Mint si femeile, si daca da, de ce?

Accept in fata unor evenimente inevitabile. Sa ma dau cu capul de o stanca avand speranta ca as indeparta stanca din drumul meu, apoi sa renunt, nu inseamna resemnare. Inseamna recunoasterea unui adevar, anume ca eu sunt mai slaba decat acea stanca. Incerc apoi "variez" drumul, astfel incat nici stanca sa nu o dobor, insa si eu sa fiu multumita. Daca nu este asa ar trebui sa imi pun in anumite momente si streangul de gat, pentru ca nimic bun nu mai vad. Incerc sa gasesc solutia optima pentru situatia data. Adica compromisul. Sa fiu si eu bine si sa fie si altii bine. Stiu ca situatia este data, eu caut sa o rezolv ca sa fiu cat mai multumita cu ea, dar nu in detrimentul altora. Daca cineva isi doresti musai sa faca ceva absolut imposibil si nu reuseste, nu este intelept sa cedeze? Dar sa nu se lase afectat prea mult. Accepta un dat. Asa si eu, acolo unde nu pot "varia" drumul, accept lucrurile ce nu le pot eu schimba. Ma adaptez situatiei. Si incerc sa supravietuiesc, in conditii optime. In mod egal cu altii. Clar ca nu reusesc mereu asta, insa de aceea nu suntem fara pata.

Anya2007 a scris:

Accept in fata unor evenimente inevitabile. Sa ma dau cu capul de o stanca avand speranta ca as indeparta stanca din drumul meu, apoi sa renunt, nu inseamna resemnare. Inseamna recunoasterea unui adevar, anume ca eu sunt mai slaba decat acea stanca. Incerc apoi "variez" drumul, astfel incat nici stanca sa nu o dobor, insa si eu sa fiu multumita. Daca nu este asa ar trebui sa imi pun in anumite momente si streangul de gat, pentru ca nimic bun nu mai vad. Incerc sa gasesc solutia optima pentru situatia data. Adica compromisul. Sa fiu si eu bine si sa fie si altii bine. Stiu ca situatia este data, eu caut sa o rezolv ca sa fiu cat mai multumita cu ea, dar nu in detrimentul altora. Daca cineva isi doresti musai sa faca ceva absolut imposibil si nu reuseste, nu este intelept sa cedeze? Dar sa nu se lase afectat prea mult. Accepta un dat. Asa si eu, acolo unde nu pot "varia" drumul, accept lucrurile ce nu le pot eu schimba. Ma adaptez situatiei. Si incerc sa supravietuiesc, in conditii optime. In mod egal cu altii. Clar ca nu reusesc mereu asta, insa de aceea nu suntem fara pata.

In spatele metaforei cu stanca poate sa stea ca eveniment inevitabil si trecerea timpului, ridurile si acceleratia gravitationala dar si prejudecata cu implacabilitatea sortii, scenariului, etc...

Da, si multe altele.

P.S. Eu nu consider ca scenariul implementat de parinti, si dezvaluit de Berne este implacabil. Eu cred ca si ala se poate varia. Altele nu le putem varia. Ca de exemplu, de ce unii pot sa vada/inteleaga anume lucruri si altii nu? ce au mai mult cei care vad/inteleg, si daca raspunsul este capacitatea de a judeca logic sau pur si simplu inteligenta nativa, atunci ma intreb cum de unii o au si altii de ce nu? Si daca tot ma intreb asta, atunci ajung inevitabil si la chestia cu : "Cine ne-a creat pe noi asa?"

Anya2007 a scris:

Da, si multe altele.

P.S. Eu nu consider ca scenariul implementat de parinti, si dezvaluit de Berne este implacabil. Eu cred ca si ala se poate varia. Altele nu le putem varia. Ca de exemplu, de ce unii pot sa vada/inteleaga anume lucruri si altii nu? ce au mai mult cei care vad/inteleg, si daca raspunsul este capacitatea de a judeca logic sau pur si simplu inteligenta nativa, atunci ma intreb cum de unii o au si altii de ce nu? Si daca tot ma intreb asta, atunci ajung inevitabil si la chestia cu : "Cine ne-a creat pe noi asa?"

Aaaaa..... nu-mi aduc aminte, dar sunt sigura-sigura ca la aceste intrebari Elandi are un raspuns mai explicit. Eu pot sa spun ca la capitolele inteligenta si clarviziune se merge pe principiul "functia creeaza organul".

Daca de mic ai fost investit cu functia de parinte, daca de mic ai fost obligat sa gasesti cai de supravietuire intr-un mediu bolnav si inconsecvent sau daca de mic ai fost incurajat sa gandesti... toate astea sunt cu adevarat deja stabilite. Dar odata ce ai identificat ce s-a intamplat este treaba ta ce duci mai departe.

Kallisti a scris:

Eu pot sa spun ca la capitolele inteligenta si clarviziune se merge pe principiul "functia creeaza organul".

Daca de mic ai fost investit cu functia de parinte, daca de mic ai fost obligat sa gasesti cai de supravietuire intr-un mediu bolnav si inconsecvent sau daca de mic ai fost incurajat sa gandesti... toate astea sunt cu adevarat deja stabilite. Dar odata ce ai identificat ce s-a intamplat este treaba ta ce duci mai departe.

