România
Roportal.ro

Mint si femeile, si daca da, de ce?

Început de Cleric Prest, Joi 28 iun 2007 · 131 răspunsuri · 28.452 vizualizări

K0ntr0VerSy13.097 mesaje#51

Iosafat, tastatura ta vrea sa sune la 112 si sa urle ca e abuzata.

Ce fel de intrebare e asta? Mint femeile? Daca tocmai ai venit dintr-o excursie in abisul psihologiei si esti impresionat precum un presolar care a vazut ursul...cum de pui o intrebare cu raspuns atat de evident?

Kallisti90 mesaje#53
iosafat a scris:
Din cate stiu, unele (cam toate) femei care s-au terapeutizat prin AT (absolvente de psihologie) si erau casatorite au divortat, apoi au ramas multa vreme singure (se luptau inca cu scriptul de "prostituata", sa mai incerce sa se vanda sau nu, le venea al naibi de greu sa se ofere asa pe degeaba, doar pentru ca s-au indragostit ele de el).

Plus ca fiind inca tinere mai sperau sa gaseasca pe cineva de care sa se indragosteasca dar care sa nu le minta ca le iubeste. Simteau ca inca prezinta interes si un aspect/infatisare de care se poate indragosti cineva. Si cum femeia mioritica are rabdare multa, au devenit madone. Sa le mai picteze cineva lipsea.

Sistemul de valori axat pe "sex&money&indragostire pentru tine" e greu de scos din cap cand e atat de usor sa profiti daca te-ai nascut cu moneda de schimb in chiloti. Iar femeia se naste cu aceasta moneda de schimb, sexul, de care nu ezita sa se foloseasca pentru a atrage barbatul care o satisface ca aspect si d.p.d.v. financiar. Sexul e folosit de fapt ca un santaj de catre femeie. Barbatul care e sarac, nu prea are moneda de schimb, nu poate sa-si impuna "alegerile", de multe ori accepta pe cea care il accepta. In adolescenta, la liceu, se mai poate, dar dupa 30 de ani, intervine negustoria pe fata. Repet, exista exceptii.

Aici e veriga slaba.

Cine are rabdare mai multa, isi alege partenerul in asa fel ca sa se poata indragosti de el.

Cum femeia are rabdare mai multa si sta mai bine cu toleranta la frustrare sexuala, ea isi alege un barbat de care sa se poata indragosti. Din cauza asta poti vedea pe strazi multe cupluri unde ea e urata si indragostita de el care e frumos si sarac. Fiind sarac el, i se pare mai avantajos economic sa stea langa o urata decat singur si la mana prostituatelor pana o apare zana lui. Fetele frumoase sunt rar accesibile unui barbat sarac fie el si frumos. Si atunci, pana "frumosul" acumuleaza capital, isi face treaba cu urata (pe care o minte ca o iubeste). Desigur, de-a lungul relatiei, "frumosul" are scapari, (frumosul rupe osul).

Urata incepe sa sufere. Si ajunge la terapeut, afla prin AT ca "frumosul" nu o iubeste. Imediat educatia de "prostituata" ii amaraste sufletul, "cum, m-a folosit? m-a mintit atatia ani? m-a folosit dar nu m-a platit" etc. Firesc, urmeaza divortul, rumegarea deceptiilor, etc.

Acum, din unghiul barbatului, cum se vede problema.

Esti sarac dar tanar, te-ai indragostit, casatoria cat mai urgenta e cel mai intelept lucru. 2-3 copii "cimenteaza" relatia, "iubita" are ocupatie si e mai greu sa o "fure" altul mai bogat. Mai ales ca poate se si ingrasa.

