Parintii impostori - parintii proprietari de copii

vasilica333 a scris:

Ok, si cu ce te ajuta sa-i cunosti atat de bine? Lasi impresia ca te lupti sa gasesti orice firicel de greseala in comportamentul lor, astfel mai cladind o caramida in nebunia asta care te domina. Te-au ajutat analizele astea atat de profunde si drastice sau ti-au facut mai mult rau? Ai reusit sa gasesti explicatiile greselilor lor, in cele mai mici amanunte, te consideri expert in asta, dar nu ai reusit sa gasesti solutia pentru tine, ba, mai mult, ti-ai facut mai mult rau. Nu e vina lor ca te manipuleaza la varsta pe care o ai. Ai o varsta mai inaintata decat aveau ei atunci cand erai copil si te agresau. Este total absurd sa dai vina pe greselile lor din trecut, avand in vedere ca le cunosti si le constientizezi atat de bine si, totusi, te lasi inca dominat de ei. Daca iti este mai greu sa iesi din situatia asta decat sa accepti sa fii inca manipulat de ei, nu pot sa cred decat ca te complaci in situatia asta. Nu "dau la cap", incercam sa te contrazic constructiv, dar, probabil, este inutil, avand in vedere ca tu esti specialistul, iar eu sunt mitica cu mentalitatea din popor.

Esti un pervers nenorocit.Un nevrotic incurabil care a ajuns in starea de negare a realitatii.

_Undying_ a scris:

Esti un pervers nenorocit.Un nevrotic incurabil care a ajuns in starea de negare a realitatii.

Incurabil in ce? In a constientiza realitatea trecutului? Da, ai dreptate, o neg, ma mint, nu vreau sa o recunosc, sunt un pervers mincinos si inconstient si se pare ca e o solutie mai buna decat cea pe care ai ales-o tu. Am avut norocul sa nu-mi cante in struna si sa-mi planga de mila niciun psihiatru, doar de dragul de a-si experimenta profesia pe psihicul meu, spunandu-mi carui abuz feroce am fost supus atunci cand mi-a spus mama sa nu mazgalesc peretii cu carioca pentru ca mi-a cumparat-o sa desenez pe hartie cu ea. Poate ar fi trebuit sa ma lase sa-mi scot si ochii cu ea, ca doar nu putea sa-mi interzica bucuria asta din moment ce mi-a cumparat-o.

vasilica333 a scris:

Incurabil in ce? In a constientiza realitatea trecutului? Da, ai dreptate, o neg, ma mint, nu vreau sa o recunosc, sunt un pervers mincinos si inconstient si se pare ca e o solutie mai buna decat cea pe care ai ales-o tu.

nevroticul nu suporta adevarul, retine asta, exista o anumita varsta de la care nu mai poti face cale intoarsa, sa te deprogramezi, asa ca daca tatatu a fost un pungas, asa ramai si tu

Doar victimele aleg sa se schimbe, pentru ca ele sufera. Agresorii nu doresc schimbarea pentru ca ei fac pe altii sa sufere. Asa ca probabil esti un agresor care o duce bine intr-o relatie care pute-pute da-i calduta pentru tine.

_Undying_ a scris:

nevroticul nu suporta adevarul, retine asta, exista o anumita varsta de la care nu mai poti face cale intoarsa, sa te deprogramezi, asa ca daca tatatu a fost un pungas, asa ramai si tu

Doar victimele aleg sa se schimbe, pentru ca ele sufera. Agresorii nu doresc schimbarea pentru ca ei fac pe altii sa sufere. Asa ca probabil esti un agresor care o duce bine intr-o relatie care pute-pute da-i calduta pentru tine.

Am fost si eu victima si am ales sa ma schimb. Tu, victimo, cand ai de gand sa alegi sa te schimbi? Pe mine m-a ajutat uitarea si iertarea. Ce vrei, sa dau timpul inapoi, sa aleg varianta ta si sa ma plang si peste vreo 10 ani, doar ca sa fiu de acord cu metoda bazata pe psihiatrie? Eu asa am reusit sa invat din greselile lu' tatamiu si, spre umirea ta, de fiecare data cand ajung sa ma confrunt cu o situatie care imi aduce aminte de el, fac exact invers ce facea el.

vasilica333 a scris:

de fiecare data cand ajung sa ma confrunt cu o situatie care imi aduce aminte de el, fac exact invers ce facea el.

deci tot nu esti tu insuti, esti negarea lu tatatu, hahaha!

