minaluidracula a scris:Pariul lui Pascal1. Nu stim daca exista Dumnezeu.
2. Daca el exista, necredinta
Despre Destin
Început de Andruta*, Mie 25 iul 2007 · 57 răspunsuri · 17.706 vizualizări
stupid_me a scris:oki, thanx..bine de bagat la capusor :airkiss:
welcome :airkiss:
Miss Take a scris:Pf. Ai drepturi depline asupra Cartii dar n-o poti citi decat ca Spirit. Mi se pare cam fortata ideea,dar nu e rea deloc,cu toate ca nu sunt de acord ca avem aceste drepturi.
cum adica iti pare fortata ?! poate mai intai ar trebui sa'mi spui cum vezi tu Omul in ansamblul sau !
In primul rand opinia mea: Nu exista destin.
Fiecare micron din drumul nostru, fiecare nanosecunda din viata noastra reprezinta o alegere continua. Altfel spus, viata noastra nu este un lant de "noduri" situate la distante relativ mari, fiecare granula din viata noastra este un astfel de nod, iar posibilitatile pe care le avem de ales sunt de fiecare data infinite.
Cantitatea de informatie continuta in natura care ne inconjoara si in actiunile noastre voluntare, explicite, este atat de mare incat noi nu suntem capabili sa o percepem nici macar dimensional. Pentru noi, aceasta informatie este similara cu miscarea browniana. Singura teorie care guverneaza aceasta informatie este teoria haosului.
In ce priveste coincidentele, nu e de mirare ca una dintre cele mai interesante concepte din teoria haosului este "efectul fluturelui" - "butterfly effect" dupa care s-au facut si doua filme proaste.
Destinul nu poate constitui o teorie sau o idee logica. Este o credinta si atat. Ca orice credinta, este demna de respectul meu, insa nu se bucura de adeziunea mea. Ma deranjeaza teribil cand cineva foloseste destinul ca o scuza sau ca o explicatie (imaginati-va un chirurg care iese de la pacient zicand: "A murit saracu' - asa i-a fost scris").
As dori sa repet - nu-L amestecati pe Dumnezeu in acest lucru. Nu exista o cauzalitate intre El si destinul vreunui om. Daca esti un om rau, esti asa prin alegerile tale, nu e vina Lui sau a destinului.
Haideti sa vorbim putin despre libertate. Eu sunt in acest sens un mare admirator al lui JP Sartre. Existenta destinului nu limiteaza in nici un fel libertatea punctuala, locala a unui om, pentru ca el nu-si cunoaste destinul si deci oricum va lua deciziile cu deplina libertate. Destinul insa ii limiteaza drastic responsabilitatea. Daca suntem de acord ca omul e predestinat, atunci el nu e responsabil pentru cursul lui in viata, pentru ca altcineva i l-a trasat. Chiar daca spuneti ca, in anumite puncte (deci in mod discret), omul are unele alegeri (ceea ce mi se pare o modalitate convenabila de a arunca pisica si de a servi o struto-camila), el oricum este echivalentul unui tramvai, in comparatie cu un elicopter. Sunt multe locuri unde nu va ajunge niciodata si conform predestinarii nici nu poate purta responsabilitatea ca nu a ajuns acolo.
"A arunca pisica si a servi o struto-camila" - omul ori e predestinat, ori nu e. Ce naiba e destinul asta - un test grila? Verisoara Eufrosina e singura cu tine in casa. Ce faci? A. Nimic; B. O violezi; C. O violezi si o ucizi cu salbaticie; D. O violezi, o ucizi cu salbaticie si te sinucizi.
La modul serios, "nodurile" sunt o jumatate de masura. Pentru ca, la limita pot fi duse cu usurinta catre ambele extreme. Daca exista zero noduri, omul e predestinat complet. Daca exista o infinitate de noduri, cu cuantum de tip continuu, atunci omul nu e predestinat deloc.
Deroude a scris:In primul rand opinia mea: Nu exista destin.Fiecare micron din drumul nostru, fiecare nanosecunda din viata noastra reprezinta o alegere continua. Altfel spus, viata noastra nu este un lant de "noduri" situate la distante relativ mari, fiecare granula din viata noastra este un astfel de nod, iar posibilitatile pe care le avem de ales sunt de fiecare data infinite.
Cantitatea de informatie continuta in natura care ne inconjoara si in actiunile noastre voluntare, explicite, este atat de mare incat noi nu suntem capabili sa o percepem nici macar dimensional. Pentru noi, aceasta informatie este similara cu miscarea browniana. Singura teorie care guverneaza aceasta informatie este teoria haosului.
In ce priveste coincidentele, nu e de mirare ca una dintre cele mai interesante concepte din teoria haosului este "efectul fluturelui" - "butterfly effect" dupa care s-au facut si doua filme proaste.
