DAVIDDRAGOS a scris:sa stii ca in lume trebuie sa fii drept si corect dar cald nu pentru ca de obicei dragostea si sinceritatea este luata dreot slabiciune.:think:
Subconstientul si interferarea lui cu constientul
Început de DAVIDDRAGOS, Vin 1 iun 2007 · 71 răspunsuri · 24.444 vizualizări
DAVIDDRAGOS a scris:sa stii ca in lume trebuie sa fii drept si corect dar cald nu pentru ca de obicei dragostea si sinceritatea este luata dreot slabiciune.:think:
Si ce-ti pasa cum e luata?
Subconstientul? Hmmm...
Acest aspect este unul care trebuie tratat cu raspundere si maturitate.Nu te implici intr-o hora a ielelor daca nu esti bine pregatit. Explorarea subconstientului este un subiect care nu este de nasul oricui. De ce? Este un real pericol care iti pote ruina fiinta si viata intr-un timp foarte scurt. Cine poate sti care sunt demonii care ne bantuie subconstientul? Cine poate sti ce probe de foc ne asteapta odata porniti la drumul acesta? Nu te implici sa stapanesti subconstientul doar din vanitoasa dorinta de a fi "altfel" decat ceilalti. Este necesar de stiut ca, odata pornit, ai doua variante. Sa castigi sau sa fii strivit de o forta mai REALA decat credeai la inceput. Si fara sa fii bine pregatit in ceea ce inseamna subconstientul, teoretic si practic, este ca si cum ai angaja o lupta cu un inamic despre care nu stii nimic.
E drept, intr-un fel paradoxal, subconstientul este gardianul care ne lanseaza ultima provocare pentru obtinerea Cunoasterii. Dar in acelasi timp este si motivul pentru care existam in aceasta lume fizica.Este necesar sa cunoastem riscurile inainte sa ne implicam si sa intelegem ca odata ce am facut-o, nu mai este cale de intoarcere. Adica, daca vom infrange sau vom fi infranti, nimic nu va mai fi la fel.
Tocmai din acest motiv, ignoranta poate fi uneori o binecuvantare. Daca tii la viata ta, la valorile tale, atunci multumeste-te sa iti pastrezi granitele impuse. Daca le incalci, trebuie sa fii pregatit sa infrunti procentajul de 95 la suta al fiintei tale, despre care nu stii nimic. Si ce inseamna doar 5 la suta(constientul) in fata unui munte? Mai ales ca sunt necesari ani de antrenament pentru a te pregati pentru explorare. Dar daca omul este dispus in vanitatea sa, sa-si asume o gramada de riscuri printre cele mai usoare fiind intoarcerea pe dos a vietii si dereglarea fiintei(asa cum spunea cineva pe forum), mai putem sta de vorba despre subconstient. 
Sancy5000 a scris:Tocmai din acest motiv, ignoranta poate fi uneori o binecuvantare. Daca tii la viata ta, la valorile tale, atunci multumeste-te sa iti pastrezi granitele impuse.
Frumos spus. De multe ori granitele sunt puse nu pentru a ne desparti de ceva frumos, ci pentru a ne feri de dezechilibrul pe care l-ar provoca ceea ce exista dincolo de aceste granite. Paralela cu jocul ielelor e cea mai potrivita pentru a arata intr-un mod simbolic ce inseamna sa vezi ce nu trebuie vazut.
Omul e cel mai curios animal din ograda Terra si cel mai daruit cu abilitati spre satisfacerea curiozitatii, dar aceasta curiozitate uneori ne poate costa mai mult decat suntem pregatiti sa dam...
mica_curioasa a scris:Frumos spus. De multe ori granitele sunt puse nu pentru a ne desparti de ceva frumos, ci pentru a ne feri de dezechilibrul pe care l-ar provoca ceea ce exista dincolo de aceste granite. Paralela cu jocul ielelor e cea mai potrivita pentru a arata intr-un mod simbolic ce inseamna sa vezi ce nu trebuie vazut.Omul e cel mai curios animal din ograda Terra si cel mai daruit cu abilitati spre satisfacerea curiozitatii, dar aceasta curiozitate uneori ne poate costa mai mult decat suntem pregatiti sa dam...