_Undying_ a scris:

deci tot nu esti tu insuti, esti negarea lu tatatu, hahaha!

:) Din fericire vietile noastre difera atat de mult, incat rareori trec prin experiente care sa-mi aduca aminte de el, dar, atunci cand se intampla, da, sunt negarea lui.

vasilica333 a scris:

:) Din fericire vietile noastre difera atat de mult, incat rareori trec prin experiente care sa-mi aduca aminte de el, dar, atunci cand se intampla, da, sunt negarea lui.

ok, am crezut ca-i iei apararea, deci esti perfect constient cum te-a educat tatal tau si tu ai ales un contrascenariu, e o cale tipica ca si aceea de a deveni copia lui, insa calea corecta este de a fi tu insuti, asa cum ai fi fost fara influenta celor care te-au educat

_Undying_ a scris:

ok, am crezut ca-i iei apararea, deci esti perfect constient cum te-a educat tatal tau si tu ai ales un contrascenariu, e o cale tipica ca si aceea de a deveni copia lui, insa calea corecta este de a fi tu insuti, asa cum ai fi fost fara influenta celor care te-au educat

Pentru mine a fost cel mai negativ exemplu de om si folosesc "contrascenariul" pentru ca sunt pus in situatia de a-mi aminti de comportamentul lui doar atunci cand e vorba de o greseala grava pe care a facut-o. Ma folosesc de greselile lui pentru lua decizii bune in astfel de cazuri. Am spus ca constientizez greselile si ca am uitat, incercand sa-i inteleg incomptenta, provenita dintr-o educatie proasta, asociind ura cu comportamentul lui si folosind metoda "contrascenariului". Uitarea si iertarea m-au ajutat sa transform ura fata de el in indiferenta. Nu il urasc, nu ii port pica, ii doresc mult bine si sanatate, dar ma vad cu el odata la cativa ani si, probabil, o sa fiu la fel de indiferent cand ii va fi greu. Am reusit sa-i inteleg greselile, l-am iertat si, acum cativa ani, am apelat la ajutorul sau financiar. Nu m-a ajutat pentru pentru ca ii era ciuda, constientizand ca nu mai valoreaza nimic pentru mine. Cand a vazut ca nu reactionez, i-a fost ciuda din nou, a incercat sa ma ajute(mai mult sa ma cumpere)si mi-am dat seama ce greseala mare era sa fac. L-am refuzat politicos si i-am spus ca nu sunt suparat (chiar nu eram) si ca e timpul sa-mi rezolv singur problemele, indiferent cat de greu mi-ar fi. Si mi-a fost, dar, daca acceptam, probabil, mi-ar fi fost mult mai greu. Acum sta singur, are liniste, are bani (de care nu au nevoie copiii lui) si, crede-ma, sufera mai mult ca oricand. Se uraste singur, nu e nevoie sa-l urasc eu.

vasilica333 a scris:

Este total absurd sa dai vina pe greselile lor din trecut, avand in vedere ca le cunosti si le constientizezi atat de bine si, totusi, te lasi inca dominat de ei. Daca iti este mai greu sa iesi din situatia asta decat sa accepti sa fii inca manipulat de ei, nu pot sa cred decat ca te complaci in situatia asta. Nu "dau la cap", incercam sa te contrazic constructiv, dar, probabil, este inutil, avand in vedere ca tu esti specialistul, iar eu sunt mitica cu mentalitatea din popor.

"Vai de cel prin care vine caderea!" Asta referitor la vina. Daca fiul cade, vai de parintele lui care i-a pus piedica. Eu nu dau vina pe greselile lor, ci doar fac studiu de caz propriu, ca sa invete si altii sa-si traduca "minunatii parinti". Nu inteleg de ce te-a iritat asta, daca tu spui ca esti altfel decat tatal tau. Crezi ca o analiza a 38 de ani petrecuti langa niste psihopati narcisisti si egocentrici se face in 3 luni? Se face in ani de zile. E ciudat ca nu esti de partea mea, desi spui ca ai avut parinti similari.Ce compromisuri ai facut in viata ta? Ai familie bazata pe sentimente sau pe cur? Ai muncit sa-ti faci casa ta sau stai ginere la tata socru? Ai facut copii pentru ca-ti iubesti sotia sau doar ca sa ai pi..da sigura langa tine? Te intretii din meseria pentru care ai vocatie sau esti un ratat profesional? Ce te inversuneaza impotriva mea?

