Iubirea e lupta sau renuntare?

Subiectul acestui topic porneste din durerea mea. Cat de adevarat este ca un cui il scoate pe celalalt? Cat de adevarat este ca putem inlocui ceea ce credem ca e unic ?

Ma doare...ma dor multe...oare va trece? Ce va fi in final? Cu ce voi ramane in final? Cand iubesti un om,renunti fiindca e prea bun pentru tine sau lupti sa ajungi la nivelul asteptarilor lui,sa te ridici la acele standarde,sa fii tu insuti cel mai bun?

De ce oamenii renunta asa de repede? Oare cand iubesti cu adevarat,poti renunta cu atata usurinta? Nu te doare? Nu vei avea regrete?

A fost doar un alt foc de paie care s-a stins prea repede,inainte de a "arde" in valtoarea lui?

Azi nu mai inteleg nimic din ceea ce inseamna iubire. Azi nu ma mai regasesc. Si stiu sigur ca ma doare ceva,dar nu stiu cu exactitate ce e. Incontro ma indrept? Cine sunt...?

Sa fie de vina perfectiunea la care aspir? Sa fie de vina caracterul meu extremist? Sa fie de vina.... persoana in cauza,adica eu,eu,eu?!

Ce incepe repede,se sfarseste repede? Unde e iubirea adevarata?

Daca el a renuntat motivand faptul ca "nu ma merita",e o dovada de lasitate sau pur si simplu nu m-a iubit niciodata cu adevarat?

Daca intr-adevar tinzi spre perfectiune si el a inteles asta poate si-a dat seama ca nu te merita.Si sa mai stii ca barbatilor nu le prea place extremismul in dragoste,la fel cum nici multor femei nu le place.

Incearca sa afisezi alta atitudine fata de omul pe care il iubesti si daca te iubeste sau te-a iubit se intoarce la tine cu siguranta.

Cuiul nu se scoate cu un cui intotdeauna. Dar poate sa-ti abata gindurile, si asta ajuta. Stii, unii oameni fug de iubire, daca te indragostesti tare si ii invalui ei intra in panica si fug. Din pacate atunci cind realizezi, nu mai e nimic de facut, e pre tirziu. Sint oameni care iubesc intens si au multe asemenea dezamagiri, dar cu timpul se maturizeaza, nu ii mai afecteaza asa lucrurile, sau poate chiar ajung sa intuiasca nevoile partenerului si sa nu mai bage groaza-n bietul om cu iubirea. E foarte greu de gasit un om cu care sa te potrivesti pe toate planurile... dar pina la urma apare de undeva, si atunci simti ca a fost dintotdeauna al tau!

inima ranita a scris:

Daca intr-adevar tinzi spre perfectiune si el a inteles asta poate si-a dat seama ca nu te merita.Si sa mai stii ca barbatilor nu le prea place extremismul in dragoste,la fel cum nici multor femei nu le place.Incearca sa afisezi alta atitudine fata de omul pe care il iubesti si daca te iubeste sau te-a iubit se intoarce la tine cu siguranta.

laird a scris:

Cuiul nu se scoate cu un cui intotdeauna. Dar poate sa-ti abata gindurile, si asta ajuta. Stii, unii oameni fug de iubire, daca te indragostesti tare si ii invalui ei intra in panica si fug. Din pacate atunci cind realizezi, nu mai e nimic de facut, e pre tirziu. Sint oameni care iubesc intens si au multe asemenea dezamagiri, dar cu timpul se maturizeaza, nu ii mai afecteaza asa lucrurile, sau poate chiar ajung sa intuiasca nevoile partenerului si sa nu mai bage groaza-n bietul om cu iubirea. E foarte greu de gasit un om cu care sa te potrivesti pe toate planurile... dar pina la urma apare de undeva, si atunci simti ca a fost dintotdeauna al tau!

