Subconstientul si interferarea lui cu constientul

Imi amintesc de povestea "Praslea cel voinic si merele de aur". Nu stiu de ce, m-a fascinat dintotdeauna prin mesajul ocult pe care il poarta. Sunt foarte sugestive etapele prin care trece eroul, facand o corelare cu subconstientul. Perioada de pregatire sau efortul efectiv facut de el pentru a nu adormi noaptea. Lupta cu somnul si victoria asupra acestuia. Apoi, coborarea in "taramul de jos".

Multa vreme faceam o mare greseala asemeni celor mai multi prieteni care vizau si ei acelasi subiect. Adica, controlul subconstientului din varful icebergului. La adapostul trairilor frumoase, a starilor de hipertrezire si hiperluciditate. Numai ca la un moment dat, se batea pasul pe loc si era mai mult o autoamagire. Tocmai de aceea nu ma pot abtine sa nu zambesc cand vad acum replici de genul "aducem subconstientul in constient".

Buuun! Povestea lui Ispirescu mi-a dat cel bun pont in privinta asta. Si daca pentru a aduce la lumina ceea ce este tenebros, este nevoie sa cobori acolo? E drept, subconstientul interfereaza mereu cu constientul nostru. Adica, primim mereu ganduri, imagini, sentimente, pe baza stimulilor exteriori perceputi prin organele noastre de simturi. Dar sa nu uitam ca mai sunt functiile involuntare de care depinde trupul nostru. Si cine mai stie cate altele? Bun, el este mereu in legatura cu noi. Dar cand sunt momentele in care suntem si noi in legatura cu el? Acele momente inaintea somnului profund cand mintea se lasa cuprinsa de letargie, pentru a sfarsi devenind sclava subconstientului.

Bun, toti vrem superconstiinta si superluciditate...Dar cati isi pun oare problema ca, daca vrei sa te "trezesti", nu trebuie mai intai sa afli ce este somnul? Tuturor ne este foame de cunoastere, sta in natura noastra sa mai facem cate o calatorie interioara. Pentru toti vor fi momente cand vom dezerta de la indatoririle noastre de zi cu zi si, vom porni intr-o mica haiducie a autocunoasterii. Oricum ar fi insa, constient-subconstient sunt aceeasi substanta. Fac parte din aceeasi moneda. Este paradoxul care ne inlantuie de lumea aceasta frumoasa. Motivul caderii noastre. Atata vreme cat putem vorbi despre o parte din noi ca fiind ceva separat, suntem supusi dualitatii si, sa nu mire pe nimeni daca atunci cand va explora si va sapa prea adanc, va gasi lucruri atat de groaznice care pot fi comparate cu insusi lucifer. Oare intamplator satan mai are si semnificatia de ruptura? A cui? Fata de cine? Daca textele sfinte fac referire de fapt, la aceste abisuri? Sunt genuni atat de intunecate acolo incat si ingerilor le este teama sa coboare. Este un intuneric atat de palpabil incat il simti cum iti patrunde in creier. Si aluneci catre inconstienta. Sunt prezente care te vor face sa crezi ca abia asteapta sa nu mai stii nimic, pentru a-ti lua trupul in stapanire. Traind in mica parte acestea, cel ce experimenteaza asta, va realiza ca notiuni de licantropie si alter-ego nu sunt niste simple figuri de stil. Mai ales cum spun doctorii:"in corpul uman este totul posibil".

Cu nimic din toate acestea nu este de gluma. Asta, ca un aviz AMATORILOR care au acea doza de nebunie sa..........

Cum spunea "micuta curioasa" daca nu ma insel, daca doar o mica parte dintre astea ar fi adevarate, se mai simte vreunul pregatit sa afle adevarul despre el?

Unul din marile mele cosmaruri (de fapt singurul), nu ale somnului, cat ale starii dintre somn si trezire, e acela, in care, in miezul noptii ma trezesc cu un sentiment de disperare, de cadere, de singuratate profunda si frig, un frig greu de descris... imi vine sa zic ca nu stiu de unde s-a nascut acest cosmar. Acum este ceva care-l amplifica, dar de cand ma stiu am urat acea perioada a zilei de dinainte de a se lumina. Ma tulbura f tare....

Incerc sa stau cat mai departe de acest subconstient. Forta lui, profunzimea, ma inspaimanta cu adevarat... inca imi caut linistea, pacea.

mica_curioasa a scris:

Unul din marile mele cosmaruri (de fapt singurul), nu ale somnului, cat ale starii dintre somn si trezire, e acela, in care, in miezul noptii ma trezesc cu un sentiment de disperare, de cadere, de singuratate profunda si frig, un frig greu de descris... imi vine sa zic ca nu stiu de unde s-a nascut acest cosmar. Acum este ceva care-l amplifica, dar de cand ma stiu am urat acea perioada a zilei de dinainte de a se lumina. Ma tulbura f tare....

