urmaresti vreo rasplatire post mortem? Nu-i esti datoare deloc. Nu te-a dorit. A fost incapabila sa fie mama. Prin urmare tu de ce-ti asumi false datorii, cum ar fi rolul de fiica? (fiica cui??) Te-ai gandit ca poate tocmai de aceea te-a facut, ca sa te foloseasca la batranete? Faptul ca nu te poti opune si nu-ti poti explica de ce poarta in psihologie sindromul Stockholm (colaborarea victima - agresor in interesul agresorului). Momeala e casa parinteasca "tu vei mosteni toate". Aceasta momeala parsiva data de un parinte autocrat e spusa si in evanghelie de isus, in pilda fiului risipitor. Ai citit cu atentie acea pilda? Analizeaza sentimentele personajelor, nimeni nu iubeste pe nimeni acolo, e doar patologie, identificare, interes, tradare.
Crede-ma ca nu are mai multa minte decat un copil de 7-10 ani. Deci ea n-are habar unde a gresit, sta foarte departe de a fi calculata. Creierul ei a fost spalat de tata. Si azi plange dupa el, indiferent ca ala era doar un pachet de nervi dar cat de muncitor era si cat a ajutat-o. De fapt tata facea totul in casa. Pt ea asta a meritat o casnicie de 46 de ani. Mai bine de atat nu stie. N-are cu cine sa-l compare, l-a cunoscut cand avea 16 ani. Ea este o persoana care nu e in stare sa invete nimic, nu se va schimba decat in rau. N-am intalnit pe nimeni ca ea. Nu e in stare sa avanseze in niciun capitol al vietii. A invatat ceva la 15 ani si atat, cu stilul ala traieste.
Ea m-a facut pt ca a ramas gravida. Apoi dupa mine a mai ramas odata si a facut avort. Nu-i statea nici asta in fire, era ideea lui tata. Mama e catolica si are o credinta puternica. E convinsa ca orice greseala a facut in viata, ceea ce nu sesizeaza ca ar fi facut, dar in eventualitatea sa fi facut, se spovedeste duminica si se rezolva problema.
Ce sa-ti spun, doar un exemplu... cand vine vorba de fiul meu, ea se lauda ca nepotul ei are un suflet asa bun pt ca seamana cu ea, cuvintele ei... Nici prin cap nu-i trece ca acel nepot a fost lasat sa gandeasca singur si sa se dezvolte sanatos dupa ideile proprii si sustinut de mine.
Deci nu simt datorie mai multa fata de ea decat as simti fata de un copil handicapat, cum am mai scris.
In momentul cand vei reusi sa te rupi de influenta parintilor, iti vei da seama despre ce vorbesc. Si sunt sigura ca vei reusi.
Editat Sâm 25 iun 2011 23:23
carly a scris:Crede-ma ca nu are mai multa minte decat un copil de 7-10 ani. Deci ea n-are habar unde a gresit, sta foarte departe de a fi calculata. Creierul ei a fost spalat de tata. Si azi plange dupa el, indiferent ca ala era doar un pachet de nervi dar cat de muncitor era si cat a ajutat-o. De fapt tata facea totul in casa. Pt ea asta a meritat o casnicie de 46 de ani. Mai bine de atat nu stie. N-are cu cine sa-l compare, l-a cunoscut cand avea 16 ani. Ea este o persoana care nu e in stare sa invete nimic, nu se va schimba decat in rau. N-am intalnit pe nimeni ca ea. Nu e in stare sa avanseze in nici un capitol al vietii. A invatat ceva la 15 ani si atat, cu stilul ala traieste.
Ea m-a facut pt ca a ramas gravida. Apoi dupa mine a mai ramas odata si a facut avort. Nu-i statea nici asta in fire, era ideea lui tata. Mama e catolica si are o credinta puternica. E convinsa ca orice greseala a facut in viata, ceea ce nu sesizeaza ca ar fi facut, dar in eventualitatea sa fi facut, se spovedeste duminica si se rezolva problema.
Ce sa-ti spun, doar un exemplu... cand vine vorba de fiul meu, ea se lauda ca nepotul ei are un suflet asa bun pt ca seamana cu ea, cuvintele ei... Nici prin cap nu-i trece ca acel nepot a fost lasat sa gandeasca singur si sa se dezvolte sanatos dupa ideile proprii si sustinut de mine.
Deci nu simt datorie mai multa fata de ea decat as simti fata de un copil handicapat, cum am mai scris.
In momentul cand vei reusi sa te rupi de influenta parintilor, iti vei da seama despre ce vorbesc. Si sunt sigura ca vei reusi.