Destinul nu poate constitui o teorie sau o idee logica. Este o credinta si atat. Ca orice credinta, este demna de respectul meu, insa nu se bucura de adeziunea mea. Ma deranjeaza teribil cand cineva foloseste destinul ca o scuza sau ca o explicatie (imaginati-va un chirurg care iese de la pacient zicand: "A murit saracu' - asa i-a fost scris").
As dori sa repet - nu-L amestecati pe Dumnezeu in acest lucru. Nu exista o cauzalitate intre El si destinul vreunui om. Daca esti un om rau, esti asa prin alegerile tale, nu e vina Lui sau a destinului.
Haideti sa vorbim putin despre libertate. Eu sunt in acest sens un mare admirator al lui JP Sartre. Existenta destinului nu limiteaza in nici un fel libertatea punctuala, locala a unui om, pentru ca el nu-si cunoaste destinul si deci oricum va lua deciziile cu deplina libertate. Destinul insa ii limiteaza drastic responsabilitatea. Daca suntem de acord ca omul e predestinat, atunci el nu e responsabil pentru cursul lui in viata, pentru ca altcineva i l-a trasat. Chiar daca spuneti ca, in anumite puncte (deci in mod discret), omul are unele alegeri (ceea ce mi se pare o modalitate convenabila de a arunca pisica si de a servi o struto-camila), el oricum este echivalentul unui tramvai, in comparatie cu un elicopter. Sunt multe locuri unde nu va ajunge niciodata si conform predestinarii nici nu poate purta responsabilitatea ca nu a ajuns acolo.
"A arunca pisica si a servi o struto-camila" - omul ori e predestinat, ori nu e. Ce naiba e destinul asta - un test grila? Verisoara Eufrosina e singura cu tine in casa. Ce faci? A. Nimic; B. O violezi; C. O violezi si o ucizi cu salbaticie; D. O violezi, o ucizi cu salbaticie si te sinucizi.
La modul serios, "nodurile" sunt o jumatate de masura. Pentru ca, la limita pot fi duse cu usurinta catre ambele extreme. Daca exista zero noduri, omul e predestinat complet. Daca exista o infinitate de noduri, cu cuantum de tip continuu, atunci omul nu e predestinat deloc.
exact cam asta sustineam si eu :airkiss:..bine, nu chiar asa de elaborat
tine-o tot la fel deroude..baga-le mintile in cap!! :airkiss:
minaluidracula a scris:Pariul lui Pascal1. Nu stim daca exista Dumnezeu.2. Daca el exista, necredinta
Editat Mie 25 iul 2007 18:02
Eu una, vad lucrurile cam asa.
Toti ne nastem cu un anume cod genetic. Toti avem inclinatie spre ceva anume, diferenta o face numai modul in care ne cultivam si dezvoltam aceste "talente". Dupa ce am ajuns pe lume, un rol foarte important il are mediul in care crestem, deoarece in functie de cat suntem noi de perceptivi la nou si in functie de cat de multe lucruri asimilam despre mediul in care traim avem o multitudine de "cai" din care sa alegem .
Nu cred ca se pune problema ca in momentul in care incep sa se dezvolte celulele embrionului, sau la nastere ni se scrie ceva. Conteaza cat de usor, de repede si clar ne stabilim un scop in viata, ne stabilim obiectivele si cum vom alege sa indepinim aceste obiective.
Scopul final sau cum zic unii punctul in care "ne-am implinit soarta", e ca la momentul in care ni se apropie sfarsitul sa ne simtim multumiti de viata noastra.
Deroude a scris:Destinul nu poate constitui o teorie sau o idee logica. Este o credinta si atat.
sigur ca nu poate constitui o teorie, pentru asta ai nvoie de lucruri concrete, cum ar fi teoria lui 2+2=4 , ceea ce facem noi aici e altceva .
Deroude a scris:As dori sa repet - nu-L amestecati pe Dumnezeu in acest lucru. Nu exista o cauzalitate intre El si destinul vreunui om. Daca esti un om rau, esti asa prin alegerile tale, nu e vina Lui sau a destinului.
pertinent si corect.
Deroude a scris:Haideti sa vorbim putin despre libertate. Eu sunt in acest sens un mare admirator al lui JP Sartre. Existenta destinului nu limiteaza in nici un fel libertatea punctuala, locala a unui om, pentru ca el nu-si cunoaste destinul si deci oricum va lua deciziile cu deplina libertate.
libertatea e o iluzie, in realitate ea nu exista .
Deroude a scris:"A arunca pisica si a servi o struto-camila" - omul ori e predestinat, ori nu e. Ce naiba e destinul asta - un test grila? Verisoara Eufrosina e singura cu tine in casa. Ce faci? A. Nimic; B. O violezi; C. O violezi si o ucizi cu salbaticie; D. O violezi, o ucizi cu salbaticie si te sinucizi.
sau E. intrebi publicul . :airkiss:
Miss Take a scris:N-am o definitie clara. Totusi e fortat sa afirmi ca poti citi numai cand esti Spirit.
pai daca tot n'ai o definitie clara, de ce persisti in a spune ca'i fortata ?! :airkiss:
QuinGabry a scris:Eu una, vad lucrurile cam asa.Toti ne nastem cu un anume cod genetic.
da ... insa de ce nu ne nastem cu coduri genetice identice ?!