_Undying_ a scris:

"Vai de cel prin care vine caderea!" Asta referitor la vina. Daca fiul cade, vai de parintele lui care i-a pus piedica. Eu nu dau vina pe greselile lor, ci doar fac studiu de caz propriu, ca sa invete si altii sa-si traduca "minunatii parinti". Nu inteleg de ce te-a iritat asta, daca tu spui ca esti altfel decat tatal tau. Crezi ca o analiza a 38 de ani petrecuti langa niste psihopati narcisisti si egocentrici se face in 3 luni? Se face in ani de zile. E ciudat ca nu esti de partea mea, desi spui ca ai avut parinti similari.Ce compromisuri ai facut in viata ta? Ai familie bazata pe sentimente sau pe cur? Ai muncit sa-ti faci casa ta sau stai ginere la tata socru? Ai facut copii pentru ca-ti iubesti sotia sau doar ca sa ai pi..da sigura langa tine? Te intretii din meseria pentru care ai vocatie sau esti un ratat profesional? Ce te inversuneaza impotriva mea?

Mie mi s-a parut ca, pe langa postura profesionala, afisezi si o postura de victima incompetenta sa scape de influenta parintilor, care da vina pe greselile lor, in ciuda studiilor si experientei acumulate. Nu sunt inversunat impotriva ta, dar te-am contrazis, considerand ca analizezi exagerat, bazandu-te prea mult pe descoperirea perfectiunii in ceea ce priveste relatia dintre parinte si copil. Perfectiune care nu va exista niciodata practic si care poate mai mult deruta decat ajuta. Nu m-a iritat, doar ca nu am fost de acord cu analizele tale stricte si te-am contrazis incercand sa demonstrez ca problemele de genul asta ar putea avea rezolvari mai realiste. Sincer, consider parerile tale total subiective, lipsite de realitate(nu in totalitate) bazate exclusiv pe argumente stintiifice, iar matematica asta a vietii nu va putea fi niciodata aplicata corespunzator in practica. Interventia mea, aparent agresiva, a fost o incercare de idee constructiva, motiv pentru care am si incercat sa argumentez o altfel de rezolvare, bazandu-ma pe experienta proprie. Ciudat este ca prin mesajul tau (il interpretez destul de prietenos) te pui in postura de victima si pe mine in cea de agresor, desi te-am contrazis argumentand cu experienta mea personala, iar tu ai reactionat jignitor. Si ca sa iti dovedesc ca invat rapid, te citez "intr-un fel" : n-as vrea sa cred ca reactiile tale ar putea dovedi ca nu ai fi altfel decat parintii tai. Nu m-au iritat jignirile cat ma irita tentativa ta de manipulare "perverso-prietenoasa" pe care incerci sa o folosesti acum, prin care incerci sa ma pui in postura ridicola de a fi interpretat gresit ca tu te plangi de greselile parintilor tai si ii invinovatesti pentru incapabilitatea de a te desoctorosi de influenta lor, de manipularile lor, cand, de fapt, tu vroiai doar sa-i inveti pe altii sa-si traduca parintii. Si ca sa nu consideri ca sunt din nou agresiv, o sa te rog sa interpretezi reactiile mele venite din partea unei victime incompentente de a realiza realitatea, iar tu, ca un profesionist a caror interventii au ca scop invatarea victimelor sa-si traduca parinti, in niciun caz nu ar trebui sa raspunzi jignitor pentru ca asta ar dovedi ca teoria ta nu seamana deloc cu practica. Si , in conditiile in care scopul tau este sa-i inveti pe altii, nu raspunde argumentand ca nu ai cum sa ajuti idiotii inconstienti, asa cum ai mai facut-o pe forum, pentru ca daca ar fi competenti in sensul asta, nu ar mai avea nevoie de ajutorul tau sau, in fine, aia idioti au nevoie mai mare de ajutorul tau.

N-am vreo familie bazata pe cur. Am reusit sa-mi fac casa mea si nu m-a ajutat nici "tatamiu", nici vreun socru. Nu am copii, dar prefer sa cred, probabil in inconstienta mea, ca, atunci cand o sa-i am, daca o sa-i am, o sa-i educ mai bine fara sa ma bazez pe vreo analiza perfectionista si irealista care ar putea sa ma deruteze atunci cand as constientiza ca practica ei este imposibila sau inutila. Imi cer scuze daca am fost brutal si agresiv, dar sunt, sincer, de partea ta si chiar as vrea sa reusesti sa privesti si din alta perspectiva problema. Sa stii ca eu am privit situatia si din perspectiva ta si am mai "furat" cate ceva benefic. Mi-a facut placere!