De mic esti investit cu functia X sau Y, de mic esti obligat in cutare sau cutare directie...ok. Presupun ca parintii si cei din jur ne investesc cu aceste functii sau ne obliga in anume sens. Si ei la randul lor investiti de altii si tot asa...si cine a fost primul care a investit pe cineva cu ceva, sau care a obligat pe cineva cu ceva? Hazardul? Ca asa a fost sa fie la momentul respectiv? Si cine a facilitat aparitia acelui moment? Uite la chestiile astea eu nu am gasit raspuns. Si atunci am acceptat ca asa a fost sa fie....si uite asa ne departam de subiectul initial si devenim off-topic.

Anya2007 a scris:

De mic esti investit cu functia X sau Y, de mic esti obligat in cutare sau cutare directie...ok. Presupun ca parintii si cei din jur ne investesc cu aceste functii sau ne obliga in anume sens. Si ei la randul lor investiti de altii si tot asa...si cine a fost primul care a investit pe cineva cu ceva, sau care a obligat pe cineva cu ceva? Hazardul? Ca asa a fost sa fie la momentul respectiv? Si cine a facilitat aparitia acelui moment? Uite la chestiile astea eu nu am gasit raspuns. Si atunci am acceptat ca asa a fost sa fie....si uite asa ne departam de subiectul initial si devenim off-topic.

Inca ne incadram la "-cum iau nastere cuplurile patologice".

Nu inteleg insa de ce pierzi vremea prin cimitire acum, cautand cine pe cine, in loc sa rupi lantul si sa te asumi cu toata viata din tine barem tu , cea de pe ultima sau penultima crenguta a arborelui.

Anya2007 a scris:

Ca de exemplu, de ce unii pot sa vada/inteleaga anume lucruri si altii nu? ce au mai mult cei care vad/inteleg, si daca raspunsul este capacitatea de a judeca logic sau pur si simplu inteligenta nativa, atunci ma intreb cum de unii o au si altii de ce nu? Si daca tot ma intreb asta, atunci ajung inevitabil si la chestia cu : "Cine ne-a creat pe noi asa?"

Kallisti a scris:

Eu pot sa spun ca la capitolele inteligenta si clarviziune se merge pe principiul "functia creeaza organul".

Daca de mic ai fost investit cu functia de parinte, daca de mic ai fost obligat sa gasesti cai de supravietuire intr-un mediu bolnav si inconsecvent sau daca de mic ai fost incurajat sa gandesti... toate astea sunt cu adevarat deja stabilite. Dar odata ce ai identificat ce s-a intamplat este treaba ta ce duci mai departe.

Anya2007 a scris:

De mic esti investit cu functia X sau Y, de mic esti obligat in cutare sau cutare directie...ok. Presupun ca parintii si cei din jur ne investesc cu aceste functii sau ne obliga in anume sens. Si ei la randul lor investiti de altii si tot asa...si cine a fost primul care a investit pe cineva cu ceva, sau care a obligat pe cineva cu ceva? Hazardul? Ca asa a fost sa fie la momentul respectiv? Si cine a facilitat aparitia acelui moment? Uite la chestiile astea eu nu am gasit raspuns. Si atunci am acceptat ca asa a fost sa fie....si uite asa ne departam de subiectul initial si devenim off-topic.

Inteligenta ar fi innascuta, depinzand de "calitatea tesutului cerebral" (Natura umana - D. Winnicott). Si psihicul se instapaneste treptat in corp. La asta participa inteligenta, "capitalul pulsional" si "elaborarea simbolica a functiilor fiziologice" (Winnicott).

Bebelusul primeste influentele prin prisma propriilor trasaturi. Trasaturile dobandite foarte tipuriu nu se pot distinge de cele innascute. O trasatura importanta este "capacitatea de a tolera frustrarea", ea influenteaza mult viitorul copilului.

Legat de "capitalul pulsional" si influentele mediului copilului intra in joc apararile care pot forma caracterul si pot determina sensibilitatea persoanei - in sensul bun, ca simt - simtitor)

Apoi, bebelusul este intai fantasmat de parinti si rudele apropiate. (Serge Lebovici - En l'homme le b

Kallisti a scris:

Inca ne incadram la "-cum iau nastere cuplurile patologice".

Nu inteleg insa de ce pierzi vremea prin cimitire acum, cautand cine pe cine, in loc sa rupi lantul si sa te asumi cu toata viata din tine barem tu , cea de pe ultima sau penultima crenguta a arborelui.

Sa cautam o explicatie nu este mereu inutil. Si chiar daca avem gatlejul si fundul unse de revelatii, nu strica sa mai aflam si alte lucruri.

P.S. Tu tot cu Dl. Schnapp ti-ai facut terapia, sau cu doamna cea draguta de langa Perla?

Anya2007 a scris:

Sa cautam o explicatie nu este mereu inutil. Si chiar daca avem gatlejul si fundul unse de revelatii, nu strica sa mai aflam si alte lucruri.

O sa te rog sa-mi faci o lista cu ce crezi tu ca ar trebui sa aflu eu. Pentru moment am sistat documentarea organizata in favoarea traitului. In acest moment este mai important pentru mine sa fiu, decat sa stiu sau sa fac.

Anya2007 a scris:

P.S. Tu tot cu Dl. Schnapp ti-ai facut terapia, sau cu doamna cea draguta de langa Perla?

Cu nici unul. Am facut psihanaliza.

Eu cred ca exista mereu timp si pentru a trai, dar si pentru a sti sau a face. Cumva impacarea "caprei cu varza".

Putem sa "impletim" aceste timpuri.