Miss Take a scris:Cred in pariul lui Pascal. Doar inconstientii nu cred.N-am o definitie clara. Totusi e fortat sa afirmi ca poti citi numai cand esti Spirit.
E greu sa spui "Cred in pariul lui Pascal". Imagineaza-ti ca te duci la Pitagora si faci o plecaciune adanca: "O, tu cel iluminat, cred in teorema ta!". E un argument logic aproape fara fisura, dar logic, nu mistic. Poti gasi aici cateva contraargumente - sa zicem totusi ca si cu acele ajustari, el tot sta in picioare.
Miss Take a scris:Deroude,sa presupunem ca nu exista Dumnezeu.Nu crezi in Dumnezeu,nu crezi in cale,destin.
Cred in Dumnezeu fara dubiu si fara echivoc. Sunt umil in fata Lui si imi pun speranta in simpla mea credinta si in dragoste pentru ca sufletul meu sa fie salvat. Dupa vorbele Sf. Ap. Luca: "Cred Doamne, ajuta necredintei mele".
Acestea fiind spuse, nu mi se pare corect sa-L amestecam in aceasta problema, intrucat El nu a afirmat nicaieri ca ne controleaza vietile. Interpretarile teologice ulterioare, de exemplu ale lui Tomas din Aquino au propus chiar teza liberului arbitru - care insa isi are locul mai degraba la topicurile religioase.
Miss Take a scris:De ce ai aparut tu pe pamantul asta? Ai vreun scop? Si daca da,care e? Da-mi o explicatie cel putin stiintifica , dar sa fie relevanta.In ciudata faptului ca afirmatiile tale sunt unele pertinente,sunt cate se poate,de cealalta parte,ireale.N-ai nici o justificare.Daca omul crede in Calea lui,care ii e prestabilita,nu inseamna ca nu are nici o vina pentru faptele sale.Am mai spus,alegerile ne apartin,in functie de ele vom fi noi judecati. Inseamna ca te deranjeaza si ceea ce e logic. Nu putem hotari noi pentru viata altora.Chiar asa i-a fost scris omului,nu poti evita nici tu asta,nici altcineva.
Daca:
1) calea noastra este prestabilita si
2) suntem judecati in functie de faptele pe care le indeplinim in conformitate cu calea noastra,
inseamna ca rezultatul judecatii este pecetluit inainte sa (sau in clipa cand) ne nastem. Imi pare rau dar mi-ar veni greu sa-mi asum vreo responsabilitate daca as crede asa ceva.
Imagineaza-ti ca ai o tabla de sah cu un mecanism care iti permite sa introduci de la inceput pe o hartie toate mutarile de la inceput pana la sah mat. Dupa care piesele se misca singure dupa instructiunile scrise de tine. La miscarea 15, nebunul negrului lasa descoperit pionul central si albul il captureaza, castigand un avans important. Moment in care tu judeci ca nebunul a luat o decizie ticaloasa si tradatoare si il condamni pentru eroarea sa.
Ca sa-ti raspund si la intrebarile de la inceput. Este foarte important faptul ca exist in primul rand - in cazul ca ai citi aceste randuri ("cogito ergo sum" - © Descartes) si chiar in cazul ca as fi in eroare si nu le-ai citi ("si fallor, sum" - © Sf. Augustin).
Am un set de scopuri in fiecare moment, de la task-urile din Outlook, pana la lista de cumparaturi din piata, sau semnul la batista ca trebuie sa-i iau flori azi vreunei frumoase pentru ca e ziua ei. Imi urmez viziunea: as vrea sa-mi cresc nepotii intr-o buna zi si sa simt in jurul meu caldura multor oameni carora le-am imbogatit viata.
Si repet - credinta ta e valida: daca ar exista un destin, eu nu as fi constient de existenta lui si as putea sa-i dau inainte pana in panzele albe ca nu exista, fara a putea sa-mi dau seama de eroare. Insa este doar o credinta si parerea mea este ca daca e sa aplicam aici un pariu pascalic, v-ar fi potrivnic voua, celor care credeti in destin: fa un mic exercitiu si transfera argumentele pariului pascalic pe ideea de destin (in loc de Dumnezeu).
Deroude a scris:Insa este doar o credinta si parerea mea este ca daca e sa aplicam aici un pariu pascalic, v-ar fi potrivnic voua, celor care credeti in destin: fa un mic exercitiu si transfera argumentele pariului pascalic pe ideea de destin (in loc de Dumnezeu).
Am impresia ca desi crezi in Dumnezeu, eludezi cu buna stiinta faptul ca el are vreo contributie in cursul vietii noastre?
Crezi ca ne convine sa credem in destin asa cum ne convine sa credem in Dumnezeu?
Presupun ca pornesti de la ideea ca ne e mai comod sa spunem