România
Roportal.ro

Tulburare afectiva bipolara

Început de gtotoianu, Mar 26 iun 2007 · 84 răspunsuri · 85.736 vizualizări

iosafat2.071 mesaje#21
Ametist a scris:
Mie imi place mai mult premisa ca, ajutandu-l, clientul se vindeca singur, dar e frumoasa atitudinea ta. :P

Ma refeream la cazurile in care faci evaluarea, si constati ca nu ai multe de facut (fie ca nu te simti in stare ca terapeut, fie ca terapia pe care o practici nu permite), decat in cel mai bun caz ameliorare. Si orice terapie, intrucat porneste de la o teorie proprie despre boala si bolnav, are limite. Ca unele sunt mai cuprinzatoare, ca altele merg in tandem cu altele, completandu-se, e alta treaba.

In ceea ce priveste anumite tulburari psihice, s-a sedimentat ideea ca abordarea lor nu tine de terapie, recomandandu-se din start tratamentul psihiatric, si cred ca este o prejudecata. Sunt curioasa ce propune iosofat.

Vindecarea depinde de cat de mult a avansat omul in minciuna de sine.

Daca cel suferind e decompensat psihiatric (nu-si mai poate controla anxietatea, sau, nu mai poate adormi, sau si mai rau are perioade cand e disociat-care stim ca in timp se vor permanentiza) evident ca e absolut necesar sa ia medicatia psihiatrica corespunzatoate (anxiolitic puternic, somnifer eficient, antipishotic s.a.m.d), care il va stabiliza, dar daca in perioada asta de stabilizare medicamentoasa nu se intervine puternic, urgent prin psihoterapie, in cateva luni vom avea un om care a dezvoltat toleranta la anxiolitice, la hipnotice si care va fi intr-o stare mai rea decat inainte de a lua medicatia.

In perioada de stabilizare medicamentoasa (care in timp e din ce in ce mai greu de obtinut prin medicamente, medicatia doar intarzie disocierea, psihoza) psihoterapeutul trebuie sa-i spuna omului de unde i se trage, ce-l asteapta, si ce trebuie sa faca pentru a nu deveni din client cronic la psihiatrie, clinet perpetuu la psihoterapie.

Casa aia care sta pe 4 piloni, poate sta si pe 3 piloni multa vreme. Cand casa sta pe un pilon sau pe nici unul evident ca omul ajunge in 4 labe (bolnav psihic) si nu vine nici un inger sa-i refaca pilonii la casa oricat s-ar ruga zi si noapte. Ajuta-te singur aici si te va ajuta si divinitatea.

Cel mai greu de refacut e pilonul 2. Psihoterapeutul ii va spune cum sa nu vada lucrurile in alb si negru si cum poate avea un pilon 2 mai subred, dar sa il aiba, asta e important (vezi postarea mea cu "Mint si femeile..." care e cam greu de inghitit pentru multi).

Intr-o societate bolnava, ca a noastra, e greu sa iti refaci pilonul 2, din cauza asta multi dintre cei care si-au facut terapia in Romania cu terapeuti de dincolo, au divortat, nu s-au mai uitat inapoi (spre parinti) si au plecat definitiv din tara asta.

Fiindca pur si simplu intr-o societate bolnava, adanc pervertita, cu o familie perversa, e greu sa iti faci propria viata pe coordonate normale.

Aici e buba, ca pana la urma un om exorcizat prin psihoterapie, se intoarce intr-o familie demonizata, intr-o societate bolnava si daca e slab poate usor sa recada.

Editat Sâm 30 iun 2007 13:17

Kallisti90 mesaje#22

De acord cu tot, mai putin cu fugitul, parasitul, dusul cat mai departe ca sa nu ma "reinfectez".

La acest punct eu cred ca o exorcizare in adevaratul sens al cuvantului se face in profunzime, omul nu mai fuge de nu se uita inapoi ci pleaca de langa familie ca sa-si traiasca viata asa cum vrea el, se detaseaza de dinamica bolnava care l-a tinut acolo si care, mai ales, l-a facut sa-si aleaga parteneri pe aceeasi schema repetabila la nesfarsit.

Cred ca mai degraba dupa identificarea mecanismelor si lupta cu ele incepe incet incet sa devina el insusi, nemaisimtindu-se amenintat de patologia care odata i-a oferit beneficiu :salut: si, in consecinta se poate zgai inapoi cat vrea :flowers: , nu e nici o persefona acolo si nici un hades care sa-i mai puna conditii.

iosafat2.071 mesaje#23
Kallisti a scris:
De acord cu tot, mai putin cu fugitul, parasitul, dusul cat mai departe ca sa nu ma "reinfectez".

