Scheletele au fost datate cu carbon. Perioada de injumatatire al Carbonului 14 este de 5700 de ani, deci e limpede ca aceasta metoda nu poate merge prea departe in urma. Unii cred ca se poate ajunge cu ea pana la 20 000 de ani sau mai mult, dar aceasta ar implica atat de multe presupuneri, incat nu poate fi precisa. Chiar aparatorii ei spun ca te poti increde in ea cam pana la 3000 de ani in urma, dar, daca se merge mai departe, devine din ce in ce mai putin demna de incredere. Sistemul se bazeaza pe un intreg set de presupozitii.
Cat despre varsta pamantului exista destui oameni care, in ultimii zece sau douazeci de ani, au inceput sa contraatace pe cei ce sunt extrem de siguri de aceasta teorie. Exista un grup in San Diego numit Institutul de cercetari creationiste si un altul in Michigan, numit Societatea pentru cercetarea creatiei. Ei au dat la iveala cateva carti de stiinta care examineaza problema: pe ce temei fac oamenii aceste prezumtii despre milioanele si miliardele de ani ? Se dovedeste ca teoria contine mult mai multe ipoteze decat fapte.
Exista o carte scrisa de un evolutionist, intitulata Cum s-a alcatuit scala timpului preistoric (The Growth of a Prehistoric Time Scale), in care autorul (William B.N. Berry) admite ca pentru a interpreta milioanele si miliardele de ani trebuie presupus ca fiintele fosilizate din nivelurile inferioare de roci sunt stramosii evolutivi ai celor din nivelurile superioare. Dar se intampla adeseori ca aceste straturi sa fie in ordine gresita dupa teoria evolutionistastraturile cu organisme mai primitive se afla in partea de sus.
Prin urmare, este la fel ca in vremea lui Copernic. Pe-atunci exista interpretarea ptolemeica a miscarii corpurilor ceresti, potrivit careia soarele planetele si stelele se invarteau toate in jurul pamantului. S-a pus intrebarea- de ce oare planetele nu corespund cu stelele ? Unii antici ziceau ca aceasta se datoreaza faptului ca se afla in sfere diferite. Adica stelele sunt mai indepartate iar planetele mai apropiate; deci planetele par a se deplasa mai iute Dar atunci de ce uneori planetele merg inainte iar alteori inapoi ? Pentru explicarea miscarii lor astronomii ptolemeici trebuiau sa spuna ca ele se rotesc fiecare in jurul alteia, intr-o miscare foarte complexa de cicluri si epicicluri osciland in jurul pamantului. Unele merg inapoi, altele alcatuiesc cifra opt'
Urmarirea miscarilor planetelor dupa modelul ptolemeic devenise atat de complicata, incat lui Copernic i-a venit ideea ca poate toate acestea sunt gresite - poate ca pamantul si planetele se miscau in jurul soarelui. A inceput sa faca socoteli pomind de la aceasta idee, iar teoria lui s-a dovedit mult mai simpla. Pana la urma am ajuns sa acceptam ca teoria lui era cea adevarata.
Asemeni astronomilor ptolemeici, evolutionistii ce studiaza straturile care contin fosile descopera adesea ca ele sunt cu susul in jos, in ordinea gresita, sau prea apropiate intre ele conform ideilor evolutioniste. Ei numesc aceste lucruri "disconformitati", "paraconformitati" sau "pseudo-conformitati". Ei trebuie sa gaseasca justificari pentru faptul ca totul este in ordinea gresita. Daca ii intrebi de unde stiu care e ordinea corecta, vor admite ca singurul motiv dupa care cunosc ordinea corecta este faptul ca stiu ca evolutia e adevarata.Vezi tu, este ceva necurat la mijloc. Ar trebui sa dovedeasca teoria, iar pentru a dovedi teoria trebuie sa porneasca de la ea. Deci nu este ceva atat de concret pe cat se spune.
Exista o doza atat de mare interpretare personala cuprinsa in teoria evolutionista, incat, daca ceri evolutionistilor sa-ti explice cum are loc evolutia, nu se pot pune de acord asupra unui singur raspuns. Ei obisnuiau sa spuna ca evolutia are loc prin selectie naturala cuplata cu mutatiile: mici schimbari care, dupa un numar de generatii, duc in final la un nou fel de creatura. Dar se intampla ca mutatiile sunt, in general, asa de daunatoare, incat nu se poate explica nici un fel de progres prin mutatii. Chiar in prezent se discuta aprins daca nu ar trebui eliminat complet gradualismul darwinist si sa se adopte o alta teorie. Ultima idee la care au revenit - o idee lansata in urma cu patruzeci de ani - se numeste teoria "monstrului datator de speranta". Proeminentul genetician Richard Goldschmidt [de la Berkeley University of California] a lansat aceasta idee fiindca a vazut ca cumularea selectiei naturale cu mutatia nu poate produce structuri complexe. Hai mai nu e jenant??
Despre Sfanta Lumina zici ceva?