Anumite combinatii de emotii complexe formate din mai puncte colorate sau mai multe tonuri se pare ca le interpretam ca malefice sau benefice. Dar ma intreb daca interpretarea noastra nu este subiectiva, considerand ca ne sugereaza concepte pe care noi le-am definit singuri malefice sau benefice? De exemplu strigoii - ma intreb, daca n-am fi auzit povestea, daca n-am auzi de mici povesti despre monstri si morti, am reactiona cu aceleasi emotii in fatza filmuletelor cu strigoi? Daca ne-am speria fara sa ne fi format initial conceptul in minte, ar arata ca subconstientul intr-adevar stie ce e bine si ce e rau singur intr-un fel instinctiv, dar altfel ar arata ca raul si binele unei emotii complexe este subiectiv.
Daca tonul sau culoarea produc emotii bine determinate, un tablou sau un sunet au o emotie complexa bine determinata; dar daca conceptele din mintea noastra influenteaza pozitiv sau negativ emotiile, iar conceptele nu sunt reale, ca in cazul strigoilor, atunci rezulta ca percepem emotional o realitate denaturata in masura conceptelor false din mintea noastra - adica nu avem nici o sansa sa percepem emotional corect realitatea cu mintea incarcata cu minciuni.
Recapituland, avem aici doua probleme:
1. Exista o emotie comuna intre un ton si un punct colorat (o culoare)? Cum s-ar poate identifica experimental?
2. Maleficul sau beneficul unei emotii complexe este subiectiv sau instinctiv (sau ambele)?
Sa-ti raspund la intrebarea ta nr.1, in singurul mod pe care il cunosc. Ei bine, DA! Exista. Dar esti sigur ca vrei sa aloci destul timp pentru acest "research"? Sau este doar o dorinta tipic umana de a despica firul in patru, si atat? Nu-mi raspunde, voi incerca sa fiu cat mai scurt si eficient. Asadar, exista emotii produse atat de culori cat si de sunete. Daca vrei sa intri pe teritoriul filosofiei orientale, in special cea hindusa, cauta despre celebrele dar putin cunoscutele Chakre. Ele, se spune(nu sustin eu, cunosc prea putin si netestat in acest sens), alcatuiesc infrastructura subconstientului. Le sunt asociate culori, note muzicale, sentimente si chiar simturi. Tipare de gandire si trasaturi de caracter. Dar in acest sens, poti sa citesti mult...Daca nu vei ajunge sa percepi o singura data una...tot habarnist vei fi.
Iar EXPERIMENTUL...Ai nevoie de un prieten de nadejde care sa nu te considere nebun. Vorbeste cu el si pune-l ca,in timp de o saptamana, in mod inopinat, sa iti analizeze starile. Comportamentul emotional. Sa noteze chiar fiecare mic eveniment pe care il observa de natura nuanta-sunet care, ca te misca emotional. Sa iti prezinte inopinat o anumita culoare, sau sa seteze o anumita melodie( aspecte pot fi multiple). Iar tu inregistreaza prima emotie aparuta. a) trebuie sa fii sincer cu tine. b) prietenul tau nu trebuie sa scrie in caietelul sau ce ti-ar placea tie sa auzi. Doar adevarul.
Sau iti poti schimba modul de viata in a deveni atent la tot ce se intampla(daca poti :P ) si, a apela frecvent la Introspectie si Retrospectie. Doar ca este o chestie care da roade in timp... Dar ele vor fi certe daca le vei culege dupa o perioada mai indelungata.
Referitor la punctul 2, ma tem ca nu pot raspunde. Si asa, abia am inteles cum stau lucrurile la modul general cu subiectivul si obiectivul. Aplicabilitatea lor in sensul vizat de tine, imi scapa pentru moment.
Am in schimb o chestiuta sa-ti spun referitor la :" Dar ma intreb daca interpretarea noastra nu este subiectiva, considerand ca ne sugereaza concepte pe care noi le-am definit singuri malefice sau benefice? De exemplu strigoii - ma intreb, daca n-am fi auzit povestea, daca n-am auzi de mici povesti despre monstri si morti, am reactiona cu aceleasi emotii in fatza filmuletelor cu strigoi?".
Eram mic, aveam pana in sase ani. Atunci am auzit pentru prima cuvantul "Satan". Eram un copil inocent, nu stiam de chestii de genul asta. Dar crede-ma, parca mi-a infipt cineva un cutit in inima. Si, concomitent, un sentiment de urat si de groaza pe care l-am purtat cu mine multi ani pana cand am facut si eu o "cioaca" sau cu alte cuvinte, o mica ghidusie, care a reusit sa demistifice totul. Pot spune ca am scos din subconstient un aspect care a sters si frici si temeri si tot ce tinea de acel cuvant "Satan". Adica asta este ideea, ma intelegi? In acel moment AM STIUT INSTINCTIV SI INCONTESTABIL DESPRE CE SAU CINE SE VORBEA.
Pippo a scris:Ma tot bantuie o idee in ultimul timp, ca ratiunea logica ar putea fi tot emotie.
Scuze pentru mesajul anterior. In nepriceperea mea, am facut un terci in care pare ca mesajul tau este una cu mesajul meu. Promit sa fiu mai atent pe viitor.
Cat despre problema pusa mai sus de tine...Ai marcat 10 puncte pentru asta! Stii ce iti recomand sa citesti? "Legile Universului cu trei initiati". Mai mult nu am ce sa-ti spun in acest sens decat ca, este o provocare ce nu va lasa tot ce exista in tine, la fel cum a fost.
mica_curioasa a scris:Cred ca felul cum a explicat Sancy5000 e mai mult decat revelator. Eu una inteleg perfect ce vrea sa spuna, dar vezi, ca nu putem intelege pe altcineva, decat atunci cand avem aceeasi structura, acelasi schelet pe care am adaugat mai apoi prin experienta, traire, observatie, studiu...
To ceea ce simtim, cum simtim, de ce simtim, fie ca reusim sa intelegen rational de ce se intampla asta, fie ca nu, este o continua interferare a constientului cu subconstientul.
As propune un experiment. Sa incercam ca pentru o perioada sa actionam pur prin traire/sentiment/instinct si sa suprimam orice gand rational. Oare ce ar iesi?
La primul aspect mie imi place sa folosesc expresia "acelasi aluat".
Cat despre experiment...Hmmm! Vrei sa se laude toti barbatii ca au capatat celebra intuitie feminina? 
Eu unul o am, si consider ca sunt in avantaj. Daca toti barbatii ar fi ca mine, nu am deveni oare si eu si ei niste... comuni? Nu oi fi eu mare lucru in alte privinte dar aici vreau sa raman asa, printre elita :P .
Sunt rau si egoist, nu-i asa? 8)