La acest punct eu cred ca o exorcizare in adevaratul sens al cuvantului se face in profunzime, omul nu mai fuge de nu se uita inapoi ci pleaca de langa familie ca sa-si traiasca viata asa cum vrea el, se detaseaza de dinamica bolnava care l-a tinut acolo si care, mai ales, l-a facut sa-si aleaga parteneri pe aceeasi schema repetabila la nesfarsit.

Cred ca mai degraba dupa identificarea mecanismelor si lupta cu ele incepe incet incet sa devina el insusi, nemaisimtindu-se amenintat de patologia care odata i-a oferit beneficiu :doh: si, in consecinta se poate zgai inapoi cat vrea :) , nu e nici o persefona acolo si nici un hades care sa-i mai puna conditii.

Ai dreptate, teoretic, dar aia care instaleaza softul in cap (scriptul) il si intretin, asa ca daca nu sunt exorcizati toti membrii familiei si te intorci in barlog, iar urlii la luna plina.

Ce se zice de nemtii care se stabilesc in Romania, incep sa aiba apucaturi romanesti. Sau in cazul altor straini din tari cu pretentii...

LucaLuca58 mesaje#24
iosafat a scris:
Vindecarea depinde de cat de mult a avansat omul in minciuna de sine.

Daca cel suferind e decompensat psihiatric (nu-si mai poate controla anxietatea, sau, nu mai poate adormi, sau si mai rau are perioade cand e disociat-care stim ca in timp se vor permanentiza) evident ca e absolut necesar sa ia medicatia psihiatrica corespunzatoate (anxiolitic puternic, somnifer eficient, antipishotic s.a.m.d), care il va stabiliza, dar daca in perioada asta de stabilizare medicamentoasa nu se intervine puternic, urgent prin psihoterapie, in cateva luni vom avea un om care a dezvoltat toleranta la anxiolitice, la hipnotice si care va fi intr-o stare mai rea decat inainte de a lua medicatia.

In perioada de stabilizare medicamentoasa (care in timp e din ce in ce mai greu de obtinut prin medicamente, medicatia doar intarzie disocierea, psihoza) psihoterapeutul trebuie sa-i spuna omului de unde i se trage, ce-l asteapta, si ce trebuie sa faca pentru a nu deveni din client cronic la psihiatrie, clinet perpetuu la psihoterapie.

Casa aia care sta pe 4 piloni, poate sta si pe 3 piloni multa vreme. Cand casa sta pe un pilon sau pe nici unul evident ca omul ajunge in 4 labe (bolnav psihic) si nu vine nici un inger sa-i refaca pilonii la casa oricat s-ar ruga zi si noapte. Ajuta-te singur aici si te va ajuta si divinitatea.

Cel mai greu de refacut e pilonul 2. Psihoterapeutul ii va spune cum sa nu vada lucrurile in alb si negru si cum poate avea un pilon 2 mai subred, dar sa il aiba, asta e important (vezi postarea mea cu "Mint si femeile..." care e cam greu de inghitit pentru multi).

Intr-o societate bolnava, ca a noastra, e greu sa iti refaci pilonul 2, din cauza asta multi dintre cei care si-au facut terapia in Romania cu terapeuti de dincolo, au divortat, nu s-au mai uitat inapoi (spre parinti) si au plecat definitiv din tara asta.

Fiindca pur si simplu intr-o societate bolnava, adanc pervertita, cu o familie perversa, e greu sa iti faci propria viata pe coordonate normale.

Aici e buba, ca pana la urma un om exorcizat prin psihoterapie, se intoarce intr-o familie demonizata, intr-o societate bolnava si daca e slab poate usor sa recada.

Ne explici si noua,te rog,ce inseamna "decompensare psihiatrica"?Multumesc!

Floricik_23290 mesaje#25
LucaLuca a scris:
Ne explici si noua,te rog,ce inseamna "decompensare psihiatrica"?Multumesc!

Daca-mi permiti...decompensarea psihiatrica se intampla atunci cand un individ acumuleaza atat de multa tensiune psihica si stres incat capacitatea lui psihica de a face fata problemelor cedeaza de tot in unele puncte. Atunci acel om va face vreo nevroza, va avea anxietate foarte accentuata, sau fobii sau depresie puternica... sau mai rau poate sa cada in depresie bipolara cu episoade maniacale sau face schizofrenie... mai sunt si altele.

Acea tensiune psihica este suportata diferit de catre fiecare in parte ( depinde de rezistenta fiecariu individ, de factorii stresori din preajma lui...); deasemea fiecare poate ceda diferit in fata tensiunii psihice; unul s-ar putea sa se apuce de baut sau de droguri, altuia ii cedeaza un anumit organ din corp, face ulcer, are migrene, face pietre la rinichi, etc...sau altul s-ar putea sa decompenseze psihiatric.