Incerc sa stau cat mai departe de acest subconstient. Forta lui, profunzimea, ma inspaimanta cu adevarat... inca imi caut linistea, pacea.

Mda...Cred ca fiecare dintre cei care au facut cateva incursiuni, au avut trairi care au zdruncinat. Fiecare in felul sau. Intr-un fel, isi are fiecare trauma sa si fricile care il bantuie. Cat despre liniste si pace...unde ziceai ca le gasesc?

Sancy5000 a scris:

Mda...Cred ca fiecare dintre cei care au facut cateva incursiuni, au avut trairi care au zdruncinat. Fiecare in felul sau. Intr-un fel, isi are fiecare trauma sa si fricile care il bantuie. Cat despre liniste si pace...unde ziceai ca le gasesc? :think:

Linistea si pacea absolute, numai in nefiinta cred, sau undeva unde sa piara acea parte din noi care rezoneaza in ritmul lor.

Interesant. Pacat ca nu prind ideea

Pippo a scris:

Interesant. Pacat ca nu prind ideea

Care idee?

mica_curioasa a scris:

Care idee?

Ideea pe care o dezbateti. Ceva legat de sentimente, constient, subconstient, prag. Nu inteleg destul de exact la ce va referiti.

Sancy5000 a scris:

Sunt genuni atat de intunecate acolo incat si ingerilor le este teama sa coboare. Este un intuneric atat de palpabil incat il simti cum iti patrunde in creier. Si aluneci catre inconstienta. Sunt prezente care te vor face sa crezi ca abia asteapta sa nu mai stii nimic, pentru a-ti lua trupul in stapanire.

Sunt prezente si aici. Ai vazut filmuletele pe youtube cu monstrii care apar brusc intr-un peisaj linistit? Copiii sunt innebuniti dupa filmuletele astea. Se traieste un sentiment de groaza foarte puternic. Si asta doar printr-o simpla combinatie de sunete, forme si culori.

As vrea sa inteleg mai bine ce creaza groaza din combinatia asta.

Pippo a scris:

Ideea pe care o dezbateti. Ceva legat de sentimente, constient, subconstient, prag. Nu inteleg destul de exact la ce va referiti.

Sunt prezente si aici. Ai vazut filmuletele pe youtube cu monstrii care apar brusc intr-un peisaj linistit? Copiii sunt innebuniti dupa filmuletele astea. Se traieste un sentiment de groaza foarte puternic. Si asta doar printr-o simpla combinatie de sunete, forme si culori.

As vrea sa inteleg mai bine ce creaza groaza din combinatia asta.

Hmmm...Fara intentia sa monopolizez discutiile pe forum, imi voi permite sa te contrazic putin. De fapt, nu sa te contrazic. Doar sa accentuez un aspect, cel care iti scapa tie.

Doar o simpla combinatie de culori spui? Si de sunete? Cred ca privesti ansamblul prea de aproape. Daca privesti o pictura de aproape, nu vei vedea decat pete colorate. Totul capata contur cand incerci sa privesti mai de departe.

Cat despre sunete...Iti poti reproduce in minte tipatul unui strigoi dintr-un film horror care, te ingheata de groaza. Si, pentru a putea realiza comparatia, evoc vocea unei soprane. Care te face sa simti ca explodezi de emotie, ca si cum ai fi dat mana cu doamne-doamne. Aparent amandoua sunetele sunt pe inalte dar totusi, efectele sunt contrarii. De ce esti speriat? Pentru ca instinctual stii ce inseamna acel tipat. Pentru ca este o vibratie malefica prin insusi sunetul. Este vorba cu care aspect rezoneaza acel sunet. Iar omul stie fara prea multe discutii academice de unde sa ia acel aspect. De unde stie? Se pare ca undeva in subconstient el stie orice lucru pe care treapta a scarii se afla. Se pare ca subconstient stim deja ce este bine sau rau, malefic sau benefic. Ne speriem si nu stim de ce. Daca am sti, poate nu am mai fugi. Iar daca ceea ce numim instinct si este doar o perceptie fara cunoastere, ar fi adus in lumina constientului, se poate spune ca am dizolvat o nebuloasa a subconstientului. Si acolo unde se instleaza intelegerea si cunoasterea, se anuleaza o frica. In general fugim de ceea ce nu cunoastem, pentru ca nu putem controla. Daca ai sti despre ce este vorba, daca ai putea controla, nu ai mai fugi si ti s-ar parea ceva...banal.

Si, da...Chestia cu copiii care le place sa fie speriati si ingroziti? Se pare ca exista din cele mai vechi timpuri, pe cand Bau-bau inca nu fusese inlocuit cu filme de groaza. Chiar asa, de ce?

Cred ca ei inteleg si aplica mai bine proverbul: "Moartea ascute Viata si Disciplina ascute Placerea".

