Parintii impostori - parintii proprietari de copii

nicnic3 a scris:

Atunci, stai in papuci. Eu nu am sarit la "beregata" (urat termen) nimanui.

Eu sunt pe acest forum (desi nu e topicul cu pricina, dar ma rog, ma confesez si aici) la relaj. Nu la documentare, nu la confruntare, nu la argumentare. Si daca din cand in cand dau un raspuns mai mult sau mai putin serios, cred ca tine de mine daca doresc sa argumnetez sau nu raspunsul respectiv. O voi face totusi acum: daca e sa credem ca exista reincarnare, ei bine copiii isi aleg singuri parintii si ceea ce vor face ei mai tarziu in viata. Ca le iese sau nu dupa planul stabilit, depinde de fiecare. Ca sufera sau nu, ca au parinti impostori sau nu, ei si-au ales si trebuie sa isi duca planul la indeplinire.

Este o teorie cu care nu e musai sa fie de acord cineva. La fel cum exista In Cora 10 sortimente de mere si poti cumpara micsunele.

SPECUL

Cleric Preston a scris:

Nu exista manipulare pozitiva. A manipula inseamna a pacali pe cineva sa faca ceva impotriva lui insusi. De aici si contradictia de termeni.

Nu e nevoie sa recurgi la deturnarea atentiei.

Nu e corect nimic din ce ai spus. Mai tarziu si copiii tai iti vor deturna tie atentia, te vor pacali, te vor manipula..."pozitiv".

Bine.Vad ca nu ai inteles ce am vrut sa spun...de',n-am studii si limbaj de psiholog. ...Ca sa priceapa si neuronul meu te rog sa-mi spui concret cum procedezi ca sa-l salvezi de o ,,situatie neplacuta",pe copilul care se suie pe pervazul geamului deschis...presupunem ca are 2 ani,5 ani,respectiv 7 ani.

Sau,cum procedezi cand il surprinzi in mana cu ditamai ciocolata de 1 m... cum procedezi cand vrea sa bea numai lapte cu cacao dimineata,la pranz,seara ,eventual si noaptea.

Stii,bune-s teoriile despre dragostea parinteasca...problema e cum le aplici.

ps:la tine am citit de aceasta manipulare pozitiva,pe un alt topic.

GinGin a scris:

concret cum procedezi ca sa-l salvezi de o ,,situatie neplacuta",pe copilul care se suie pe pervazul geamului deschis...presupunem ca are 2 ani,5 ani,respectiv 7 ani.

Sau,cum procedezi cand il surprinzi in mana cu ditamai ciocolata de 1 m... cum procedezi cand vrea sa bea numai lapte cu cacao dimineata,la pranz,seara ,eventual si noaptea.

Stii,bune-s teoriile despre dragostea parinteasca...problema e cum le aplici.

ps:la tine am citit de aceasta manipulare pozitiva,pe un alt topic.

Daca se suie pe pervaz il iei prompt de acolo si ii explici, fara tipete, fara predici nesfirsite, ce i se poate intimpla. Chit ca are 1-2 ori 7 ani. In privinta asta nu-ti permiti sa-l lasi sa invete din experienta. Si nici nu e manipulare, e un fapt: daca te joci pe marginea ferestrei, risti sa cazi si sa mori.

Daca ocazional infuleca si el o ciocolata, nu e un capat de lume. In rest, nu trebuie sa se gaseasca asa ceva in casa atita timp cit intentionezi sa ii oferi o dieta sanatoasa.

Lapte cu cacao se bea o data pe zi, nu de 7 ori, pentru ca nu e sanatos. Din nou, daca ii explici va pricepe, chiar si la 3 ani. Excesele la copii sint cauzate tot de slabiciunea parintilor sau de comportamentul lor lipsit de fermitate, ezitant.

whydontyouyesbut a scris:

Din nou, daca ii explici va pricepe, chiar si la 3 ani. Excesele la copii sint cauzate tot de slabiciunea parintilor sau de comportamentul lor lipsit de fermitate, ezitant.

Bine...am inteles...practica iarasi ne omoara.In ce fel intelege ce-i povestesc eu, cu zambetul pe buze,calma si ferma?Fermitatea mea nu e considerata un fel de agresiune de catre copil?Prefer sa-i distrag atentia catre altceva,decat sa fiu ferma cand omuletul e cu ochii in lacrimi.Prefer sa-l duc cu vorba pana uita de ce plange...si tot asa...

