Relatia AGRESOR - VICTIMA - teme combinate

Nu cred ca nu exista sentimente in relatia agresor - victima, insa consider ca sentimentele agresorului sint superficiale.

Nu cred ca victima este in complicitate cu agresorul, ci ca este manipulata (constient sau nu) de agresor.

Nu cred ca agresorul nu este vinovat pentru comportamentului lui, mai ales ca multe lucruri le face in mod constient si intentionat. Faptul ca in copilarie a fost o victima nu-i da dreptul sa abuzeze pe altii.

1. Exista psihologie in Romania, doar ca nu e atat de prolix enuntata.

2. Nu exista agresor-victima, exista oameni-oameni si decizii fara educatie.

3. Exista raporturi de putere in orice relatie, dar puterea poate fi transformata in intelegere. Daca "victima" ta ipotetica devine mai "intelegatoare" si lasa loc "agresorului" expansionist atunci acesta va ramane fara teren sau lucruri de "cucerit". Ii iei jucariile si il lasi fara satisfactie pana atunci cand acesta isi revine in sensuri.

Detaliaza putin punctele 2 si 3.

  Sunt zgarcit la vorba dar personal cred ca etichete precum victima si agresor dau nastere la inceputul problemei. Lipsa educatiei in gestionarea unor intelegeri personale ale unor probleme universale dau nastere la excese de comportament, uneori violente chiar prina natura etichetelor puse. Cu cat actionezi mai mult in sensul relatiei Agresor-Victima, Victima-Agresor, relatia va deveni Agresor-Agresor. In schimb daca reusesti sa intelegi "satisfactia" agresorului si actionezi in directia asta ca victima prin anularea sau suprasaturatia ei, calitatea/eticheta dispare. Iar relatie victima - victima... well... :)

Cele mai multe victime nici macar nu realizeaza ca sint abuzate, asa ca nu este vorba de etichete, cum spui tu, ci de anumite tipare de comportament care se repeta in fiecare relatie.

Este adevarat ca unele victime preiau in decursul timpului elemente din personalitatea agresorulu. In acelasi timp, exista posibilitatea ca si agresorul sa devina la un moment dat victima pentru ca intotdeauna exista undeva un rechin mai mare :)

Gaslight a scris:

Cele mai multe victime nici macar nu realizeaza ca sint abuzate, asa ca nu este vorba de etichete, cum spui tu, ci de anumite tipare de comportament care se repeta in fiecare relatie.

Este adevarat ca unele victime preiau in decursul timpului elemente din personalitatea agresorulu. In acelasi timp, exista posibilitatea ca si agresorul sa devina la un moment dat victima pentru ca intotdeauna exista undeva un rechin mai mare :)

" exista posibilitatea" - devine probabilitate absoluta. O mica mare completare. :)

Ce parere aveti daca victima , in cazul in care este sub 18 ani si agresorii sunt parintii , daca ar folosi mijloacele justitiare pentru a se apara precum DGASPC ?

Abuzul fizic este usor de dovedit, insa cel psihic este aproape imposibil. Eu n-as sfatui pe cineva sa faca asta decit in cazul in care abuzul este cu adevarat foarte puternic si este dispus sa rupa total legatura cu parintii, dar apoi vin o multime de alte intrebari.

Eu as studia cit de mult posibil despre abuzuri (filme, articole, forumuri etc), as cauta sa inteleg de ce se poarta asa si as incerca sa "supravietuiesc" in acel mediu pina ma pun pe picioarele, am un serviciu, o casa etc.

Da ,ai avut dreptate in legatura cu faptul ca abuzul psihic nu este recunoscut . M-am dus la astia la DGASPC si nimic nu s-a rezolvat . De fapt , astfel parintii mei au mai castigat o lupta impotriva mea.

Mesajul acesta l-am trimis eu prin mail la telefonul copilului acum o luna si ceva :

Buna ziua ! Sunt intr-o perioada in care mi-am dat seama ca trebuie sa cer ajutor specializat pentru ca nu se mai poate asa . Abuzul emotional la mine in familie nu este ceva asa , ca greselile pe care orice om le face catodata , mai ales inconstient , ci sunt la ordinea zilei . Acum dupa ce am facut introducerea , care pentru mine a fost cea mai grea parte , mesajul pe care am sa vi-l transmit va dura mai mult , poate o sa fie si momente in care o sa ma complic in a zice ceva si astfel nu o sa fiu prea concludent , dar sper sa nu credeti ca eu fabulez sau ca nu o sa spun adevarul deoarece poate parea cam ilogic ceea ce spun eu , dar asta-i realitatea si acum depinde si cui ma adresez ca sa stiu daca vorbesc cu un profesionist sau nu .

