Finnian a scris:
Nu aveam de gand sa iti raspund dar persisti in eroare. Pe acel topic el nu analiza situatia in sine ci mecanismele defectuoase din spatele ei. Pe baza acelorasi mecanisme repetate se pot intampla alte lucruri. Dar trebuie sa fii dispus sa mergi la radacina problemei si nu sa o privesti cu superficialitate ca sa intelegi asta. Analizate superficial, majoritatea comportamentelor umane par nimicuri, de asta si apelam la oameni care au citit mai mult si stiu sa le descifreze atunci cand exista pattern-uri vizibile inexplicabile pentru multi.
Aseneth a scris:
Aici ai luat din context si ai tras concluzia pe care ai vrut-o tu. Nici Big, nici altii care au scris despre asemenea comportamente nu au acuzat parintii ca le-au interzis copiilor sa murdareasca peretii. Ideea e ca daca eu, de exemplul, am luat carioci fetitei si i le-am lasat la indemana fara sa o supraveghez, as fi fost alienata mental daca as fi tipat la ea. Sa ai pretentii aberante de la un copil , sa vrei sa se comporte ca un robotel cuminte? Eu am reusit sa ajung la un compromis cu fetita, desenam impreuna de doua ori pe zi, amandoua, cu toate cariocile, pe foi si carti de desenat.
Nu aveam topicul la indemana, nu am citat exact si probabil nu am reusit nici sa ma fac inteles cu ceea ce m-a deranjat acolo. El a dat pe topicul respectiv ca exemplu un set de expresii, folosite de foarte multi parinti, intr-adevar gresit, considerandu-le reactii brutale venite din partea unor psihopati extrem de agresivi. Din cate retin, este un topic initiat de tine, Finnian. Eu nu contrazic ideea topicului, dar intentia ta, poate am interpretat eu gresit, se referea mai mult la atitudinea agresiva, incorecta(probabil te refereai la mama ta) cu care sunt folosite acele expresii, nu neaparat la continutul lor. As fi absurd sa consider ca un copil ar trebui certat daca a mazgalit peretii cu carioca respectiva, in timp ce tu erai pe la bucatarie, dar as fi la fel de absurd daca as considera ca un parinte care ii spune copilului sa nu faca asta cand il vede, care ii spune copilului sa nu stea cocosat la masa, sa, stiu eu, nu manace tot borcanul de ciocolata, chiar daca i l-a pus pe tot in fata(comportamente gresite, intr-adevar, intr-o anumita masura) poate fi considerat un psihopat bolnav, extrem de agresiv. Ori el, daca l-ar pupa maicasa, spunandu-i frumos sa nu mazgaleasca peretii cand se pregateste sa o faca, tot ar considera ca a fost agresat brutal. Dau un exemplu, pe care mi-l amintesc foarte bine, cand el a precizat cat de agresat se simte cand se duce in vizita la mama lui (ca sa-i dea niste bani) iar la plecare aceasta ii cere, cu comportamentul ei agresiv, sa o faca sa rada. Acum eu intreb: cine e vinovat, mama lui ca nu are cunostintele lui despre psihologie, incat sa realizeze cat de agresiv este acest comportament al ei, sau el care, cu atatea cunostinte despre psihologie, nu realizeaza ca "agresiunea brutala" a mamei lui poate fi iertata, mai ales in conditiile in care, de fapt, el singur se agreseaza, prostituandu-se si acceptand ajutorul mamei lui, chiar daca nu suporta comportamentele ei? Oare el o uraste pe mama lui sau uraste incompetenta lui de nu mai avea nevoie de ajutorul ei, in conditiile in care nu o suporta, si isi varsa frustrarile pe comportamentul ei, exagerand si considerandu-l brutal, asa cum, probabil, isi varsa si ea frustrarile pe el, cand era copil? Prefer sa invat sa-mi iert mama pentru astfel de comportamente, intelgand ca nu are cum sa fie perfecta, decat sa accept ca sunt un incompetent care nu constientizeaza realitatea daca nu imi urasc mama pentru asa ceva. Eu nu zic ca nu sunt lucruri din care e de invatat in analizele lui( am si spus ca am mai furat si eu cate ceva) dar consider argumentarile lui, de genul asta, exagerate, uneori ireale si bazate pe un subiectivism bolnav. In felul asta, personal, nu pot sa-i dau credibilitate in majoritatea analizelor. Eu am incercat sa-i inteleg problema, am stat toata noaptea (proasta idee) incercand sa-i expun problema din alta perspectiva, folosindu-ma de experienta personala (poate am gresit ca am pornit din start, aparent destul de agresiv, dar putea sa inteleaga ca e specialist) iar el nu ma scotea din pervers nenorocit, idiot inconstient, etc. Acum nu incerc sa fac pe plangaciosu' si imi pare rau ca sunt nevoit sa fac atatea referiri la atitudinea lui citandu-va, dar spun ca, in conditiile astea, din punctul meu de vedere, multe din analizele lui ar trebui sa fie puse sub semnul intrebari si punerea lor in practica ar trebui tratata cu ceva scepticism. Eu as spune ca, mai degraba, fiind sub influenta acelui subiectivism bolnav, ne invata sa ne uram parintii, nu sa-i cititm. E imposibil, daca ii citesti analizele, indiferent cine ai fi si ce parinti ai avut, sa nu ajungi la concluzia ca ai fost agresat brutal de niste psihopati, iar daca nu ii urasti esti un incompetent care nu constientizeaza realitatea. Prefer sa fiu mai naiv, mai iertator si mai intelegator, sa-mi asum greselile pentru a le repara mai usor, decat sa le pun pe toate in carca unor erori de comportament ale parintilor mei si sa ma adancesc intr-o boala inexistenta, incercand sa gasesc solutii stiintifice si sa nu le gasesc nici la pensie.
