Tancut a scris:Noi acum (alt context, alt vortex memetic functional) sanctionam social nazismul.
"Noi acum (alt context, alt vortex memetic functional) sanctionam social nazismul."
Draga mea, tu folosesti aici termenul "sanctionare" in acceptiunea a doua din DEX:"A aplica o sancțiune, a pedepsi", pe cand eu l-am folosit cu primul inteles, si anume cel derivat sociologic de "A aproba, a confirma, a întări o lege, o dispoziție, un act printr-o semnătură autorizată, pentru a-i da valabilitate".
http://dexonline.ro/definitie/sancționa
Probabil nu ai citit carti de sociologie, de aceea nu esti familiarizata cu sintagma "sanctionare sociala", care este folosita de sociologi cu sensul de "aprobare colectiva, consfintire sociala a unui concept".
Deduc de aici ca esti in jurul varstei de 25 de ani.
Prin urmare, noi nu avem cum sa "sanctionam social nazismul" azi, in niciun caz.
Noi sanctionam social astazi democratia.
Insa, trecand de aceasta inofensiva scapare, inteleg unde vrei sa bati.
Te referi la procesul binecunoscut istoricilor, prin care istoria se rescrie dupa preferintele invingatorilor. The winner takes it all.
In acest sens, s-a spus ca daca nazismul castiga WW2, am fi avut o alta istorie (idee exploatata de Phillip K Dick in romanul "Omul din castelul inalt", ti-l recomand).
La fel, dupa stalinism, a urmat dezghetul lui Nikita Hrusciov de dupa 1953, in care stalinismul a fost incriminat si pus la zid.
Perestroika a incriminat perioada lui Hrusciov. Si tot asa.
Orwell in uchronia "1984" aloca un spatiu important acestui proces de rescriere a istoriei, in functie de vortexul de meme predominant in perioada curenta. Daca mai tii minte, personajul principal lucra exact la un astfel de centru in care trecutul era reinterpretat simbolic dupa capriciile lui Big Brother (dusmanii de ieri erau prietenii de azi, si invers). Fotografia care ii cade in mana era dovada ca vortexul trecutului care trebuia evaporat complet din constiinta colectiva nu a fost doar o poveste, ci realitate.
Revenind la oile noastre hermeneutice: te intrebi care este criteriul universal valabil dupa care putem judeca critic vortexurile epocii. Pentru ca daca nu exista un astfel de criteriu de raportare echidistanta, atunci cadem in confuzie etic-istorica.
Raspunsul meu este: criteriul absolut de raportare trebuie sa aiba o substantia
1 fie din afara lumii, gen revelatie crestina (apud Rene Girard, explica asta clar in "Lucrurile ascunse de la facerea lumii"), deci Demiurgul isi face vadite intentiile si El este axis mundi
2 fie in absenta unui astfel de principiu exterior lumii, acest pilon de raportare a tuturor memelor ar trebui cautat in inima conceptului de umanitate, deci nu putem sa evitam etica, si anume principiul "non nocere", "nu dauna intereselor nimanui de dragul intereselor tale", concept care ar putea pune bazele fraternitatii universale care ar uni umanitatea in jurul unor interese comune.
"De ce nu i s-ar induce ideea clientului, tocmai pentru a identifica daca nu cumva vortexul de meme functionale intr-un anumit context este insasi sursa sa de biasare ?"
O idee inteligenta, pentru care te felicit. Poti intr-adevar chestiona absolutismul convingerilor clientului (de ex. e neonazist, sau merge cu turma). E foarte util sa il pui in fata evaluarii tuturor structurilor sale de gandire, dupa care functioneaza in lume.
Minunat. Dar daca faci asta prin relativizarea oricarui adevar, atunci el nu va mai avea in final la ce sa se raporteze. Si atunci, daca el doreste sa se indreptateasca pe sine, razbunandu-se pentru o ofensa, sau profitand de altii pentru a progresa el, cum ii mai poti tu argumenta ideea ca integrarea sociala trebuie sa aiba ca fundament respectul libertatii celuilalt? El iti poate replica: "pai tocmai tu ai spus ca nu exista adevar absolut, asa ca eu imi construiesc propriul adevar, nesocotind interesele altora".
Practic, l-ai scapat din mana definitiv.
Chestionarea vortexului de meme aflat in functiune la un moment dat este foarte utila, ai dreptate. Dar parerea mea este ca ea poate fi facuta in sine fara a apela la relativizarea adevarurilor absolute, care au fundament etic in cele din urma.
Nu ne putem dispensa de etic in efortul de a defini umanitatea si aventura sa in onthos.
Iti recomand sa citesti Monod, "Hazard si necesitate", si Bertrand Russell.
Iti doresc sa fii stimulata intelectual!