Mai tarziu, pozitia sociala, proprietatea imobiliara, masina, fac din barbat "irezistibil" pentru unele femei(sunt si exceptii, dar eu nu m-as baza pe ele in Romania) chiar daca e chel si cu burta. Fara cariera solida, fara un venit bun, barbatul negustor nu are ce cauta pe piata feminina daca vrea neaparat sa-si aleaga o femeie de care se poate indragosti. Altfel, barbatul trecut de prima tinerete va ajunge tot cu "urata" pentru sex.

Ce se intampla in societatile capitaliste unde barbatul are salar mare

Femeia s-a masculinizat, vezi Germania. Prostituatele fiind ieftine, nu mai merge santajul sexual prin diverse pretexte (virginitate, religioase). In occident femeia a vazut ca nu e alta cale decat sa se bazeze pe ea. E preocupata de cariera personala, face sex de placere daca are chef, nu se simte folosita. Femeile neatractive dar chinuite de instinctul procreerii, isi procura material de insamantare de la banci de sperma, fac un copil, sau nici nu le mai intereseaza daca masculul cu care isi doresc sa aibe un copil vrea sa mai fie langa ele dupa. Statul plateste, si plateste bine, multi ani. Societatea are nevoie de oameni noi totusi.

Si uite asa, banul si educatia a redus numarul familiilor false, a violentei intraconjugale din frustrari sentimentale, etc. Cand ai bani suficienti, ai cariera ta, esti educat sa fi independent, nu mai esti posesiv, nu mai vrei sa "posezi" pe nimeni. Nici barbatul pe femeie, nici femeia pe copil. Venitul mare si educatia rupe patologia.

Stai ca m-a luat damblaua. Tocmai iti explicam cu lux de amanunte cat de sub papuc si de indoctrinat e barbatul din Europa de Vest, dorind sa ajung la point si anume : cum zici tu a fost, este si va fi sute de ani, nu doresc sa schimb asta pentru ca eu incep sa am un ghisheft din faptul ca STIU ce e, si la asta ma refer cand spun ca e bine sa pastram diversitatea naturala.- caaaand mi-a picat calculatorul.

Iata ca am fost mai succinta decat mi-am dorit si nici n-am uitat unde am pus principala.

Editat Mar 7 aug 2007 19:16

Anya2007341 mesaje#54

Pai, nici nu cred ca se poate schimba. Oamenii o duc mai bine cand stiu cu ce au de-a face. Decat sa nu inteleaga ce i-a lovit, macar isi mai explica una alta. :butcher:

iosafat a scris:
Din cate stiu, unele (cam toate) femei care s-au terapeutizat prin AT (absolvente de psihologie) si erau casatorite au divortat, apoi au ramas multa vreme singure (se luptau inca cu scriptul de "prostituata", sa mai incerce sa se vanda sau nu, le venea al naibi de greu sa se ofere asa pe degeaba, doar pentru ca s-au indragostit ele de el).Plus ca fiind inca tinere mai sperau sa gaseasca pe cineva de care sa se indragosteasca dar care sa nu le minta ca le iubeste. Simteau ca inca prezinta interes si un aspect/infatisare de care se poate indragosti cineva. Si cum femeia mioritica are rabdare multa, au devenit madone. Sa le mai picteze cineva lipsea.
Daca aveau terapia incheiata, de ce mai luptau? Ca doara era simplu. Daca aveau sa tot stea sa astepte pe Fat Frumos, inchise in turnul de fildes, exista clar un mare risc sa nu apara. Asa ca AT-ul nu le-ar fi servit la nimic. In schimb, daca cunosteau si acceptau care este probabilitatea cea mai mare intr-un anume sens, asta ar fi demonstrat ca nu mai traiau un scenariu de poveste frumoasa.In momentul in care apreciezi destul de bine riscul jocului, cred ca dezamagirea e destul de mica. Iar daca e sa apara sentimentele acelea de iubire, le recunosti daca ai invatat sa nu te minti.
Kallisti90 mesaje#55
Anya2007 a scris:
Pai, nici nu cred ca se poate schimba. Oamenii o duc mai bine cand stiu cu ce au de-a face. Decat sa nu inteleaga ce i-a lovit, macar isi mai explica una alta. :PDaca aveau terapia incheiata, de ce mai luptau? Ca doara era simplu. Daca aveau sa tot stea sa astepte pe Fat Frumos, inchise in turnul de fildes, exista clar un mare risc sa nu apara. Asa ca AT-ul nu le-ar fi servit la nimic. In schimb, daca cunosteau si acceptau care este probabilitatea cea mai mare intr-un anume sens, asta ar fi demonstrat ca nu mai traiau un scenariu de poveste frumoasa.In momentul in care apreciezi destul de bine riscul jocului, cred ca dezamagirea e destul de mica. Iar daca e sa apara sentimentele acelea de iubire, le recunosti daca ai invatat sa nu te minti.

