Parintii impostori - parintii proprietari de copii

Mai mitica, pacientul este purtatorul simptomului si cauza o reprezinta parintele, asta cand vine vorba de boli psihice de cauza psihologica. De asemenea sunt rare cazurile cand parintele agresor preia responsabilitatea pentru boala cauzata progeniturii sale. Eu ofer informatie aici, nu ma plang ca sa ma pansezi tu. Esti habarnist in materie de psihologie si ar fi cazul sa-ti vezi de drum cand dai peste aria asta a forumului. Nu-ti dai seama, dar prin tine vorbeste tatatu care te-a educat, si te simti deranjat de informatia furnizata de mine.

p.s. ai fost suficient de neinteligent ca sa bolduiesti ce te deranjeaza, semn ca esti destul de spalat pe creier de cei care te-au educat

_Undying_ a scris:

Creierul a inregistrat deja evenimentele neplacute, nu e suficient sa zici ca da-i dracu, ca sa se linisteasca si sa se schimbe chimia neuronala, care creeaza emotiile. Aia e o minciuna. Nu ai ce da dracu...poti numai sa iti reevaluezi corect mediul....cu ceea ce ai de-a face.

Creierul e plastic, nu e un motor de masina in care s-a lovit cu ciocanul si e greu de reparat.

Creierul e plastic, asta inseamna ca retelelele neuronale se schimba rapid, in functie de noile decizii se creeaza noile tipare.

Citeste Seligman, cartea asta:

http://www.scribd.com/doc/46628225/Optimismul-Se-Invata-Martin-E-P-Seligman

Citeste Albert Ellis de la biblioteca din orasul tau, sau cumpara-ti.

Ti-as trimite in engleza, dar tu citesti mai repede in romana.

Citeste "Formula fericirii" de Stefan Klein.

http://www.scribd.com/doc/63579637/Stefan-Klein-Formula-Fericirii

Ai nevoie de o noua perspectiva, cea veche nu iti mai e de folos.

Blue Sugar a inteles instinctiv ca schimbarea e posibila si a facut-o.

Eu la fel.

Mai sunt si altii.

Deci exista iesire din cercul stramt al copilariei nefericite.

Hyohko a scris:

Creierul e plastic, nu e un motor de masina in care s-a lovit cu ciocanul si e greu de reparat.

Creierul e plastic, asta inseamna ca retelelele neuronale se schimba rapid, in functie de noile decizii se creeaza noile tipare.

era bine sa fie elastic, isi revenea singur...la forma initiala

Finnian a scris:

Initial mintea va reactiona la asemenea idei cu o respingere fireasca. Am citit undeva despre asta, despre faptul ca pana sa constientizam analizarea unei idei noi de catre creier, el deja o proceseaza rapid, si isi da seama (fara ca noi sa stim) daca este genul de idee care l-ar forta sa se reprogrameze complet. Si atunci reactia este de respingere, noi o simtim ca fireasca, de parca am reactiona la afirmatii de genul ''cernoziomul e roz cu dungi albe''. Creierul detecteaza instantaneu potentialul acelei idei de schimbare radicala si, ca un scut in fata consumului psihic necesar transformarii, o opreste.

Asta numeste Rene Girard "capacitatea omului de a respinge adevarul, de a se minti pe sine in fata noului adevar care risca sa ii demoleze sistemul de gandire".

Cand afla ceva care l-ar obliga sa se schimbe, omul tinde sa se gandeasca la faptul ca asta s-ar potrivi altora, nu lui.

Iar daca face efortul sa vada cum s-ar potrivi lui, omul tinde sa inghesuie noul adevar intre tiparele vechi de gandire, cum fac politistii cand trebuie sa potriveasca jucarioare in formele lor: le indeasa cu forta.

A constientiza aceasta tendinta la noi insine e foarte important.

"trebuie sa reinstalezi sistemul de operare, sa eliminii virusii, sa instalezi programe noi, sa aduci totul la zi. Asta ia timp, efort si pe deasupra nu e deloc un proces placut. Trebuie sa tai din tine bucatile stricate, comportamentele copiate si ideile eronate insusite, ca dintr-un mar viermanos. "

Corect. Iar unii stiu ca trebuie sa faca asta, insa doar se fac ca fac asta. Pentru ca procesul e dureros la inceput.

Tai din tine, fara anestezie.

Dar de asta autoanaliza e frumoasa, poate unul dintre cele mai frumoase lucruri de pe aceasta planeta-scoala.