Groaza le da oare un impuls sa fuga spre siguranta...?

Sancy5000 a scris:

Doar o simpla combinatie de culori spui? Si de sunete? Cred ca privesti ansamblul prea de aproape. Daca privesti o pictura de aproape, nu vei vedea decat pete colorate. Totul capata contur cand incerci sa privesti mai de departe.

Cat despre sunete...Iti poti reproduce in minte tipatul unui strigoi dintr-un film horror care, te ingheata de groaza. Si, pentru a putea realiza comparatia, evoc vocea unei soprane. Care te face sa simti ca explodezi de emotie, ca si cum ai fi dat mana cu doamne-doamne. Aparent amandoua sunetele sunt pe inalte dar totusi, efectele sunt contrarii. De ce esti speriat? Pentru ca instinctual stii ce inseamna acel tipat. Pentru ca este o vibratie malefica prin insusi sunetul. Este vorba cu care aspect rezoneaza acel sunet. Iar omul stie fara prea multe discutii academice de unde sa ia acel aspect. De unde stie? Se pare ca undeva in subconstient el stie orice lucru pe care treapta a scarii se afla. Se pare ca subconstient stim deja ce este bine sau rau, malefic sau benefic.

M-am apropiat deliberat foarte mult de imagine pentru a o descompune in elementele de baza, care sunt de fapt puncte colorate. Totodata este adevarat ca privite, puncte sau multimi de puncte din intreg nu sugereaza de cele mai multe ori intregul si nu creaza sentimentul pe care il creaza intregul, ceea ce este firesc, considerand ca lipsesc parti din informatie. Dar ceea ce creaza sentimentul este acea specifica combinatie de puncte colorate.

Despre cele doua sunete pe care le-ai dat exemplu, o vibratie malefica si una inaltatoare, ambele pe tonuri inalte, reprezinta iarasi o combinatie de frecvente/tonuri in esenta lor la fel ca punctele colorate pentru imagine. La fel ca in cazul imaginii, este o anumita combinatie de frecvente/tonuri care creaza un anumit sentiment, cum bine ai pus, par ambele pe inalte, dar sunt doua combinatii diferite.

Deci imaginea la baza ei este o culoare, iar sunetul la baza lui este un ton. Sentimentul (emotia) este generata de o culoare in cazul imaginii si un ton in cazul sunetului. Firesc ar fi ca o combinatie tot mai complexa de tonuri sau una de culori sa creeze o emotie tot mai complexa, compusa din emotiile fiecarui punct colorat sau ton. Aceasta emotie complexa, ar trebui sa fie informatie, teoretic. Este o combinatie de puncte colorate sau tonuri.

Acum, condiderand ca punctul colorat genereaza o emotie, iar tonul genereaza o emotie, ma intreb, cum am putea identifica emotia comuna produsa de un anumit punct si o anumita culoare?

Anumite combinatii de emotii complexe formate din mai puncte colorate sau mai multe tonuri se pare ca le interpretam ca malefice sau benefice. Dar ma intreb daca interpretarea noastra nu este subiectiva, considerand ca ne sugereaza concepte pe care noi le-am definit singuri malefice sau benefice? De exemplu strigoii - ma intreb, daca n-am fi auzit povestea, daca n-am auzi de mici povesti despre monstri si morti, am reactiona cu aceleasi emotii in fatza filmuletelor cu strigoi? Daca ne-am speria fara sa ne fi format initial conceptul in minte, ar arata ca subconstientul intr-adevar stie ce e bine si ce e rau singur intr-un fel instinctiv, dar altfel ar arata ca raul si binele unei emotii complexe este subiectiv.

Daca tonul sau culoarea produc emotii bine determinate, un tablou sau un sunet au o emotie complexa bine determinata; dar daca conceptele din mintea noastra influenteaza pozitiv sau negativ emotiile, iar conceptele nu sunt reale, ca in cazul strigoilor, atunci rezulta ca percepem emotional o realitate denaturata in masura conceptelor false din mintea noastra - adica nu avem nici o sansa sa percepem emotional corect realitatea cu mintea incarcata cu minciuni.

Recapituland, avem aici doua probleme:

1. Exista o emotie comuna intre un ton si un punct colorat (o culoare)? Cum s-ar poate identifica experimental?

2. Maleficul sau beneficul unei emotii complexe este subiectiv sau instinctiv (sau ambele)?

Pippo a scris:

Acum, condiderand ca punctul colorat genereaza o emotie, iar tonul genereaza o emotie, ma intreb, cum am putea identifica emotia comuna produsa de un anumit punct si o anumita culoare?

Am recitit mesajul, am gesit aici, corect este:

Acum, considerand ca punctul colorat genereaza o emotie, iar tonul genereaza o emotie, ma intreb, cum am putea identifica emotia comuna produsa de un anumit punct si o anumita culoare un anumit punct colorat (culoare) si un anumit ton/frecventa?