Miss Take a scris:

Unde e iubirea adevarata?

lupini a scris:

Miss Take a scris:

Chiar daca un "cui" iti abate gandurile pe moment,ajungi de unde ai plecat,mai devreme sau mai tarziu,si din contra,e posibil sa fie si mai grav,sa te simti vinovat,murdar.Da,unii oameni cred ca fug de iubire sau pur si simplu nu si-au dat inca o definitie clara asupra a tot ce ea inseamna.Sunt rataciti. Stii,multa vreme am fugit si eu de iubire,dar cand ea m-a invaluit,nu am fugit,ci m-am simtit coplesita chiar daca nu am raspuns la fel persoanei respective. Este coplesitor sa te iubeasca cineva din toata inima si sa stii ca face totul pentru tine neconditionat.Doar iubirea poate ajunge sa fie neconditionata.Restul e doar pulbere in vant.Intr-adevar,este foarte greu ,daca nu chiar irealizabil,sa gasesti un om care sa te completeze din toate punctele de vedere. Aici situatia sta mult mai complex decat mi-am imaginat. Eu sunt idealista,el e practic. El ia lucrurile din plin,eu le iau usor. Eu ma agit,el e calm. El are prioritati de alt ordin,eu...si tot asa...

De data sta ai fost mai clara, am inteles ce se intimpla cu tine. Sper sa nu te superi ca-ti spun asta, dar te inteleg, am trecut si eu prin asta. Nici mie nu-mi plac jumatatile de masura, si si eu sufar daca obtin rezultate partiale. E dureros sa vezi ce greu ai gasit un om cu care sa te bucuri de iubire reciproca si totusi ceva sa lipseasca. Atit. Solutii nu are nimeni, se poate doar povesti pe marginea subiectului...

laird a scris:

De data sta ai fost mai clara, am inteles ce se intimpla cu tine. Sper sa nu te superi ca-ti spun asta, dar te inteleg, am trecut si eu prin asta. Nici mie nu-mi plac jumatatile de masura, si si eu sufar daca obtin rezultate partiale. E dureros sa vezi ce greu ai gasit un om cu care sa te bucuri de iubire reciproca si totusi ceva sa lipseasca. Atit. Solutii nu are nimeni, se poate doar povesti pe marginea subiectului...

Nici macar nu stiu daca este ceva reciproc. Nu mai stiu nimic,m-am pierdut. Mi-e teama ca duc o lupta inutila cu mine,mi-e teama ca ma pierd,mi-e teama de tot si toate si uneori de mine...Nu caut solutii,ci parerea celor care au trecut prin asa ceva(desi ma indoiesc ca exact situatia mea a mai fost a cuiva).Caut sa inteleg.Sa ma inteleg. Sa il inteleg. Sa accept.

El imi spune sa las timpul sa vindece ranile...imi cere timp... il aprob in sec...fiindca... Cum poti cere timp cand iubesti? Oare va intelege vreodata ca esti incapabil sa astepti?

Oare ..?

Miss Take a scris:

Nici macar nu stiu daca este ceva reciproc. Nu mai stiu nimic,m-am pierdut. Mi-e teama ca duc o lupta inutila cu mine,mi-e teama ca ma pierd,mi-e teama de tot si toate si uneori de mine...Nu caut solutii,ci parerea celor care au trecut prin asa ceva(desi ma indoiesc ca exact situatia mea a mai fost a cuiva).Caut sa inteleg.Sa ma inteleg. Sa il inteleg. Sa accept.

El imi spune sa las timpul sa vindece ranile...imi cere timp... il aprob in sec...fiindca... Cum poti cere timp cand iubesti? Oare va intelege vreodata ca esti incapabil sa astepti?

Oare ..?

Drept, experientele nu sint identice, dupa cum nici oamenii nu sint. Cit timp iubesti, stai alaturi, fa ce poti, daca resursele tale de iubire pentru el se epuizeaza, nu-ti pierde vremea, e pacat, viata-i scurta si sigur o sa intilnesti pe cineva care sa te pretuiasca. E foarte bine ca accepti sa vorbesti despre problemele tale, eu cind sufar, ma blindez, nu scot un cuvint, nu mai ajunge nimeni/nimic la mine.

laird a scris:

Drept, experientele nu sint identice, dupa cum nici oamenii nu sint. Cit timp iubesti, stai alaturi, fa ce poti, daca resursele tale de iubire pentru el se epuizeaza, nu-ti pierde vremea, e pacat, viata-i scurta si sigur o sa intilnesti pe cineva care sa te pretuiasca. E foarte bine ca accepti sa vorbesti despre problemele tale, eu cind sufar, ma blindez, nu scot un cuvint, nu mai ajunge nimeni/nimic la mine.

E posibil sa nu apreciem cu adevarat ce avem langa noi si sa facem alegeri gresite,foarte gresite?

Resursele sunt inepuizabile... nu e pierdere de timp...nimic nu e inutil. Totul are un scop.