"descoperi ca programarea parentala de fapt a format mai mult din tine decat credeai, doar ca pana acum ti-a scapat."

Iata genul de insight care te duce mai departe in autocunoastere.

_Undying_ a scris:

Mai mitica, pacientul este purtatorul simptomului si cauza o reprezinta parintele, asta cand vine vorba de boli psihice de cauza psihologica. De asemenea sunt rare cazurile cand parintele agresor preia responsabilitatea pentru boala cauzata progeniturii sale. Eu ofer informatie aici, nu ma plang ca sa ma pansezi tu. Esti habarnist in materie de psihologie si ar fi cazul sa-ti vezi de drum cand dai peste aria asta a forumului. Nu-ti dai seama, dar prin tine vorbeste tatatu care te-a educat, si te simti deranjat de informatia furnizata de mine.

p.s. ai fost suficient de neinteligent ca sa bolduiesti ce te deranjeaza, semn ca esti destul de spalat pe creier de cei care te-au educat

Am bolduit cu ce te plangeai pe forum si pe urma ziceai ca nu e asa, incercand sa ma ridiculizezi, asa cum incerci si acum. Ti-as cita contradictiile, dar, nu e nevoie, sunt evidente. Sincer, nu ma asteptam sa devii atat de penibil. Nu stiu tacsu cui vorbeste prin care dintre noi. Nu te-am pansat, mai mitica si, daca erai atat de stiutor si de profesionist, apreciai efortul meu de habarnist de a-ti turna propria experienta, dar esti un arogant ieftin(probabil vorbeste tatatu). Cat despre cunostintele tale despre psihologie, poti sa ti le bagi undeva, avand in vedere ca e imposibil sa inveti pe cineva ceva cu o astfel de atitudine si un asemenea caracter. Induci lumea in eroare cu tampeniile tale si te aproba foarte multi, manipulati fiind de cunostintele tale idioate, bazate pe un subiectivism bolnav. Ultimul topic unde ti-am citit o interventie, te aprobau vreo 4-5 useri, cand le explicai cat de agresiv, bolnav, psihopat este un parinte care ii interzice copilului sa mazgaleasca peretii cu carioca pe care tocmai i-a cumparat-o. Sunt milioane de parinti care au facut asta, ar trebui omorati toti. Psihopatii, sa scapam de ei. Ar trebui sa le cumperi tu, profesionistule, cate o carioca la toti copiii agresati brutal in felul asta si sa-i lasi sa ti-o bage in cur, ca doar nu o sa le furi bucuria asta, chiar daca carioca aia ar trebui sa mazgaleasca o coala de hartie. Ar trebui sa le cumparam copiilor calculatoare si sa-i lasam sa se joace toata noaptea, eventual sa se uite si la niste filme porno, ca doar nu o sa le furam bucuria de a face ce vor ei cu calculatorul ala, daca tot l-am cumparat. Cum incerci sa ajuti tu oamenii "sa-si citeasca parintii", profesionistule? Acuzandu-i ca sunt niste incomptenti irecuperabili daca nu isi urasc parintii psihopati ca i-au supus la asemenea tratamente criminale?

vasilica333 a scris:

ma confunzi, hai valea

"Cat despre cunostintele tale despre psihologie, poti sa xyz, avand in vedere ca e imposibil sa inveti pe cineva ceva cu o astfel de atitudine."

Vasilica, si tu faci aceeasi eroare.

Mesajul tau nu poate sa ajunga la interlocutor, pentru ca felul in care il exprimi il va deranja pe acesta.

Concentreaza-te pe mesaj: cat de clar este pentru celalalt?

Cum il poti emite fara bruiaje?

Receptorul il va intelege 100%?

Cum poti imbunatati comunicarea mesajului?

Daca te enervezi, ai pierdut. Va fi o polemica sterila, in care fiecare oponent de idei se va "indreptati", adica isi va justifica parerile intr-un mod ilogic.

Comunicati-va experienta si parerile fara referiri la persoana.

Chiar e o discutie interesanta, care poate fi constructiva pentru cei ce intra aici.

Va las acum, ca ma duc la Biserica, incepe slujba aici in cartier.

