Parintii impostori - parintii proprietari de copii

"Ca mama a unei fetite de 5 ani, care a studiat stiinte sociale, aceste stiri si discutii nu m-au lasat indiferenta. Oare acestia sunt singurii parinti care exagereaza? In fond, toti doresc acelasi lucru: sa scoata ce este mai bun din copiii lor! Si pentru acest nobil scop, ei bine, nici un sacrificiu nu este prea mic, nici o interdictie nu este suficienta, nici o frustrare nu este prea mare. Orice parinte doreste binele copilului, “sa faca om” din el, ca sa aiba “cu ce se mandri”. Si atunci incep cerintele: sa fie foarte bun la scoala, sa faca sport (tenis, inot, echitatie, schi, fotbal, karate sau… golf?) la nivel de performanta, eventual si balet (daca este fata) sau modelling, dansuri, actorie, sa cante la un instrument muzical (pian, ca e mai nobil, sau chitara, ca e mai cool?), sa invete limbi straine repede si bine, sa fie olimpic la mate si literatura, sa uimeasca musafirii cu citate din filosofi, sa picteze extraordinar etc. Pe rand, sau mai multe odata! Ca sa nu mai spun ca trebuie sa mearga la cea mai buna scoala din oras, chiar daca pierde si trei ore zilnic pe drum pentru treaba asta."

http://smartwoman.hotnews.ro/in-numele-per...prancenele.html

"Normal ca tatal meu dorea ce este mai bun , cel mai bun liceu din oras si cel mai bun profil , mate-info . Desi stiam ca matematica nu este tocmai ceva la care sa fiu bun , nu puteam sa ma impotrivesc dorintelor tatalui . Astfel , am intrat la cel mai bun liceu din oras , la cel mai bun profil , profil unde am fost torturat psihic de materia matematica timp de 4 ani, eram ca si o gaina pe care incercai sa o inveti sa zboare , doar eu stiu cum am trecut prin acei 4 ani ca sa nu zic ca pe tatal meu nu il multumise nimica ." John Doe

"Fara intalniri de joaca, fara televizor si jocuri pe calculator, fara nopti petrecute la prieteni – asa arata o mica parte din lista activitatilor interzise de o mama hotarata sa faca din copiii ei un exemplu de succes. In plus, cei mici nu au voie sa nu fie cei mai buni din clasa la toate materiile in afara de sport si teatru, nu au voie sa nu ia note maxime, nu au dreptul de a-si alege singuri activitatile extracurriculare si nu au voie sa cante la alte instrumente muzicale in afara de pian si vioara. Multi dintre noi ar numi asta armata, mamele o numesc insa “educatie chinezeasca”."

http://smartwoman.hotnews.ro/modelul-educa...or-luminos.html

Inteleg ca ti se par a fi parinti "rai", personal mie mi-ar fi placut sa ma streseze mai mult cu lucruri din astea :soc:

Cred ca depinde de maleabilitatea parintelui, de cat de constient este el de ceea ce se intampla cu copilul si de nevoile copilului.

PourMoi a scris:

Inteleg ca ti se par a fi parinti "rai", personal mie mi-ar fi placut sa ma streseze mai mult cu lucruri din astea :soc:

Cred ca depinde de maleabilitatea parintelui, de cat de constient este el de ceea ce se intampla cu copilul si de nevoile copilului.

Depinde cu ce te streseaza. Daca te streseaza cu ceea ce le place lor... :D

Eu inteleg ca tie ti-ar fi placut mai mult sa te puna la treaba in domeniile care iti plac tie. Aia nu sunt parintii perfecti?

Si, da, depinde de rigiditatea sau sanatatea lor mentala, echilibrul lor care se va reflecta in copii (sau nu).

Ca sa completez: si eu am fost dat la cea mai buna scoala generala din judet, in cea mai tare clasa de acolo, cel mai bun liceu din judet, la cea mai buna clasa din el, cea mai tare facultate din tara intr-un anumit domeniu, etc. Dar asta a avut rezultate naspa pentru mine, pentru ca eram mereu in domenii care nu imi placeau, si efortul depus pentru olimpiade idioate si pentru a tine pasul cu copiii supradotati care chiar faceau ce voiau a fost imens, iar mie mi-a fost defavorabil din toate punctele de vedere.

