just...you a scris:daca copilu se nevrozeaza atunci si noi cei ce mergem si facem psihoterapie ne nevrozam....cam asta reiese de la tine
Unui adult poti sa-i explici ca unui om mare, ca dintr-un manual, insa la copil, daca e mic, totul se face in joaca. Nu poti sa-i vorbesti la copil ca unui om mare. Sau poti dar copilul devine ciudat, va vorbi ca unul cu sindrom Asperger.
De aceea psihoterapia la putini reuseste, pentru ca psihoterapeutul nu-ti mai poate fi exact ca un parinte, sa te ia de mana si sa te duca in diverse locuri unde sa-ti arate pe viu cum se rezolva anumite probleme de viata. El doar ti le spune. Si iti mai spune cum a facut el sau cum ar fi facut el, alteori mai faci joc de rol cu el. Insa cu tine afara din cabinet nu va iesi. 50% din munca revine pacientului si in majoritatea cazurilor acesta nu o mai face, pentru ca increderea in sine nu mai permite.
Medicatia psihiatrica e iarasi un impediment, pentru ca adoarme constiinta de sine, pacientul nu mai doreste sa isi faca datoria fata de sine. Pe de alta parte fara medicatie, poate sa-i fie foarte rau, pentru ca devine constient de toata nenorocirea din viata lui. Lucru care se intampla de fiecare data cand de exemplu un alcoolic se trezeste din betie. Atunci din sotul violent, devine leguma, atunci se vede depresia. Bine, nu inseamna ca e constient, dar e mai constient ca atunci cand e beat. Tot asa si cu medicatia psihiatrica. Antidepresivele sunt o pacaleala, dar daca omul asa mai poate, asa a decis inconstien, sa fie robot in nevroza (in viata mincinoasa), asta e, ia antidepresive. Sau deja cand s-a ajuns la psihoza, cand minciuna a pus stapanire 100% pe gandirea omului, normal ca e nevoie de doze de elefant de antipsihotice. Si cand alea nu-si mai au efectul, pazea, sa fuga toti.