:)

Shalom & Salam aleikum!

vasilica333 a scris:

Nu aveam de gand sa iti raspund dar persisti in eroare. Pe acel topic el nu analiza situatia in sine ci mecanismele defectuoase din spatele ei. Pe baza acelorasi mecanisme repetate se pot intampla alte lucruri. Dar trebuie sa fii dispus sa mergi la radacina problemei si nu sa o privesti cu superficialitate ca sa intelegi asta. Analizate superficial, majoritatea comportamentelor umane par nimicuri, de asta si apelam la oameni care au citit mai mult si stiu sa le descifreze atunci cand exista pattern-uri vizibile inexplicabile pentru multi.

Din punctul meu de vedere aveti amandoi dreptate si intepaturile sunt doar un duel al orgoliilor.

Analizand mult am ajuns la concluzia (temporara, evident) ca nu se poate razbate nici aplicand exclusiv metoda ta dar nici exclusiv metoda lui, e nevoie de o combinatie.

Am practicat cu succes maturatul sub pres ani de zile, nu a functionat. E ca si cand ai face curat in toata casa in afara de subsol; intr-o buna zi sobolanii si gandacii vor iesi de acolo si vor impanzi si restul casei.

Am practicat si analiza intensa,neobosita si complet negativista, care aproape mi-a terminat energia psihica.

Nu am ajuns nicaieri cu niciuna dintre cele doua extreme, negarea adevarului sau insistarea constanta asupra partilor sale negative. Mint, cu a doua am inaintat, dar nu e o stare in care se poate persista 100% din timp pentru ca te termina. Ajungi sa crezi ca esti exclusiv un rezultat al programarii (extrema opusa negarii efectului programarii asupra ta), iti suspectezi feicare gand ca fiind neautentic, incepi sa crezi ca poate nu exista nimic autentic in tine, conectat la ceva exterior mediului in care ai crescut sau la metafizic.

Un cliseu dar unul adevarat este ca adevarul se afla undeva la mijloc.

Analiza si constientizarea te ajuta sa identifici la propria persoana comportamente daunatoare preluate de la cei care te-au educat si sa le elimini. Poate chiar o mare parte a imaginii negative pe care o ai despre tine uneori de acolo vine, sau a tendintei de a capitula, de a te da de pereti pt nimic, de a nu te simti in stare de nimic samd. Chiar daca nu persista aceste stari tot se intorc ocazional si te afecteaza. Astea sunt tendinte inspre care ai fost programat (vorbesc in general, nu despre tine ca persoana). Pana nu le iei la puricat pe fiecare si nu le identifici originea, vei avea in continuare laturi ale persoanalitatii pe care nu le intelegei, incerci sa le reprimi dar nu poti, poate chiar te temi de ele. Cand incepi sa le vezi, le poti elimina. Asta nu se face maturand sub pres, alegand scurtatura auto-sugestiei cum ca totul e in regula.

Probabil ai impresia ca analiza de genul si insistarea asupra mecanismelor psihice din spatele unor situatii triviale au la baza dorinta de a blama sau de a se victimiza. Incearca sa vezi lucrurile altfel si anume ca fiind un rezultat al dorintei de a se cunoaste, de a se intelege, de a se schimba. Depinde de fiecare cat dureaza procesul asta.

_Undying_ a scris:

Creierul a inregistrat deja evenimentele neplacute, nu e suficient sa zici ca da-i dracu, ca sa se linisteasca si sa se schimbe chimia neuronala, care creeaza emotiile. Aia e o minciuna. Nu ai ce da dracu...poti numai sa iti reevaluezi corect mediul....cu ceea ce ai de-a face.

Creierul ti-l faci tu azi cum vrei tu. El a inregistrat evenimentele neplacute, dar aceste "urme chimice" pot fi sterse din creier.

Se lucreaza deja la niste substante care sa elimine efectele PTSD din creier.

Asta suna mecanicist, dar ar putea ajuta in viitor pe cei traumatizati serios (de ex. victimele de razboi, victimele abuzurilor sexuale, etc).

In schimb, cu siguranta creierul are puterea de a sterge singur "urmele" evenimentelor neplacute.

Cu cat alegi reactia dorita de tine, nu de agresori, cu atat iti modelezi creierul in directia dorita de tine (asta inseamna plasticitate, capacitate de a fi modelabil).

Spui ca nu poti decat "reevalua mediul".

Asta imi pare prima etapa a vindecarii.

Reevaluarea "hartii realitatii" (care a fost deliberat falsificata in mintea victimei de catre agresori).