LucaLuca58 mesaje#26
Floricik_23 a scris:
Daca-mi permiti...decompensarea psihiatrica se intampla atunci cand un individ acumuleaza atat de multa tensiune psihica si stres incat capacitatea lui psihica de a face fata problemelor cedeaza de tot in unele puncte. Atunci acel om va face vreo nevroza, va avea anxietate foarte accentuata, sau fobii sau depresie puternica... sau mai rau poate sa cada in depresie bipolara cu episoade maniacale sau face schizofrenie... mai sunt si altele.

Acea tensiune psihica este suportata diferit de catre fiecare in parte ( depinde de rezistenta fiecariu individ, de factorii stresori din preajma lui...); deasemea fiecare poate ceda diferit in fata tensiunii psihice; unul s-ar putea sa se apuce de baut sau de droguri, altuia ii cedeaza un anumit organ din corp, face ulcer, are migrene, face pietre la rinichi, etc...sau altul s-ar putea sa decompenseze psihiatric.

Deci,sa inteleg ca "decompensare psihiatrica" poate fi alcoolismul,dependenta de droguri sau de orice altceva de tip compulsiv sau poate fi la fel de bine o boala fizica sau psihica.Corect?

Floricik_23290 mesaje#27
LucaLuca a scris:
Deci,sa inteleg ca "decompensare psihiatrica" poate fi alcoolismul,dependenta de droguri sau de orice altceva de tip compulsiv sau poate fi la fel de bine o boala fizica sau psihica.Corect?

"Psihiatric" sau "psihologic" (eu as face o delimitare intre cele 2, primul cred eu, fiind de o "gravitate" mai mare decat al doilea) se refera la afecte, la emotii si sentimente. Decompensarea psihiatrica de care se vorbeste are legatura cu psihicul omului (deci cu boala, afectiunea psihica); si poate fi asociata desigur si cu consum , dependenta de alcool,droguri etc..., sau cu vreo boala fizica; deoarece daca slabeste psihicul s-ar putea sa slabeasca si alte organe... sau nu. Si astea provocate de tensiunea psihica acumulata. Aceasta se poate rasfrange deasemenea doar asupra organelor din corp (aia e boala fizica), iar atunci individul respectiv ramane relativ sanatos psihic. Normal ca nu toate bolile fizice apar din cauza acestei tensiuni psihice sau stres, dar ea poate fi una din cauze.

Ideea e ca decompensarea psihica (bolile sau afectiunile psihice) si cea fizica (imbolnavirea unuia sau mai multor organe) pot avea ca si cauza comuna tensiunea sau stresul psihic.

Editat Mar 25 dec 2007 21:09

santal12 mesaje#28

In urma cu 6 luni am "decompensat". Dupa niste tulburari anxioase, fobii, atacuri de panica, am inceput tratament cu Xanax. In scurt timp am ajuns la depresie si am inceput tratamente cu antidepresive: Tritico. Tritico nu a avut nici un efect, motiv pt care mi s-a schimbat tratamentul cu Cipralex, asta tot in combinatie cu Xanax (3x2,5mg/zi) Dupa inca 1 luna de tratament si cu Cipralex am inceput sa ma simt din ce in ce mai bine, pana am ajuns la urgente cu episod maniacal indus. De atunci (cca 2 luni) am mai avut niste episoade maniacale sau hipomaniacale, mi s-a schimbat diagnosticul din nou: tulburare afectiva bipolara si fac tratament cu Zyprexa 10 mg/zi, Depakine 1000 mg/zi si Tranxene 3x5mg/zi. Momentan ma simt bine, am inceput sa fac si niste sedinte de psihoterapie (sunt inca la inceput). Am 39 de ani.

Am citit multe dintre postarile tale si mi se par in majoritatea cazurilor realiste, cam crude totusi, dar asta este viata prin esenta ei.

Ce vreau eu de la tine? Pentru ca toti vrem cate ceva, nu?

Sa-mi spui ce sanse am sa ma vindec de aceste tulburari, sau daca nu, in cat timp (cu aproximatie) ajung la psihoza bipolara.

Floricik_'84290 mesaje#29

Scuza-mi parerea....dar in loc de gramada aia de medicamente n-ai incercat mai multa psihoterapie?...cred ca ai citit si tu pe-aici ce efecte tampite pot avea medicamentele fara psihoterapie, pentru suferind.

santal12 mesaje#30

Din pacate, starile alea de rau m-au luat pe nepregatite. Nu imi mai puteam rezolava sarcinile la serviciu si cautam o rezolvare rapida a simptomelor respective. Credeam ca in scurt timp imi voi reveni, insa nu a fost asa

← Înapoi la Psihologie