Asadar in afara de propriul self nu vede nimic. Din cauza ei, puteai fi azi la balamuc. Si totusi ii esti alaturi, ii oferi iubire desi ea nu ti-a oferit. Pai asa ceva crede-ma ca nici evanghelia nu-ti cere. Sa te ingrijesti de cei care au incercat sa te distruga. Unde s-a mai pomenit de asa ceva? Realizezi in ce minciuna de sine traieste folosindu-se de spovedanie? Partial e constienta de ceva anume, altfel nu s-ar spovedi. Ar fi interesant sa afli ce anume crede ea ca a gresit, intreab-o, pentru ce te spovedesti daca nepotul tau e desavarsit pentru ca iti seamana?
Pentru mine e incredibil prin ce ai trecut si ca ai scapat cum ai scapat si te mai uiti la ei. Terapeutul meu mi-a povestit ca era executat in bataie de taicasu, dupa ce s-a realizat profesional, l-a confruntat pe taicasu cu tot ce i-a facut. N-a recunoscut nimic si i-a spus: "N-o sa ma inveti tu pe mine". De fapt el voia sa spuna ca nu poate invata mai mult decat stie. Rasplata a fost ca fiul nu l-a mai vizitat in ultimii 10 ani de viata, nici la inmormantare n-a fost. Tu de ce iti ajuti tortionarul? De ce nu-l lasi sa simta iadul pe care-l merita? Cum iti explici "bunatatea" ta? Crezi ca e autentica?
Editat Sâm 25 iun 2011 23:25
Big Lebowski a scris:Asadar in afara de propriul self nu vede nimic. Din cauza ei, puteai fi azi la balamuc. Si totusi ii esti alaturi, ii oferi iubire desi ea nu ti-a oferit. Pai asa ceva crede-ma ca nici evanghelia nu-ti cere. Sa te ingrijesti de cei care au incercat sa te distruga. Unde s-a mai pomenit de asa ceva? Realizezi in ce minciuna de sine traieste folosindu-se de spovedanie? Partial e constienta de ceva anume, altfel nu s-ar spovedi. Ar fi interesant sa afli ce anume crede ea ca a gresit, intreab-o, pentru ce te spovedesti daca nepotul tau e desavarsit pentru ca iti seamana?
Pentru mine e incredibil prin ce ai trecut si ca ai scapat cum ai scapat si te mai uiti la ei. Terapeutul meu mi-a povestit ca era executat in bataie de taicasu, dupa ce s-a realizat profesional, l-a confruntat pe taicasu cu tot ce i-a facut. N-a recunoscut nimic si i-a spus: "N-o sa ma inveti tu pe mine". De fapt el voia sa spuna ca nu poate invata mai mult decat stie. Rasplata a fost ca fiul nu l-a mai vizitat in ultimii 10 ani de viata, nici la inmormantare n-a fost. Tu de ce iti ajuti tortionarul? De ce nu-l lasi sa simta iadul pe care-l merita? Cum iti explici "bunatatea" ta? Crezi ca e autentica?
Cred ca sunt slaba, sunt femeie. Deci n-o ajut in sensul s-o tin in brate. Si nici n-o iubesc. Nu pot s-o mangai pe obraz, nu-i suport nici vocea. Dar cand a alunecat si si-a fracturat piciorul, am dus-o la spital, am transportat-o acasa si ma interesasem regulat daca ii lipseste ceva. Sa stii ca n-avea pretentii. Deci psihic e mai sanatoasa decat multi din viata mea pe care i-am intalnit si asta pt ca nu-si foloseste neuronii deloc. N-are ganduri, probleme.
Am intrebat-o de spovedanie. Cica asa era invata de mica de parinti. Biserica era mai importanta decat orice. Imi spune, ar fi bine sa merg si eu ca acolo lucruri rele nu se invata...
Deci cand o cert si-i reprosez trecutul, pe moment ma intelege, apoi trec 5 minute si uita tot, de parca n-am vorbit nimic. Trebuie sa am grija de ea in sensul sa nu dea foc la casa ca nu mai stiu la ce sa ma mai astept la ingusta ce e. Sunt convinsa ca in caz sa fi intalnit un barbat la momentul respectiv care s-o incurajese si sa-i inspire incredere in ea, n-ar fi fost cum e acum. Dar tata facea totul doar sa n-o invete nimic. Chiar si cititul, el citea seara cu voce tare, ca ea sa nu mai citeasca.
E o persoana ratata, si nu simt mare datorie fata de ea doar atat cat as simti fata de un copil neajutorat care de ar cadea, eu l-as ridica.
carly a scris:Criticile ce le-am primit in copilarie, erau doar frustrari ale unor oameni slabi de inger, unor nenorociti demni de mila care si-au revarsat nervii asupra unor copii. Nu erau critici deloc constructive si ca atare, nu va mai autocriticati doar fiindca asa v-ati obisnuit de mici.