Acestia au tot schimbat "reperele" pana ce victima a intrat in confuzie, nemaistiind ce reactie sa adopte, fie clacand (nebunie - "daca nu stiu ce reactie sa am niciodata, atunci mai bine nu am nicio reactie, ori toate deodata"), fie cedand agresorului (dresaj, spalare pe creier - victima perfecta care face ce vrea agresorul), fie slabindu-se (stres, prabusire fizica/psihica, trait la minim, nedezvoltare personala), fie devenind agresoare, etc.

Tu ai facut foarte bine prima etapa - reevaluarea mediului. Ai analizat aici tot ce se putea.

Dar a doua etapa este redefinirea de sine. Este redescoperirea adevaratului Eu. Este eliminarea programelor implementate de catre agresori, si scrierea propriilor programe, care sa fie utile la buna functionare personala, nu la servirea scopurilor altuia.

Aici ai de lucru ca sa iti corijezi defectele, sa identifici si sa elimini ideile gresite injectate de altii, care te paraziteaza si nu te lasa sa traiesti din plin.

Pentru asta e nevoie de efort, de o perioada dedicata dezvoltarii de sine, de lupta pentru a schimba vechile obisnuinte negative (amanare, comoditate, renuntare, graba, impulsivitate, iritabilitate, rigiditate, etc), cu unele noi, adaptate Eu-lui (autocontrol, autocunoastere a nevoilor reale, si nu induse, calm, concentrare, echilibru, etc).

De exemplu, ai spus de multe ori pe forum ca parintii tai ti-au implementat programul nociv "interdictie la bucurie".

Imagineaza-ti ca este un virus, care a patruns in mintea ta folosindu-se de faptul ca erai copil iar antivirusul mintii tale era neupdatat (ti l-ai upgradat prin terapia AT).

Acum l-ai identificat (ai reevaluat corect mediul - adica relatiile cu parintii tai): ai observat ca programarea "ai interdictie la bucurie" serveste intereselor lor ("fii nefericit ca mine") si nu intereselor tale ("vreau sa fiu fericit si sa ma bucur de toate, ca de aia traiesc, o viata am").

Ai identificat virusul prin antivirusul AT, vezi ca iti incarca RAM-ul 100%, ca iti buseste rutinele cand ti-e mai mare dragul, ca iti paraziteaza fisierele mentale.

Cum treci la actiune de aici?

Ce faci concret ca sa scapi de virusul "nu te bucura niciodata"?

vasilica333 a scris:

Ultimul topic unde ti-am citit o interventie, te aprobau vreo 4-5 useri, cand le explicai cat de agresiv, bolnav, psihopat este un parinte care ii interzice copilului sa mazgaleasca peretii cu carioca pe care tocmai i-a cumparat-o. Sunt milioane de parinti care au facut asta, ar trebui omorati toti. Psihopatii, sa scapam de ei. Ar trebui sa le cumperi tu, profesionistule, cate o carioca la toti copiii agresati brutal in felul asta si sa-i lasi sa ti-o bage in cur, ca doar nu o sa le furi bucuria asta, chiar daca carioca aia ar trebui sa mazgaleasca o coala de hartie.

Aici ai luat din context si ai tras concluzia pe care ai vrut-o tu. Nici Big, nici altii care au scris despre asemenea comportamente nu au acuzat parintii ca le-au interzis copiilor sa murdareasca peretii. Ideea e ca daca eu, de exemplul, am luat carioci fetitei si i le-am lasat la indemana fara sa o supraveghez, as fi fost alienata mental daca as fi tipat la ea. Sa ai pretentii aberante de la un copil , sa vrei sa se comporte ca un robotel cuminte? Eu am reusit sa ajung la un compromis cu fetita, desenam impreuna de doua ori pe zi, amandoua, cu toate cariocile, pe foi si carti de desenat. Cand se joaca singura, imi mai cere cate o carioca cica sa deseneze. Bineinteles ca daca plecam putin din camera incepea sa deseneze toata casa. Am vorbit cu ea de cateva ori, fara sa ma isterizez si i-am spus ca poate desena pe scaun, pe masuta si pe dulapiorul ei. A inteles si doar acolo deseneaza, desi uneori mai gasesc pix sau carioca pe linoleum sau pe frigider. Nu are camera ei, ca daca ar fi avut, o lasam sa scrie si pe tavan daca ii facea placere. Boala incepe atunci cand parintii isi agreseaza copiii verbal , apoi fizic ( daca de vorba buna nu intelegi! ) fara sa aibe mustrari de constiinta, ba chiar dimpotriva, fiind convinsi ca ceea ce fac ei se numeste educatie.