Gingin, exista fermitate blinda de pilda. Ii spui ca o sa-l doara burtica daca bea prea mult lapte cu cacao, ceea ce e adevarat. Pe de alta parte, e drept, in cazuri de care vorbesti tu poate nu e o manipulare grosolana "hai mai bine sa ne jucam cu trenuletul". Multe comportamente de-ale copiilor pe care noi le gasim inacceptabile deriva din plictiseala. Ii oferim o alternativa mai curind decit il manipulam.

whydontyouyesbut a scris:

daca te joci pe marginea ferestrei, risti sa cazi si sa mori.

Nu ii poti explica unui copil de ..3 ani, sa zicem, in termenii astia. Nu constientizeaza ce inseamna moarte. Ai mei, la 6 ani, inca nu reusesc sa inteleaga ca a muri inseamna a nu mai exista, nu inteleg ca mortul de la cimitir nu se mai intoarce, si sunt niste copii foarte receptivi si inteligenti.

Nu exact in termenii astia. Personal nici n-as putea sa ma adresez asa copilului meu, cuvintul e cumva tabu in contextul asta. Ii spun "E foarte periculos/te ranesti", chestii similare. Eu reduceam faptic situatia in sine "risti sa mori", explicind ca nu-i loc de invatat din experienta aici si nici nu ne mai punem problema daca l-am manipulat ori ba.

@whydontyouyesbut

Inteleg ca incerci sa schimbi ceva,sa nu pateasca si alti copii ce ai patit probabil si tu si multi altii,dar nu cred ca ai vreo sansa.

Interesanta poezia de la semnatura,mai ales ultima parte

Get out as early as you can,

And don't have any kids yourself

Eu asta mi-am propus.

Jet Black a scris:

Inteleg ca incerci sa schimbi ceva,sa nu pateasca si alti copii ce ai patit probabil si tu si multi altii,dar nu cred ca ai vreo sansa.

Interesanta poezia de la semnatura,mai ales ultima parte

Get out as early as you can,

And don't have any kids yourself

Eu asta mi-am propus.

N-am nici o sansa sa ce? Sa schimb lumea? Da, probabil ca n-am. Dar ma pot schimba pe mine intr-atit incit copilul meu sa nu sufere ceea ce am suferit eu, si sa creasca intr-un mediu al afectivitatii, acceptarii, increderii in fortele lui.

whydontyouyesbut a scris:

N-am nici o sansa sa ce? Sa schimb lumea? Da, probabil ca n-am. Dar ma pot schimba pe mine intr-atit incit copilul meu sa nu sufere ceea ce am suferit eu, si sa creasca intr-un mediu al afectivitatii, acceptarii, increderii in fortele lui.

Nu poti schimba lumea dar poti face o diferenta in modul de educare a propriilor copii, care va influenta modul in care si ei isi vor educa copiii mai departe samd.

whydontyouyesbut a scris:

Justine, eu ma refeream la abuzul emotional, sau la neglijare, la toate aceste atrocitati "mai mici" fata de care societatea nici nu se sinchiseste. In Romania nici atrocitatile flagrante de tip violenta sau abuz sexual asupra copiilor nu par sa socheze prea mult si se desfasoara adesea sub ochii comunitatii care prefera sa n-auda, sa nu vada si sa nu se bage unde nu-i fierbe oala.

Cam asta am vrut si eu sa evidentiez, doar ca am facut referire la altceva. Un parinte care nu este ingrijorat ca invatatoarea ii loveste copilul, ci dimpotriva considera ca asa trebuie, cu siguranta nu intelege nici de ce nu trebuie sa tipi la copil, de ce nu trebuie sa-i adresezi cuvinte jignitoare. Educatia la noi se face pe principiul "stai ca iti arat eu cine-i seful".

In copilaria mea, multe rude au observat si critcau pe ascuns comportamentul mamei mele, dar nici macar unul dintre acei oameni nu s-a amestecat nicicum. Vorbeau cu mine si imi spuneau "nu e corect ce face mama ta" insa de fata cu ea uneori chiar o aprobau. Nu e vorba ca nu remarcau, insa pur si simplu nu isi complicau viata cu asta. La ce mi-a folosit mie faptul ca ei remarcau abuzul?