Pai asta am vrut sa intreb si eu, la ce stai ca madona daca esti cu terapia terminata si stii clar ce-ti trebuie si pana unde poti sa faci compromis? Mie imi suna prost. Adica nu ma mai relationez ca sa nu ma mint? Tot timpul esti tentat sa aluneci pe panta scenariului, dar macar iti dai seama, nu e cazul sa stea nimeni tzeapan ca sa nu cumva sa se minta.

Anya2007341 mesaje#56
Kallisti a scris:
Pai asta am vrut sa intreb si eu, la ce stai ca madona daca esti cu terapia terminata si stii clar ce-ti trebuie si pana unde poti sa faci compromis?

Poate ca terapia era incheiata, in sensul ca nu mai era nevoie de explicatii, insa gandirea cu probleme inca persista. Presupun ca era lupta pentru a accepta situatia de compromis. Una e sa sti, alta e sa digeri problema, si sa spui ca are gust bun. Si asta se invata, sau poate nu. Aici cred ca tine numai de structura.

Kallisti90 mesaje#57
Anya2007 a scris:
Poate ca terapia era incheiata, in sensul ca nu mai era nevoie de explicatii, insa gandirea cu probleme inca persista. Presupun ca era lupta pentru a accepta situatia de compromis. Una e sa sti, alta e sa digeri problema, si sa spui ca are gust bun. Si asta se invata, sau poate nu. Aici cred ca tine numai de structura.

Am sesizat si eu ca in urma psihanalizei (si vad ca si At ) regasesc 2 categorii mari de analizati.

1 care stiu care le sunt problemele, dar le perpetueaza, cu mentiunea ca sunt constienti si 2 care si le stiu si care se lupta din rasputeri sa schimbe ce e prost.

Anya2007341 mesaje#59

Cred ca cei care stiu problemele si le perpetueaza fara a schimba nimic, sunt partial constienti. Si ajung back la terapeut. Acum, perfecti nu suntem si mai gresim si noi, chit ca pe loc "ceva", ne spune ca am calcat stramb. Insa daca nu ne pierdem firea rau din asta,si incercam sa nu repetam greseala, inseamna ca suntem responsabili pentru ea si am si achizionat o noua lectie de viata. Si in timp este si speranta pentru indreptare...sau nu?! :scare: Apoi ce sens ar avea sa faci terapie, daca in urma ei intri in panica? Sa dam depresia si nevroza la schimb cu teroarea? Ca de gresit am gresit, si ce am facut lucrarea noastra se cheama ca este :mda:

Kallisti a scris:
Am sesizat si eu ca in urma psihanalizei (si vad ca si At ) regasesc 2 categorii mari de analizati. 1 care stiu care le sunt problemele, dar le perpetueaza, cu mentiunea ca sunt constienti si 2 care si le stiu si care se lupta din rasputeri sa schimbe ce e prost.
In AT mai primesti si permisiunea de a iesi din scenariu. Dar si asta tine cred tot de structura individuala. Ca poti si sa ignori permisiunea.
iosafat2.071 mesaje#60
Anya2007 a scris:
Pai, nici nu cred ca se poate schimba. Oamenii o duc mai bine cand stiu cu ce au de-a face. Decat sa nu inteleaga ce i-a lovit, macar isi mai explica una alta. :scare: Daca aveau terapia incheiata, de ce mai luptau? Ca doara era simplu. Daca aveau sa tot stea sa astepte pe Fat Frumos, inchise in turnul de fildes, exista clar un mare risc sa nu apara. Asa ca AT-ul nu le-ar fi servit la nimic. In schimb, daca cunosteau si acceptau care este probabilitatea cea mai mare intr-un anume sens, asta ar fi demonstrat ca nu mai traiau un scenariu de poveste frumoasa.In momentul in care apreciezi destul de bine riscul jocului, cred ca dezamagirea e destul de mica. Iar daca e sa apara sentimentele acelea de iubire, le recunosti daca ai invatat sa nu te minti.
Chiar si cu terapia incheiata, dureaza cel putin (teoretic) 2 ani pana iti reprogramezi subconstientul. Si asta daca e constientul destul de puternic sa lupte cu subconstientul. Plus ca cele pe care le stiu eu au fost abuzate (batute, agresate psihic) de barbati, iar bani sa-si termine terapia nu au avut. Daca eu as fi femeie, as avea mari rezerve sa ma bag in casa lu unu cu sexul (a se intelege acceptata doar pentru sex si nu iubita) si sa mai fac si copii. Dar tentatia e mare, precum chiriile...Si recunosc, e mult mai usor ca barbat sa momesti cu materialul, nu-ti mai bati capul cu nimic. Femei care cauta doar un spatiu si conditii sa se inmulteasca sunt din greul pamantului. Femeia (f multe) renunta foarte usor la o relatie bazata pe sentiment daca 1. barbatul ofera conditii materiale pentru procreere, si de ce nu, conditii optime de trai pentru ele insele si 2. sunt satisfacute sexual cat de cat (exceptie fac astea gerontofile si poate frigide).Pentru o familie sanatoasa, dragostea barbatului pentru femeie e esentiala, daca el nu-si iubeste femeia, ci o poseda, atunci si femeia isi va poseda copilul facut cu el. Necazul e ca sunt putine cuplurile in care el o iubeste pe ea, mai multe sunt cele in care ea il iubeste pe el (am aratat de ce).In 99% din cazuri, un barbat potent material isi poate alege femeia in asa fel ca sa o poata iubi. Iar ea si daca nu il iubeste, se hraneste din sentimente de recunostiinta pentru el, stapanul milos care-i poate oferi conditii optime, trai bun, fara lucru.
Kallisti a scris:
Stai ca m-a luat damblaua. Tocmai iti explicam cu lux de amanunte cat de sub papuc si de indoctrinat e barbatul din Europa de Vest, dorind sa ajung la point si anume : cum zici tu a fost, este si va fi sute de ani, nu doresc sa schimb asta pentru ca eu incep sa am un ghisheft din faptul ca STIU ce e, si la asta ma refer cand spun ca e bine sa pastram diversitatea naturala.- caaaand mi-a picat calculatorul. Iata ca am fost mai succinta decat mi-am dorit si nici n-am uitat unde am pus principala.
In ce sens e indoctrinat? Care vest? Din Europa sau USA? Cred ca sunt diferente.
K0ntr0VerSy a scris:
Iosafat, tastatura ta vrea sa sune la 112 si sa urle ca e abuzata.Ce fel de intrebare e asta? Mint femeile? Daca tocmai ai venit dintr-o excursie in abisul psihologiei si esti impresionat precum un presolar care a vazut ursul...cum de pui o intrebare cu raspuns atat de evident?
Suna la 112 aia care sunt filmati la stirile de la ora 5. Eu doar incerc sa arat cum se ajunge acolo.

← Înapoi la Psihologie