Daca ei ar fi de acord cu terapia si sa-si vada defectele sa se trateze, nu numai ca s-ar schimba fata de copiii lor dar s-ar putea sa le para sincer rau si sa merite iertare. Dar, cum era in cazul lui tata, el si-a cerut iertare pt el, sa-si usureze suferinta, nu ca sa ma ajute pe mine, ca sa incerce macar sa inchida ranile din copilarie.
stiu cum este ca un parinte sa-si descarce nervi pe tine, pentru nemultumirile lor.
cu tata am avut o perioada foarte lunga de timp cearta continua, pentru ca el voia ca eu sa fac in liceu profilul mecanic auto. el si-a dorit foarte mult acest lucru, dar mama lui nu l-a lasat, asa ca el incerca sa-mi bage mie pe gat acea nereusita a lui. si cand am luat initiativa,in comparatie cu el, de a face ce vreau eu si nu ce vrea el, a fost in stare sa ma ameninte cu moartea. ca dupa aceea sa-si ceara scuze si sa incerce sa-mi explice ca defapt el imi doreste doar binele.
si in privinta parerilor de rausituatia este si mai trista uneori. tata dupa ce am plecat de la el(paarinti mei erau divortati si eu eram cu tata si sora mea cu mama)niciodata pana a murit nu a fost in stare sa spuna ca a gresit, ca m-a ranit ca s-a comportat cu mine ca cu un sclav uneori. el dadea vina pe varsta mea, ca sunt adolescent si ca sunt la varsta la care actele de rebeliune sunt de inteles intr-o oarecare masura. si tot timpul imi spunea ca o sa-mi dau seama cat am gresit cand am plecat si ca am sa ma intorc in genunchi la el. si a murit si a murit cu ideea ca el nu a gresit cu nimic, ca el imi voia binele.
si si-a cerut de cateva ori scuze de la mine, inainte sa moara, dar la fel cum spune-ai... a facut-o doar ca sa se asigura ca nu are nicio vina, nu pentru faptul ca a realizat unde si cu ce a gresit.
naphu a scris:stiu cum este ca un parinte sa-si descarce nervi pe tine, pentru nemultumirile lor.
cu tata am avut o perioada foarte lunga de timp cearta continua, pentru ca el voia ca eu sa fac in liceu profilul mecanic auto. el si-a dorit foarte mult acest lucru, dar mama lui nu l-a lasat, asa ca el incerca sa-mi bage mie pe gat acea nereusita a lui. si cand am luat initiativa,in comparatie cu el, de a face ce vreau eu si nu ce vrea el, a fost in stare sa ma ameninte cu moartea. ca dupa aceea sa-si ceara scuze si sa incerce sa-mi explice ca defapt el imi doreste doar binele.
si in privinta parerilor de rausituatia este si mai trista uneori. tata dupa ce am plecat de la el(paarinti mei erau divortati si eu eram cu tata si sora mea cu mama)niciodata pana a murit nu a fost in stare sa spuna ca a gresit, ca m-a ranit ca s-a comportat cu mine ca cu un sclav uneori. el dadea vina pe varsta mea, ca sunt adolescent si ca sunt la varsta la care actele de rebeliune sunt de inteles intr-o oarecare masura. si tot timpul imi spunea ca o sa-mi dau seama cat am gresit cand am plecat si ca am sa ma intorc in genunchi la el. si a murit si a murit cu ideea ca el nu a gresit cu nimic, ca el imi voia binele.
si si-a cerut de cateva ori scuze de la mine, inainte sa moara, dar la fel cum spune-ai... a facut-o doar ca sa se asigura ca nu are nicio vina, nu pentru faptul ca a realizat unde si cu ce a gresit.
El voia un lucru atat de simplu si demonic, sa traisca viata ta prin tine, lucru care e imposibil daca gandesti logic. Totusi la unii (multi) le-a reusit sa-si canalizeze copiii in directiile dorite de ei. Unii au ajuns schizofreni, altii medici corupti, judecatori corupti. Ei nu isi pot accepta copiii decat in conditiile in care acestia ar deveni ceea ce si-ar fi dorit ei. Narcisism pur.
Acesti oameni nici nu-si dau seama ca au ratat o sansa unica, sa evolueze de la sine spre exterior, spre ceilalti. Si asta intr-un timp finit, pentru ca asa cum ai spus, vine moartea si nimic nu se mai poate repara. Si daca exista D-zeu si judecata de apoi, nu stiu daca vor scapa. In orice caz, dupa spusele apostolului Pavel, nimeni nu scapa de judecata.
carly a scris:Trebuie sa am grija de ea in sensul sa nu dea foc la casa ca nu mai stiu la ce sa ma mai astept la ingusta ce e.
Ti-a dat contract pe casa contra serviciilor tale de intretinere? Sau nu are incredere. Nu se vinde.