Cata dreptate ai...Din pacate, curiozitatea aceasta se manifesta la majoritatea dintre noi in felul distructiv. Orice mare descoperire stiintifica trece repede sub cenzura militara. Orice abilitate psiho-mentala descoperita ia calea dosarelor "top secret". Si de ce? doar pentru ca unii sa poata patrunde in mintile altor oameni. Doar pentru control, dominare si suprematie. Aceasta realitate, tot mai profund resimtita, ai subliniat-o si tu foarte bine. Si imi intareste spusele ca noi oamenii suntem inca grupa mica in subiect de maturitate. Nu suntem pregatiti sa descifram comorile universului, chiar daca sunt destule pentru toti.
Nick-ul tau se pare ca se sustrage categoriei de "curiosi distructivi". La cata profunzime ai in gandire, vei creste chiar frumos. Si zau ca este nevoie de cate un far, in ceturile timpurilor noastre.
Sancy5000 a scris:Cata dreptate ai...Din pacate, curiozitatea aceasta se manifesta la majoritatea dintre noi in felul distructiv. Orice mare descoperire stiintifica trece repede sub cenzura militara. Orice abilitate psiho-mentala descoperita ia calea dosarelor "top secret". Si de ce? doar pentru ca unii sa poata patrunde in mintile altor oameni. Doar pentru control, dominare si suprematie. Aceasta realitate, tot mai profund resimtita, ai subliniat-o si tu foarte bine. Si imi intareste spusele ca noi oamenii suntem inca grupa mica in subiect de maturitate. Nu suntem pregatiti sa descifram comorile universului, chiar daca sunt destule pentru toti.Nick-ul tau se pare ca se sustrage categoriei de "curiosi distructivi". La cata profunzime ai in gandire, vei creste chiar frumos. Si zau ca este nevoie de cate un far, in ceturile timpurilor noastre.
Am zambit citindu-te, mai ales la ultimele randuri. Iti multumesc pentru apreciere. Chiar daca am citit doar cateva randuri si am schimbat abia o idee, e o placere deosebita...
Intotdeauna am fost de parere ca ceea ce trebuie sa stim ni se va revela de la sine si orice efort de patrundere "dincolo" inseamna a forta nota. Cum foarte bine ai spus, nu suntem pregatiti pentru unele lucruri si daca suntem constienti de asta, nu inseamna ca suntem lipsiti de ambitie (pozitiva, evolutiva), nici arhisuficienti noua insine, ci doar capabili in a distinge pana unde poate merge curiozitatea noastra.
Cu totii cred ca trecem sau am trecut si prin faza aceea de "curiozitate distructiva", dar pe undeva pe drum tre sa ne dam seama ca aceasta curiozitate e doar pentru a ne satisface nevoia de putere - cunoasterea=putere.
Sun atat de multe lucruri pe care nu le stim despre lumea constienta si dorim cu atata nesat sa aflam ce e dincolo de ea! Asta inseamna sa sarim cateva trepte... si saritura asta e cam periculoasa, risca sa ne lanseze in gol.
mica_curioasa a scris:Am zambit citindu-te, mai ales la ultimele randuri. Iti multumesc pentru apreciere. Chiar daca am citit doar cateva randuri si am schimbat abia o idee, e o placere deosebita...Intotdeauna am fost de parere ca ceea ce trebuie sa stim ni se va revela de la sine si orice efort de patrundere "dincolo" inseamna a forta nota. Cum foarte bine ai spus, nu suntem pregatiti pentru unele lucruri si daca suntem constienti de asta, nu inseamna ca suntem lipsiti de ambitie (pozitiva, evolutiva), nici arhisuficienti noua insine, ci doar capabili in a distinge pana unde poate merge curiozitatea noastra.