Pai , in primul rand vorbim de abuz emotional , psihologic la mine , cateodata si fizic ca si consecinta secundara al acestuia , dar foarte putin si fara rani grave si in niciun caz abuz sexual . Acum voi vorbi mai mult la persoana a 3-a , fiindca imi este greu sa ma raportez doar la mine , cazuri acestea intamplandu-se foarte frecvent la foarte multi copiii de varsta mea , dar doar ca unii sunt inconstienti de asta , unii cred ca asta merita ei pentru ca parintii lor sunt de fapt buni , dar au nascut niste copiii rai , acestia fiind ei , altii au relatii bune cu parintii lor , dar se intele bine pentru ca impart aceleasi principii(fac bani prin furt , mint , bat pe altii , poate chiar lucruri mai grave) . Insa eu nu ma multumesc cu asta si imediat am sa va spun si de ce . Apropo , multe dintre texte o sa le gasiti si pe internet , fiindca o parte din informatii de aici le-am gasit .

Acum haideti sa incepem cuprinsul .

Misiunea de parinte este cea mai frumoasa meserie din lume, insa in acelasi timp este si cea mai grea. Sunt provocari la fiecare pas, etape de varsta cu cerinte si necesitati diferite, o adaptare continua la un copil care se schimba si evolueaza constant. Parintii aduc pe lume o noua viata si apoi au responsabilitatea de a creste o fiinta echilibrata si armonioasa. Nu este intotdeauna usor sa fii parinte, insa si satisfactiile sunt cu siguranta pe masura.Rolul unui parinte este de a-i asigura copilului sau toate premisele ca sa devina un adult de sine-statator si autonom si ii felicit pe toti acei parinti care privesc astfel meseria de parinte.Insa, din pacate, realitatea nu reflecta intotdeauna ceea ce am scris mai sus. Sunt unii parinti care aduc pe lume copii doar pentru ca "asa se face", pentru ca familia sau cei din jur ii preseaza, sau pentru ca isi imagineaza ca progeniturile lor "le vor da un pahar de apa la batranete", sau pentru ca vor sa dea un sens vietii lor, sau pentru ca mama isi imagineaza ca asa ii forteaza mana barbatului sa o ia de nevasta sau ca prin intermediul copilului va avea viitorul asigurat, sau tatal isi doreste un copil ca si prelungire a orgoliului sau, s.a.m.d. In aceste exemple este reflectata dorinta egoista a acelor parinti care aduc pe lume "copilul - trofeu", "copilul - sclav", "copilul - instrument", etc. Acesti parinti vor avea tendinta sa nu-si respecte copilul, sa-l trateze cu lipsa de consideratie si chiar sa-l supuna la abuzuri fizice si psihice, in functie de toanele lor. Acesti parinti isi vor supune copiii prin frica, le vor induce ideea ca trebuie sa faca toata viata ce doresc ei, le vor distruge increderea in sine si posibilitatea sa-si dezvolte o personalitate puternica si armonioasa, iar consecintele asupra vietii viitoare ale acelui copil pot fi uneori chiar devastatoare.

Si cam de aici incepe totul dupa parerea mea . Faptul ca multi parinti fac copiii din obligatie sau pentru ca asa trebuie . Pentru mine , una dintre cele mai bune metode de a ajuta aceasta planeta este sa nu o mai populam ,populam , nu poluam, asa de mult , astfel dinsparand o mare parte din problemele de astazi ale omenirii . Dar pentru asta nu trebuie sa facem razboaie sau sa punem virusi in vaccinuri si trebuie sa facem o educatie mai bune decta cea prezenta . O educatie care sa inceapa cu faptul ca nu oricine trebuie sa faca copiii , daca nu a ajuns la un anumit nivel de constiinta , nu este un om echilibrat sau macar pe aproape , nu are o anumita independenta financiara si poate sa isi procure nu numai nevoile de baza , ci si cele de cunoastere , dezvoltare personala , apartenenta sociala sa aiba o viata personala activa si sa incerce sa isi indeplineasca propriile visuri si sa lucreze la pasiunile lor . Sa se dea un test sa se vada cine va avea dreptul si cine nu , iar acest test sa fie mai mereu actualizat . Eu nu sunt din noua ordine mondiala sau altceva cum ar crede altii ca vreau eu sa scada populatia planetei si sa fim sub 1 miliard . Eu nu am spus asta in nici un caz , as vrea sa scada polulatia cam 1 milard 2 din cat este acum , dar cum am mai spus , treptat . Peste zeci de ani . Dar daca la teste se dovedesc capabili(ceea ce ma indoiesc) majoritatea oamenilor , atunci perfect sa faca in continuare copii . Dar sa nu faca cu nemiluita , zeci de copiii sau sa ii faca cand sunt prea tineri si cum am spus mai sus nu sunt in stare sa aiba grija nici de ei sau cand sunt prea batrani si iar , aceesi poveste .Pe urma dupa ce ai facut copilul , cum am spus la inceput , ai responsabilitatea sa il cresti ca sa ajunga un adult armonios , echilibrat si de sine-statator . Dar mai sunt o categorie de parinti : Sunt părinți care aduc pe lume copii, le oferă lucrurile normale - adăpost, hrană și educație, iar apoi, când copilul ajunge adult, au diferite pretenții de la el și îi spun că „eu m-am sacrificat pentru tine, acum tu ești dator să faci ceea ce vreau eu”.Acum nu mai spun ca si partenerii trebuie sa fie doi parteneri compatibili , care pot sa daruiasca unul altuia iubire din inima fiindca au destul de daruit . Este ca intr-o afacere buna , fiecare are ce darui altuia pentru ca este bogat sufleteste .Dar deja am lungit-o prea mult cu partea asta , care nu avea cum sa lipseasca , asa ca sa trecem la abuzul emotional care am spus ca se desfasoara la mine in familie asupra mea , dar si mata si tata intre ei . Ordinea nu este atat de importanta , dar parintii mei imi fac unele abuzuri mai mult decat altele , mama imi face cateodata niste abuzuri mai mult , tata catodata alte abuzuri mai mult .

