Parintii impostori - parintii proprietari de copii

Cleric Preston a scris:

Asta e manipulare. Copilul trebuie sa aiba incredere in parinte ca-i ofera ceea ce are nevoie real, atunci cand poate, nu ca un mijloc de dresura. Si increderea vine iarasi din faptul ca copilul simte. Increderea in sine a copilului se formeaza in primul an de viata. De fapt e vb de increderea in mediul incojurator si in cei care au grija de el. Cand ai ratat acest prin an, ai nevoie atunci de porcarioare din astea manipulative.

Am impresia ca generalizezi notiunea,Cleric...presupun ca iti lipseste experienta practica cu copiii.Pana la 3 ani,in caz de necesitate,parintele foloseste mica pacaleala pentru deturnarea atentiei.Intre 3 si 6-7 ani merge cu succes manipularea pozitiva,pentru ca pur si simplu nu ai cum sa-l faci sa inteleaga ca o anume situatie poate fi periculoasa,oricata dragoste,blandete,intelegere i-ai arata.Dupa 7 ani deja incepe sa inteleaga si nu e nevoie decat de rabdarea de a-i explica .In lipsa medodelor pe care le-am pus pe varste mai sus,ramane metoda arhicunoscuta jap-jap una la fund=agresivitatate nestapanita si problema-i rezolvata.

Un parinte care are rabdarea de a pacali,manipula pozitiv ,respectiv explica,ma indoiesc ca face un rau copilului.Acu astept mustruluiala de rigoare :flowers:

Justine, eu ma refeream la abuzul emotional, sau la neglijare, la toate aceste atrocitati "mai mici" fata de care societatea nici nu se sinchiseste. In Romania nici atrocitatile flagrante de tip violenta sau abuz sexual asupra copiilor nu par sa socheze prea mult si se desfasoara adesea sub ochii comunitatii care prefera sa n-auda, sa nu vada si sa nu se bage unde nu-i fierbe oala. Daramite sa se sesizeze cineva pentru asemenea subtilitati (mai greu sesizabile din exterior).

Vei fi uimita (sau nu...) sa afli ca aplicarea pedeapsei corporale in scoli este incurajata de catre parinti si in zilele noastre. Cu 2-3 ani in urma, cind inca eram la catedra, primeam sfaturi de genul asta de la ei "Sinteti prea buna, ia mai atingeti-i din cind in cind". O urecheala acolo, un tras de perciuni erau/sint considerate cu totul benigne.

whydontyouyesbut a scris:

Care va sa zica ala micu e de vina, ca s-a gasit sa se-nfiinteze pe lumea asta si sa nenoroceasca vietile parintilor.

Nicnic, spui ca esti mama, ceea ce presupune ca esti o fiinta protectoare, afectuoasa, empatica. Tu intelegi despre ce e vorba in topicul asta? E vorba de diferitele chipuri ale abuzului, de nuantele lui mai mult sau mai putin subtile (unele chiar social acceptabile) dar nu mai putin dezastruoase. Aici au scris oameni ajunsi la virsta adulta care povestesc cum le-a fost subminata increderea in sine, cum parintii i-au abuzat fizic si/sau emotional si cum ei, copiii ajunsi "oameni in toata firea" trebuie sa surmonteze prin voita si psihoterapie dificultati mari de adaptare, de afirmare in societate, dificultati de a duce o viata personala normala, tocmai din cauza acelor parinti pe care tu-i gasesti mai putin vinovati decit propriile odrasle (nerecunoscatoare, deduc). Asadar simpatizezi mai curind cu abuzatorul decit cu victima, doar pentru ca, ajunsa mama la rindul tau, n-ai vrea sa fii vreodata judecata cu asprime de copilul tau. Ti se pare o motivatie solida si lucida?

Domnule Dumnezeu ce te crezi: asculta doua vorbe: hai sifon :flowers: ! Si nu argumentez.

nicnic3 a scris:

Domnule Dumnezeu ce te crezi: asculta doua vorbe: hai sifon ! Si nu argumentez.

Aha. 'Nteles cu cine am de-a face. Iata eu argumentez suplimentar, chiar daca futil....

1. Nu-s domn ci doamna (nu ma incinta prea tare apelativul dar, in context, ma rog...).

2. Nu ma cred d-zeu, fiind atee ar fi si culmea!

3. Pe mine personal m-a socat atitudinea ta dintr-o dubla perspectiva: aceea de fost copil abuzat si aceea de actuala mama. Adica imi vine greu sa nu reactionez vazind ca o mama poate emite asa ceva "odrasla e in primul rind vinovata". Nu, copilul meu e o individualitate distincta, dar in acelasi timp e oglinda mea si-a lui taica-su, in el se reflecta afectiunea pe care i-o aratam, increderea, gradul de acceptare fata de el, dar si cit de echilibrati sintem, conflictele noastre interioare etc. Si ca sa raspund eternei dileme "oul sau gaina": pai mai intii a fost gaina, si ea trebuia sa iubeasca oul neconditionat si sa-i ofere conditii optime, sanatoase de dezvoltare. Nu puiul e dator sa iubeasca gaina oricit l-ar pocni cu ciocu-n cap.

whydontyouyesbut a scris:

Adica imi vine greu sa nu reactionez vazind ca o mama poate emite asa ceva "odrasla e in primul rind vinovata".

