Parintii impostori - parintii proprietari de copii

asta este valabil doar pentru cei care vor sa se dezvolta, sa evolueze... ceilalti se simt foarte bine in ipostaza de necunoascatori

a nu fi ignorant si a fi obsedat de cunoastere pt a avea control sunt doua lucruri diferite

Ma refer indeosebi la cei care au obiceiul de a ii analiza intruna pe altii, indepartandu-i astfel. Ba mai sunt si unii cu pretentii, care au impresia ca au descoperit tainele mintii umane si iti servesc o psihanaliza imediat dupa ce au interactionat cu tine la un nivel minimal.

As spune din experienta ca incadrarea celor apropiati in tiparele create de tine pe masura ce evoluezi nu e deloc benefica. Omul te poate surprinde intotdeauna. Chiar si propria persoana.

Asa e, de asta ii analizezi si nu le zici, daca ti se confirma ideile atunci ajungi sa fii mai increzator in pronosticurile pe care le dai.

A da, poti zice chiar multe despre un om dupa o perioada scurta, depinde cum te uiti si ce plan de referinta ai .

P.s. daca analizezi pe cineva nu inseamna neaparat sa-i zici care-i treaba cu el, dar e un mod de a studia si intelege mai clar comportamentul uman

Ninja2 a scris:

A da, poti zice chiar multe despre un om dupa o perioada scurta, depinde cum te uiti si ce plan de referinta ai 8).

Nu poti sti sigur ca il percepi in mod corect si ca te ghidezi dupa ceea ce trebuie. Fiecare e subiectiv si isi bazeaza aceste criterii de analiza pe cunostinte reprezentate de parerile altora (unii citesc trei carti de psihologie si deja se cred buricul pamantului in materie). Eu ma bazez pe instinct, care imi spune numai daca am ce discuta cu persoana respectiva. Atat. Cat despre disecarea personalitatii cuiva, cred ca ceea ce percepem din comportamentul altora este o parte infima a intregii lor personalitati.

Si revenind la parinti - exista multi care spun "Voi, de la coada sapei, nu imi ajungeti nici la glezne ca nivel intelectual. Eu am citit carti de psihologie, am facut cursuri de educare a copilului, sunt cu mult deasupra voastra." Aiurea. Toti avem dificultatile noastre. Citirea unor carti ale "specialistilor" nu te face om. Multi sunt buni la teorie in pozitia sezut, in fata biroului.

Teoretizarea asta am vazut ca e folosita de unii in exces pentru a isi blama parintii de toate esecurile lor, nesigurantele, depresiile, neputintele etc. Cand treci prin adolescenta, asta se aplica, intr-adevar, pentru ca esti imboldit dint toate partile si sufocat intr-un fel de dorintele altora. Dar cand ai trecut bine de treizeci, mai da-o dracului .

Finni ce dura ai fost

Pai cam asa e .

Odata cu varsta, omul capata libertatea de a face exact ce vrea, exact ce il taie capul. Are de asemenea capacitatea de a discerne ce a fost pozitiv si ce nu in propria educatie, si de a prelua elementele pozitive, eliminandu-le pe celelalte. Odata ce poate gandi pentru sine se poate detasa, isi poate continua viata cum crede el de cuviinta. Nu isi poate plange de mila la nesfarsit.

Daca o face, e un om slab pe care nu se poate baza nimeni si trebuie sa isi asume asta, nu sa ceara un statut de victima in anturajul lui, care probabil a avut parte de aceleasi tratamente, facand parte din aceeasi generatie, dar a stiut sa treaca peste ele. El singur alege sa isi sufle mucii in perna in fiecare seara ca a fost nedreptatit cand era copil, in loc sa mearga inainte.

Nu ma intelege gresit - sunt complet impotriva oricarui tip de rele tratamente suferite de copii de pe urma oricui.

Dar copiii sunt copii iar adultii adulti, si adultii mai au si ceva numit demnitate, mandrie etc, plus puterea de a isi asuma raspunderea perntru propriile fapte, in loc sa le puna si la 45 de ani pe seama unor parinti garboviti care merg in baston.

Finnian a scris:

...

inteleg Finni ce lasi lucru dar mai diplomatic .

de aceea am comentat asupra postarii tale

parintii ne-au dat viata , noi alegem ce facem cu ea ..

Ea. a scris:

parintii ne-au dat viata , noi alegem ce facem cu ea ..

Realy?