Iti dai seama ca stresul era pus in ghilimele.

Multi parinti au tendinta de a isi pune copii sa face acele lucruri pe care nu le-au putut face ei, pe care nu si le-au permis si uita sa ii intrebe si pe cei mici ce isi doresc. Constructiv mi s-ar parea sa faca impreuna: parintele si copilul o activitate... in felul asta isi satisface si parintele dorinta, iar copilului nu i se va mai parea ceva atat de groaznic pentru ca face ceva impreuna cu mami sau cu tati.

Dar parintele vrea sa faca progenitura lui pian, desi el insusi nu s-ar obosi cu partituri... doar pt ca pianul e romantic, si da asa de bine in discutii cu musafirii: "ah, copilul meu face pian..."

N-am auzit inca de un parinte care sa se laude ca face copilul lui contrabas sau tuba. Pentru ca nu au incarcatura emotionala romantica, precum pianul? Cate filme in care sa fie pus accentul pe tuba ati vazut?

:soc:

Cat de intens se indragostesc copiii fara parinti, ce mare e disperarea lor dupa afectiune, cui sa-i pese de asta? Unui asistent maternal?

http://www.crimetime.ro/eveniment/pentru-c...a-etajul-3.html

Big Lebowski a scris:

Cat de intens se indragostesc copiii fara parinti, ce mare e disperarea lor dupa afectiune, cui sa-i pese de asta? Unui asistent maternal?

http://www.crimetime.ro/eveniment/pentru-c...a-etajul-3.html

Ce ne opreste sa ne oferim singuri afectiune?

Atunci nu am mai fi dependenti de afectiunea altora (care poate fi folosita ca un carlig de catre manipulatori, in care sa ne agate, ori poate fi retrasa si oferita conditionat, pt a ne face docili).

In ultima instanta, nu am invatat arta de a ne iubi pe noi insine.

(arta asta egoistul o stie foarte bine, nu are de ce sa o invete, dar el nici nu e traumatizat)

Numai cel sensibil, care a suferit, care nu a avut parte in copilarie de afectiune, va simti acut lipsa ei.

Recomand cartea asta, dar numai pentru altruisti

http://www.edituratrei.ro/product.php/Jose..._le_place/2038/

Unii isi ofera afectiune inconstient (atunci cand se simt singuri, deprimati, beau un pahar de vin rosu, isi fac mancarea preferata, cauta pe cineva ca sa povesteasca despre pasiuni comune, fac o plimbare, revad un film excelent, adica isi ofera o RECOMPENSA)

A lua contact cu copilul ranit din interior (in psihologie mai e numit Copilul Divin, Copilul Interior), a sti sa il imbunezi, a-i linisti angoasele, a-i calma plansul mut, neexprimabil, a-l face sa se exprime, a-l lua in grija, asta e deja o terapie in sine.

Kosmotro a scris:

Ce ne opreste sa ne oferim singuri afectiune?

Afectiunea nu poate sa fie oferita decat din exterior. Ceea ce putem face noi este sa avem un respect de sine crescut si sa invatam sa ne acceptam asa cum suntem.

Lucrurile pe care le-ai prezentat: fumat, alcool sau mancare sunt practic un substitut al afectiunii.

PourMoi a scris:

Afectiunea nu poate sa fie oferita decat din exterior. Ceea ce putem face noi este sa avem un respect de sine crescut si sa invatam sa ne acceptam asa cum suntem.

Lucrurile pe care le-ai prezentat: fumat, alcool sau mancare sunt practic un substitut al afectiunii.

Si cum ramane cu "iubeste-te pe tine insuti"?

Kosmotro a scris:

Si cum ramane cu "iubeste-te pe tine insuti"?

iubirea de sine o vad diferita de afectiune. adica a te iubi pe tine insuti inseamna a te iubi (accepta) in ciuda defectelor, limitelor sau greselilor tale. Iubirea de sine depinde intr-o mare masura de iubirea/dragostea/afectiunea pe care am primit-o in cadrul familiei ca si copii. In functie de hrana afectiva primita noi invatam sa ne iubim mai mult sau mai putin.

Afectiunea poate fi oferita cuiva, altcuiva in afara propriei persoane.