Basescu si Franta

[Mephistofel 2]

Pina una-alta, deocamdata avem, de o parte, "Financial Times" si, de cealalta, comunicatul Presedentiei. Cuvintul unuia impotriva cuvintului celuilalt: al ziarului impotriva presedintelui. Ziarul zice ca presedintele a zis; Presedentia dezminte, zicind ca presedintele n-a zis. E o confruntare de credibilitati. La urma urmei, problema e chiar asta: care din cei doi e mai credibil? Daca "Financial Times" va da o dezmintire, lucrurile vor fi clare; daca nu va da, nu ne ramine decit sa dam cu zarul sau sa optam din alte considerente. Dar "Financial Times" e firma serioasa, nu umbla cu gogosi. Si Presedentia Romaniei e, insa, firma serioasa; iar presedintele Basescu e si el om serios. Doar ca mai impulsiv, prea transant si riscant de franc atunci cind sa-ar potrivi o atitudine mai iezuita. Daca ar fi sa ne luam doar dupa aceste elemente, cel mai probabil devine ca presedintelui i-a scapat, totusi, pasarica si ca si-a luat seama doar mai apoi. E o simpla ipoteza. Daca ar fi fost asa, presedintele ar fi avut fie posibilitatea dezmintirii (care in politica e un fel de a-ti lua vorba inapoi), fie sansa de a-si cere scuze pentru gafa. Ce e mai putin grav? Depinde. In caz ca iFinancial Timesi o va tine pe-a lui, ca, adica, presedintele a zis ce zice ziarul ca a zis, atunci Franta ar trebui sa faca tare de tot pe proasta ca sa poata sa creada in comunicatul Presedentiei. Dar cit de naiva se poate preface Franta? Politetea, si mai cu seama politetea diplomatica, pretinde citeodata astfel de prefacatorii galante. Asta atunci cind e vorba de gafe calificate. Cind unele lucruri (vorbe) incep insa sa se repete si gafa capata un caracter sistematic, e mai greu de admis ca-i o simpla gafa sau un simplu sir de gafe.

Ei, si ce daca presedintele nostru i-ar fi spus Frantei sa-si tina gura si sa nu ne mai dea lectii? Primitul de lectii e cam injositor, cam jenant; e semn ca unii te considera cumva imatur. Iar in diplomatie sa-a convenit ca e politicos ca toata lumea sa fie egala; deci si egal de responsabila, de matura; sa nu dea nimeni lectii. Sfaturi da, mai merge, dar cu delicatete. Si mai convenabila e o constringere prin ascuns. Asta nu e lectie; e ea un fel de fortare a miinii, dar nu stie nimeni; in afara celor care trebuie sa stie. Asta e un comportament eficient, nu arogant. Pe cind datul de lectii e semn definitiv de aroganta.

Dar cu ce drept moral, nu politic sau diplomatic, astea nici nu intra in discutie, ne-ar da noua lectii tocmai Franta? Ne-a ajutat ea vreodata? A tras de noi sa propasim, sa intram in Uniunea Europeana? sa-a zbatut sa-i convinga pe ceilalti ca sintem merituosi, ca sintem potriviti? E cumva ea cea care a initiat si apoi pus in practica acest proiect al Europei unite? Tine ea cumva la o identitate anume a Europei? Vrea o Europa care sa nu fie doar mica remorca a Americii lui Bus? A facut ea, pentru asta, mai mult ca noi? A facut ea ceva pentru noi? eu-te la ea