Eh, oameni buni, voi n-aveti somn?

Iar treaba asta cu perfectiunea - sa-ti zic o poveste scurta:
In razboi, un soldat isi construieste o cazemata, o inarmeaza pana in dinti, aduna la subsol provizii, o intareste pana la limita unde nu poate fi distrusa cu nici un chip. Inamicii se chinuie sa-l desfiinteze mai multa vreme, fara succes, dupa care renunta - trec pe langa cazemata, incercand sa-si minimizeze pierderile. La un moment dat, soldatul nostru realizeaza ca, de dragul apararii perfecte, cazemata lui nu are nici o usa, deci el e prizonier acolo. Sigur, are provizii pentru o vreme foarte indelungata. Razboiul mergand inainte, el vede cum frontul se deplaseaza inainte si inapoi trecand pe langa cazemata lui ba dusmanii, ba aliatii, iar si iar, ca dintr-un disc stricat de pickup. Ajunge sa se imprieteneasca cu unuii aliati cu care mai sta de vorba langa zidul cazematei. Ba chiar, la un moment dat, renunta sa mai traga in dusmani si-si face prieteni si printre ei - le mai da din proviziile sale arhisuficiente, invata limba lor. In cele din urma, omul nostru, constatand ca perfecta lui cazemata si-a pierdut de mult scopul si utilitatea, si ucis fiind incet de plicitiseala si singuratate, le cere aliatilor sai sa marcheze "din greseala" pozitia lui pentru un baraj de artilerie - singurul lucru care poate distruge cazemata. El le spune ca gestul lor se numeste "eutanasie".
Mda, diferenta mare de atitudine - de la "je t'aime" si Reamonn la "Iubirea e moarte" (???)
Iti mai spun doua definitii de-ale mele:
Fenomenul eroare: acel moment