Hypathia a scris:Ba ajungi usor la copilul altcuiva si de cele mai multe ori copilul nu plange si nu spune nimic parintilor. De rusine si de vina.
Da, ai dreptate, tocmai am citit intr-un comentariu statistici despre numarul mare de copii molestati sexual pana la varsta de 18 ani.
Eu inteleg oarecum de ce nu a divulgat: agresiunea incetase, raul era deja facut si din punctul lui de vedere imposibil de reparat (" intuneriul" il urmarea, iar viata personala era deja distrusa). Apoi si-ar fi distrus familia: agresorul ar fi facut inchisoare, mama ar fi ramas fara sprijin financiar, etc. dar cel mai solid argument este ca nu avea dovezi pentru un viol intamplat acum 23 de an (confirmare de la doctor, ADN, martori, etc).
Verid a scris:Daca te uiti mai bine, tatal nu zambeste. In aceasta poza cat si in celelalte are colturile gurii lasate in jos, denotand furie, dispret. Daca era doar un psihopat pedofil fata lui ar fi aratat victorie. Victorie ca victima lui a fost victima-perfecta pana la capat. Sau e furios pentru ca isi vedea fiul ca pe o posesie proprie? Posesie care a facut singurul gest pe care el nu-l mai putea controla? Sincera sa fiu, din poze mai psihopata pare maica-sa. E prea fericita si luminata la fata pentru o mama care tocmai si-a pierdut fiul. Adevarul nu-l vom stii niciodata. Oricum, mi se pare ca reiese destul de clar in scrisoare ca agresorul era din familie. Sau agresorii....
Reiese din scrisoare ca agresorul era barbat, se refera la "EL". Cred ca maica-sa era pe pastile ca sa suporte suferinta si interviul.
Athmy a scris:Un agresor de cea mai joasa speta nu poate fi demascat de propria victima, raul facut e prea mare si se confunda cu fiinta care l-a primit. Fie traiesti cu acest rau, fie nu, nu exista cale de mijloc. Agresorul inoculeaza victimei sentimente de 'acceptare' a ceea ce ii face. Vina este transferata asupra victimei. De obicei agresorii, mai ales cei din familie, sunt oameni cu pozitie sociala buna asupra carora nu planeaza nici o umbra de banuiala. Dar asupra victimei, devenita labila psihic, planeaza tot felul de imagini de 'esuat', 'ratat', 'nebun', 'ciudat' etc.
Victima poate iesi din sentimentul de vinovatie doar cand gaseste incredere din partea unei persoane apropiate, prin care se poate elibera si comunica. Dar uneori aceste persoane lipsesc, iar psihologii au tehnici care in unele cazuri dau gres, din cauza distantei terapeut-pacient pe care o pastreaza, sau pur si simplu nu pot fi dedicati unei singure persoane, sau raul e prea mare.
Foarte interesant, multumesc pentru explicatii.
Un articol scris de un psiholog referitor la situatia lui Bill -de ce nu cerut ajutor specializat- spunea ca barbatii se simt foarte umiliti sa recunoasca ca au fost agresati sexual.
Ma uitam la poza asta cu Bill si pare trist, vinovat, retinut:
http://1000memories.com/billzeller/photos/24352
Allexandrra a scris:Nu zambeste, dar incearca. Maica-sa pare ipocrita. Barbatii reusesc sa isi ascunda mai bine ipocrizia.
Bill spune in scrisoare ca stie ca mama lui il iubeste, deci nu e ea. Ma gandesc ca a fost oarba sa nu observe ca e ceva in neregula cu copilul ei de 4 ani...
Tatal a devenit fanatic religios care crede ca Iisus iti sterge toate pacatele.
Ar mai fi varianta ca parintii (in special tatal) au acceptat sau incurajat molestarea fiului lor de catre cineva suspus din biserica.