Miss Take,cred ca incep sa inteleg cum stau lucrurile.
Seamana partial cu relatia mea in prima jumatate de an.
Mie imi placeau dramele,lui filmele de actiune,eu eram calma,el un coleric,eu gandeam mult,el actiona fara sa clipeasca.
Am luptat ! Am jurat ca,atunci cand plec nu ma mai intorc.Si am plecat o luna,nu am facut nici o pauza..trebuia sa plec.Si am fost sigura ca intr-o luna se vor schimba lucrurile si ma voi desprinde.Dar nu am putut si am venit inapoi la el.Am luptat in continuare ca sa fie bine.Vroiam sa-l modelez,sa-l fac ca si mine...ii pretindeam sa simta ca mine..dar el de fapt era alt caracter si nu putea.
Si ..am continuat...am mers pana in panzele albe.
Intr-un final,am ajuns sa ne detestam pt ceea ce suntem,pt orice cuvant,orice gest,orice actiune.
Am ajuns la jigniri,injuraturi,tipete,lovituri.
Si apoi plangeam si plangea si el si nu intelegeam de ce nu ne putem intelege.
Dar..nu puteam !!!
Acum,ne despartim.Chiar nu se mai poate..am ajuns la capatul puterilor.
Facem eforturi zilnice sa ne intelegem ca doi oameni macar,dar si asa ne certam.
Nu vreau sa ajungi si tu aici...asa ca...depune armele si mergi mai departe.
Apropo..o iubire o vindeca pe alta,cu siguranta. 


. Eu sunt ala care am boala pe "samaritenii" care apar mereu sa-ti comunice ca "cu tine se intampla ceva ce este o experienta , nu prea placuta si care ti-a adus lacrimi in suflet". News FLASH! Editie Speciala! Uau. Chiar avem nevoie de oamenii astia. De unde am afla noi din alta parte ca suntem plini de draci?