Cu totii cred ca trecem sau am trecut si prin faza aceea de "curiozitate distructiva", dar pe undeva pe drum tre sa ne dam seama ca aceasta curiozitate e doar pentru a ne satisface nevoia de putere - cunoasterea=putere.
Sun atat de multe lucruri pe care nu le stim despre lumea constienta si dorim cu atata nesat sa aflam ce e dincolo de ea! Asta inseamna sa sarim cateva trepte... si saritura asta e cam periculoasa, risca sa ne lanseze in gol.
Parca as gandi eu...
Totusi, situatia in care ma regasesc eu este putin mai complicata. Sa spunem ca anumite inclinatii m-au impins sa fac acel salt in gol. Dar fara a cunoaste prea multe, m-am pomenit cu "motorul mort". Ideea este ca nu se pune problema inertiei. Intr-un sens poti sa te redresezi. Darrrr....Necunoscutul imi face cu ochiul pentru a ma indeparta de vechile valori, pe cand nostalgia lor ma cheama inapoi. Iar eu sunt undeva prins la mijloc, incapabil sa ma pot urni intr-o directie anume. Pentru ca fiecare forta trage de mine in sens contrar. Asta este marea intrebare care ma framanta: "Ce ar trebui sa faca un om cand este prins "intre lumi"? Cum poti impaca si capra si varza? Pentru ca este clar, odata ce ai simtit gustul fiecarui dintre poli sunt avantaje echilibrate de fiecare parte dar...si complicatii. Iar eu sunt cumva, nici pe cal nici pe langa cal.
Sancy5000 a scris:Parca as gandi eu...Totusi, situatia in care ma regasesc eu este putin mai complicata. Sa spunem ca anumite inclinatii m-au impins sa fac acel salt in gol. Dar fara a cunoaste prea multe, m-am pomenit cu "motorul mort". Ideea este ca nu se pune problema inertiei. Intr-un sens poti sa te redresezi. Darrrr....Necunoscutul imi face cu ochiul pentru a ma indeparta de vechile valori, pe cand nostalgia lor ma cheama inapoi. Iar eu sunt undeva prins la mijloc, incapabil sa ma pot urni intr-o directie anume. Pentru ca fiecare forta trage de mine in sens contrar. Asta este marea intrebare care ma framanta: "Ce ar trebui sa faca un om cand este prins "intre lumi"? Cum poti impaca si capra si varza? Pentru ca este clar, odata ce ai simtit gustul fiecarui dintre poli sunt avantaje echilibrate de fiecare parte dar...si complicatii. Iar eu sunt cumva, nici pe cal nici pe langa cal.
E ciudat... Cred ca inteleg ce vrei sa spui. Candva, parca acum 100 de ani, simteam atractia necunoscutului si nu traiam decat pentru a astepta noaptea sa privesc panza neagra a cerului, gaurita parca de mii de molii prin care patrundea in firicele... Lumina. Si senzatia asta care te tine in loc, de a fi prins intre "acolo" si "aici", gandurile, trairile care se tot bat cap in cap... uneori simteam ca ma pierd, dar in acelasi timp asta imi oferea niste abilitati la care acum nu mai am acces. Eu nu stiu daca am facut acel salt, sau m-am salvat in ultima clipa. Cred ca e nevoie de un soc care sa ne schimbe traiectoria, desi acele inclinatii vor fi mereu acolo. Am ales sa le ignor si le-am ingropat adanc fiindca vreau sa duc o viata normala, sa fiu la fel ca prietenii mei, colegii, familia... vreau sa rad la glume evidente, sa-mi permit sa fiu superficiala, sa trec pe langa floarea crescuta intre maracini fara sa ma doara inteptura lor...
