si imaginea aia ce reprezinta ? vorba lui Fini unii din voi stati bine mersi la caldurica si discutati de probleme emotionale sau de probleme ale aocietatii
nu iti convine ceva in sistem > schimba-l
nu te lamenta pe forum
Parintii impostori - parintii proprietari de copii
Început de Cleric Prest, Mar 31 iul 2007 · 1.233 răspunsuri · 166.253 vizualizări
Ea. a scris:si imaginea aia ce reprezinta ? vorba lui Fini unii din voi stati bine mersi la caldurica si discutati de probleme emotionale sau de probleme ale aocietatiinu iti convine ceva in sistem > schimba-l
nu te lamenta pe forum
Nu poti contrazice o imagine graitoare. Nu e asa cum spui tu. In Romania a avut loc un holocaust al copiilor abandonati. Dar multi dintre cei neabandonati nu au o viata usoara alaturi de parinti tiranici, dezinteresati sau chiar sociopati.
Asa . Unele lucruri regretabile s-au intamplat . Ai dreptul sa ceri ajutor . Din fraza ta ar reiesi ca toti traiesc in sclavie
Ea. a scris:Asa . Unele lucruri regretabile s-au intamplat . Ai dreptul sa ceri ajutor . Din fraza ta ar reiesi ca toti traiesc in sclavie
De noi astia care scriem acum pe forum vorbesc. Daca ar exista ajutor pentru noi, am dormi la ora asta. Din pacate nici cele mai tari pilule nu ne mai pot adormi. Asa de mare e trauma de abandon.
Nu e de trauma la tine ci de refuz , refuz de a accepta un nou stil de viata . omul este energie . cand esti tu neamestecat cu energia exterioara e logic sa te hranesti cu tine insuti . exista un moment cand te integrezi in exterior apoi te intorci in interior ca sa atragi factori externi placuti . la tine s-a pornit de la interior si s-a ajuns la interior . si inauntru tu vezi numai un singur lucru : abandon iar persoana ta nu este abandonul . persoana ta nu e doar bucata de timp in care te-ai introdus tu singur
Ea. a scris:Nu e de trauma la tine ci de refuz , refuz de a accepta un nou stil de viata . omul este energie . cand esti tu neamestecat cu energia exterioara e logic sa te hranesti cu tine insuti . exista un moment cand te integrezi in exterior apoi te intorci in interior ca sa atragi factori externi placuti . la tine s-a pornit de la interior si s-a ajuns la interior . si inauntru tu vezi numai un singur lucru : abandon iar persoana ta nu este abandonul . persoana ta nu e doar bucata de timp in care te-ai introdus tu singur
Sa revenim la noi. Daca am fi sanatosi, am dormi la ora asta, neintorsi. Dar cum traumele de abandon ne domina, nu putem dormi.
nu vorbi in numele altora . tu asemuiesti prezenta ta pe forum cu a altora . e gresit . motivatiile difera . invata sa iti asumi resposnabilitatea a ceea ce esti tu si a ceea ce ai putea schimba
Si finni si ea si far above aveti dreptate... asa ca nu va mai bateti pentru ca nu cred ca veti ajunge la o concluzie.
Finni si Ea, voi vorbiti din perspectiva unor persoane carora li se pare normal ca dupa o anumita varsta omuil sa isi poata trai viata in mod responsabil si ordonat, ceea ce este adevarat. Doar ca Far_above vorbeste despre ceea ce se intampla in spatele motiovatiei fiecarui om de a se manifesta intr-un fel sau altul.
Toti trei aveti dreptate, doar ca vorbiti din perspective diferite. Da, este normal ca in calitate de adulti sa ne asumam responsabilitatea pentru propriile fapte... dar pe de alta parte daca stam sa privim in jur cati adulti nu isi blameaza parintii pentru greselile lor? prea multi.
PourMoi a scris:Toti trei aveti dreptate, doar ca vorbiti din perspective diferite. Da, este normal ca in calitate de adulti sa ne asumam responsabilitatea pentru propriile fapte... dar pe de alta parte daca stam sa privim in jur cati adulti nu isi blameaza parintii pentru greselile lor? prea multi.
De acord, toti trei au dreptate. Pe de alta parte o terapie nu poate functiona daca nu iti asumi responsabilitatea pentru viata ta, inclusiv pentru trecutul tau. Dar un copil traumantizat de parinti impostori (ca sa fiu ontopic) cum poate fi responsabil cand a atins maturitatea? Cum iti poti asuma responsabilitatea pentru ceva ce nu ai facut tu?
Asa ca te intreb, PourMoi, cum poate o victima sa fie responsabila pentru ceea ce i s-a intamplat?
Ma gandesc ca singurul lucru pentru care poate fi responsabil sunt reactiile sale. 10% din viata noastra e intamplare, restul de 90% sunt reactiile noastre la acele intamplari. E clar pentru toata lumea ca esti responsabil pentru reactiile tale, dar pentru 10% intamplare mai trebuie sa fii responsabil?
Singurul lucru ce il poate face acel copil ajuns la maturitate este sa accepte ce i s-a intamplat, sa integreze reactiile lui la acea intamplare/abuz si sa mearga mai departe. Asta cred ca e singura lui responsabilitate.
Ea. a scris:nu te lamenta pe forum
Nu-i voprba de asta, nu asta am vrut sa spun.
Nu oricine poate schimba sistemul si nu e corect sa ii spui cuiva sa taca doar pentru ca nu il poate schimba.
Ma refeream, la faza cu datul sfaturilor de la birou, mai mult la "cursurile" pentru cresterea copiilor, care ofera o "reteta" infailibila pentru orice parinte. Nu cred ca e nevoie sa citesti carti pentru a iti intelege copilul - doar ai fost unul.
In rest, ma refeream la inutilitatea zabovirii asupra trecutului. Si desigur ca nu putem compara un copil lasat in grija statului cu unul care are anumite nemultumiri legate de cum il trateaza parintii. Este vorba de sansa cu care pleaca in viata, care face toata diferenta. pe urma poate avea ce relatie doreste cu parintii respectivi.
Nu ced ca e cazul ca un adult sa isi tina viata in loc lamentandu-se de ce i s-a intamplat in copilarie (e de inteles in cazuri grave de gen viol) . Pur si simplu nu are rost. Am facut asta si era o mare tampenie. Trebuie judecat la rece si mai putin egoist, ce conditii aveau parintii aceia, ce posibilitati, ce se facea la vremea respectiva samd. Un copil nu poate privi dintr-o perspectiva mai larga; un adult insa da.
Viata e atat de scurta incat nu inteleg analiza asta la sange a ceea ce au facut parintii (utilitatea ei), in loc sa iti traiesti prezentul si viitorul.
Din punctul meu de vedere, recurg la asta oamenii care vor sa se sustraga responsabilitatilor. Chiar si la 40 de ani sa poata spune "nu pot, nu e vina mea, e vina parintilor si a educatiei deficitare ca nu ma pot atasa emotional, ca dezamagesc pe toata lumea etc". E o scuza foarte convenabila. Si asta ne place noua sa facem in ziua de azi, sa ne scuzam si sa ne lingem propriile ...... miorlaind, ca si cainii. Scuzati imaginea creata.
PourMoi a scris:
Pai s-o luam asa. Eu stiu ca parintii mei au gresit. Din momentul in care constientizez asta, nu fac ca ei. Simplu, nu?