Te sfatuiesc sa recitesti afirmatia mea in contextul original. Restul e pura specula generata de un citit in diagonala.

nicnic3 a scris:

Te sfatuiesc sa recitesti afirmatia mea in contextul original. Restul e pura specula generata de un citit in diagonala.

Ar putea fi speculatie, specula e un pic altceva. Whatever...

Spuneai ca "in procent foarte mare" vina apartine copilului, apoi, deci, deduc, in al 2-lea rind, apartine parintilor, si-n ultimul, anturajului. Mie mi se pare destul de univoc mesajul tau. Daca se interpreteaza gresit din cauza caracterului laconic ai putea veni cu precizari in loc sa sari cu un "hai sifon". La urma urmei sintem pe-un forum pentru a confrunta pareri in scop constructiv si nu pentru a sari unul la beregata celuilalt. Realmente nu am intentionat sa ma leg de persoana ta despre care nu stiu nimic, si nicidecum sa fac speculatii legate de modul in care-ai fost crescuta sau de calitatile tale materne. Asta ar fi fost nedrept. M-am legat doar de un mod de exprimare si de ceea ce reiesea de acolo. De altfel, n-am fost singura. Adresarea mea a fost civilizata, chiar daca ideea ei te-a ofensat.

whydontyouyesbut a scris:

La urma urmei sintem pe-un forum pentru a confrunta pareri in scop constructiv si nu pentru a sari unul la beregata celuilalt.

Atunci, stai in papuci. Eu nu am sarit la "beregata" (urat termen) nimanui.

Eu sunt pe acest forum (desi nu e topicul cu pricina, dar ma rog, ma confesez si aici) la relaj. Nu la documentare, nu la confruntare, nu la argumentare. Si daca din cand in cand dau un raspuns mai mult sau mai putin serios, cred ca tine de mine daca doresc sa argumnetez sau nu raspunsul respectiv. O voi face totusi acum: daca e sa credem ca exista reincarnare, ei bine copiii isi aleg singuri parintii si ceea ce vor face ei mai tarziu in viata. Ca le iese sau nu dupa planul stabilit, depinde de fiecare. Ca sufera sau nu, ca au parinti impostori sau nu, ei si-au ales si trebuie sa isi duca planul la indeplinire.

Este o teorie cu care nu e musai sa fie de acord cineva. La fel cum exista In Cora 10 sortimente de mere si poti cumpara micsunele.

whydontyouyesbut a scris:

Ar putea fi speculatie, specula e un pic altceva. Whatever...

SPECUL

nicnic3 a scris:

daca e sa credem ca exista reincarnare, ei bine copiii isi aleg singuri parintii

Ce legatura are reincarnarea cu citatul tau biblic de la semnatura?

Legat de reincarnare, Yoga, Guru, Gods of the New Age si adeptii acestor practici, aici

http://video.google.com/videoplay?docid=6272335793596892362

Vremea lui Freud a fost vremea nevrozei, cand sotia era contesa pentru ca sotul era conte. In anii 80-90 (cand s-a descoperit prozacul) a fost vremea depresiei. Acum, sau mai tarziu, va fi vremea psihozei. De ce aceasta evolutie? Din cauza ego-ului uman, a instinctului ridicat la rang de D-zeu, a lacomiei, a invidiei.

ps. Uitati-va zilele astea ce se intampla pe scena politica romaneasca, unde se cadreaza

BEREG

GinGin a scris:

Am impresia ca generalizezi notiunea,Cleric...presupun ca iti lipseste experienta practica cu copiii.Pana la 3 ani,in caz de necesitate,parintele foloseste mica pacaleala pentru deturnarea atentiei.Intre 3 si 6-7 ani merge cu succes manipularea pozitiva,pentru ca pur si simplu nu ai cum sa-l faci sa inteleaga ca o anume situatie poate fi periculoasa,oricata dragoste,blandete,intelegere i-ai arata.Dupa 7 ani deja incepe sa inteleaga si nu e nevoie decat de rabdarea de a-i explica .In lipsa medodelor pe care le-am pus pe varste mai sus,ramane metoda arhicunoscuta jap-jap una la fund=agresivitatate nestapanita si problema-i rezolvata.

Un parinte care are rabdarea de a pacali,manipula pozitiv ,respectiv explica,ma indoiesc ca face un rau copilului.Acu astept mustruluiala de rigoare

Nu exista manipulare pozitiva. A manipula inseamna a pacali pe cineva sa faca ceva impotriva lui insusi. De aici si contradictia de termeni.

Nu e nevoie sa recurgi la deturnarea atentiei.

Nu e corect nimic din ce ai spus. Mai tarziu si copiii tai iti vor deturna tie atentia, te vor pacali, te vor manipula..."pozitiv".