Din experienta mea, nu cred ca poti impaca si capra si varza. Asta e o iluzie. Tre sa ingropi ori capra, ori varza
Am incercat sa fac tot ce se poate sa ma inteleg mai bine, sa inteleg odata pt totdeauna pe care din 2 sa le ingrop. Si cumva, subconstientul a facut treaba pentru mine. M-am trezit fara sa vreau, intr-o zi, printr-un proces independent de munca mea constienta, ca cele 2 lumi nu mai trag de mine si ca traiesc macar multumita, daca nu fericita, AICI.
Si de atunci, imi propun ceva, ma concentrez cateva clipe la aceasta idee, o constientizez pana la ultima picatura si apoi ii dau drumul... si functioneaza.
E putin frustrant sentimentul acesta de a nu fi nici calare nici pe jos. Eu folosesc expresia lui Iisus: caldut. :cry:
Hmmm...Ei bine, definitia asta "caldut" este desavarsita. Poate de situatia asta m-am ferit mereu, fiind totusi un om al extremelor. Poate ma temeam si de raspunsul tau. Puternic dar atat de eficient. Pe cat are mare putere de rupere precum dinamita, este totusi un deschizator de drumuri nemaipomenit.
Poate ca exista si o metoda de conciliere...Dar poate dura mult timp pana sa o gasesc. Si cand o voi face se prea poate ca timpul meu sa se fi scurs deja. Iti multumesc pentru un adevar gol-golut pe care ma temeam sa-l recunosc sub pretextul ca :"am timp sa le rezolv pe toate". Dar tot spuneam asta de cativa ani buni. Nu-mi ramane decat sa-mi redefinesc valorile si sa-mi gasesc motivatia care sa-mi redea inertia catre polul potrivit. La naiba, ce nevoie am pana la urma sa am o relatie cu subconstientul? Este suficient ca are el una cu mine
Sancy5000 a scris:Hmmm...Ei bine, definitia asta "caldut" este desavarsita. Poate de situatia asta m-am ferit mereu, fiind totusi un om al extremelor. Poate ma temeam si de raspunsul tau. Puternic dar atat de eficient. Pe cat are mare putere de rupere precum dinamita, este totusi un deschizator de drumuri nemaipomenit. :cry:Poate ca exista si o metoda de conciliere...Dar poate dura mult timp pana sa o gasesc. Si cand o voi face se prea poate ca timpul meu sa se fi scurs deja. Iti multumesc pentru un adevar gol-golut pe care ma temeam sa-l recunosc sub pretextul ca :"am timp sa le rezolv pe toate". Dar tot spuneam asta de cativa ani buni. Nu-mi ramane decat sa-mi redefinesc valorile si sa-mi gasesc motivatia care sa-mi redea inertia catre polul potrivit. La naiba, ce nevoie am pana la urma sa am o relatie cu subconstientul? Este suficient ca are el una cu mine 8)
Ei da! Asta e atitudinea pe care am cautat-o atat... cred ca tindem sa luam existenta prea in serios. Ea ar trebui sa fie vesela, hazlie, inconstienta si inocenta... Nu stiu de ce renuntam la copilarie!
Gasim tot ce ne trebuie si fara sa rationam atata. E ceva acolo inauntrul nostru care ne ghideaza.
Si pe mine m-a deranjat ideea de "caldut" dar decat sa traiesc cand pe culmi, cand in abisurile fiintei mele, mai bine o existenta si o stare generala calduta. Riscam sa ma dezintegrez ca o piatra in destert, supusa extremelor.
Cat despre multumire, nu ai de ce sa-mi multumesti. Eu doar spun ce cred, ce simt si concluzionez.
Sa speram ca vom reusi sa ne gasim echilibrul de care avem atata nevoie, nu atat ca indivizi, ci ca umanitate.
Pana atunci, lucram la noi si ne formam pe forumuri.
Poate gasim oameni care reusesc sa ajunga la noi si sa ne intoarca lumea si valorile cu fundul in sus ca sa le putem reconstrui dupa modelul asteptarilor pure.