RisingPhoenix a scris:
Mai corect ar fi fost sa ma refer la gama larga de activitati/ aspecte pentru care e necesara o compatibilitate intelectuala, emotionala, temperamentala (si spirituala daca se poate, desi aici se complica lucrurile) cat mai mare. Cateva exemple:
- planuri si decizii de toate felurile,
- conversatia zilnica,
- deschiderea catre cunoasterea si intelegerea celuilalt, empatia,
- rabdarea si increderea,
- contributia la evolutia celuilalt prin comunicarea unor informatii si idei,
- reactia in situatii neprevazute (usurinta colaborarii, sprijinului reciproc) etc.
Compatibilitatea sexuala serveste numai actului respectiv. Atat. Care e si el important, fireste, dar nu se compara cu intreaga caruta de mai sus, prin urmare trece pe planul secund (sau asa ar fi logic din punctul meu de vedere).
Foarte frumos spus. Pana la compatibilitatea sexuala. Nu cred ca e importanta doar in momentul in care faci sex. Nu pt. toata lumea. Cred ca asa cum celelalte reusesc sa ii uneasca pe cei doi parteneri si sa ii faca sa fie incantati unul de celalalt si de ceea ce au in comun, asa se intampla si cu potrivirea la pat. O anumita ierarhie a chestiilor importante nu o poate stabili decat fiecare persoana pt. ea insasi. Si e grozav cand dai de o persoana care are o ierarhie asemanatoare cu a ta. Sunt oameni care pot pune sexul pe ultimul loc, nu consider asta gresit, pt. ca libidoul lor nu e atat de mare incat sa simta nevoia sa faca sex constant. Se mai poate intampla asta si datorita faptului ca sunt incantati de multe alte lucruri si le pot face, iar asta poate scadea la unii dintre ei, de asemenea, interesul pt. sex. Dar sunt oameni pt. care sexul ramane mereu pe un loc fruntas si isi doresc sa aiba parte frecvent de el, chiar daca desfasoara multe activitati care le fac o deosebita placere. Diferenta intre valorile esentiale ale celor doi parteneri ale unui cuplu si diferenta in prioritizarea acestora duce in timp la o relatie disfunctionala.
RisingPhoenix a scris:
E foarte greu sa descriu exact cum se delimiteaza naturaletea de obiectificare in situatia asta, e mai mult ceva intuitiv, dar eu percep foarte clar aceasta diferenta.
Da, suntem convinsi ca putem fi obiectivi in aprecieri, dar de multe ori se intampla sa nu putem vedea un om asa cum este el din cauza ca il privim prin prisma sentimentelor si nevoilor noastre.