Etichetarea : Injuraturile , sunt la ordinea zilei in casa la mine , in gluma sau in serios pentru a ma face sa cedez pentru ca am facut ceva ce nu le-a convenit . Nimeni nu respecta pe nimeni si injuraturile fac parte din vocabularul lor : esti prost ,urat ,cojos ,mustacios ,paros ,fraier ,handicapat ,bun de nimic . Cel mai naspa e atunci cand chiar incerc sa reproduc etichetarile pe care ei mi le dau fiindca mintea mea le inregistreaza .

Blamarea : asta as fi vrut sa o las ultima .dar nu am rezistat sa incep sa scriu . Nu esti bun de nimic ca si fel principal ,servit cu o garnitura de ,,ai vazut cum a facut ala'' si ca desert tu niciodata nu o sa poti sunt mesele pe care le servesc zilnic . Toti sunt mai buni decat mine si toti orice ar face .,fac mai bine decat mine . Este si mai naspa atunci cand gaseste un copil de care ei ii place(ma refer la mama in principal) mai mult decat mine si sa imi aminteasca mereu de ei chiar daca ei au facut ceva mai prost decat mine ,ii apara ,le gaseste scuze .

Haosul : daca ar fi sa spun un singur domeniu unde sunt chiar praf innascut ,este relatiile de cuplu . Aici parintii ,,mi-au aratat '' cu adevarat ce inseamna o relatie : abuz , jigniri , lipsa de apartenenta , viata neimplinita si alte astfel de lucruri de genul . Ei doar se prefac ca sunt compatibili si stau impreuna de dragul meu ,ca sa ma creasca ,dar eu insa cred ca asta are mai degraba de a face cu insecuritatile lor , cu frica lor de a ramane singuri , chiar daca unul din lucrurile spuse de mama (care ea starnea conflictele de obicei ,acuzandu-l pe tata ca are curve si ca cu ea nu vorbeste nici macar cateva minute pe zi ), era : maine ne prezentam la divort . Si maine erau impacati (depinde ce inseamna impacati la ei ,adica sa vorbesti un pic cu partenerul ,sa mancati impreuna ,asta inseamna la ei o relatie de cuplu .) In certurile lor ei ma implica si pe mine ,ba ma apara unul ,ba ma apara altul si atunci incearca sa imi castige partea ,dar pe urma cand se impaca lupta ei impreuna impotriva mea cu abuzurile pe care le am prezentat mai sus sau cele care urmeaza sa le prezint mai jos si pe urma se cearta (aici ma refer la mama) si atunci mama ma acuza ca tu tii cu tac-tu sau ,,cu cine ramai Iulian?'' ,, eu te-am ajutat atata , pe tac-tu nici nu l-a interesat , iar tu vrei sa ramai cu el '' , iar eu nu am spus nimic si ea ma tot acuza .

Negarea - Agresorul neaga victimei nevoile emotionale (“fugi de aici, cum sa-ti fie frica de tunete, esti baiat mare!” sau “ce nevoie ai sa te pup, acum esti copil mare”), neaga perceptiile, judecata, memoria victimei, precum si fapte, atitudini de ale sale si evenimente pe care victima le aduce in discutie, dar pe care agresorul nu vrea sa le recunoasca (“pleaca de aici, cand am zis eu lucrul asta?”/ “habar n-ai ce vorbesti”). De asemenea, refuzul de a asculta, de a vorbi, de a acorda atentie victimei este tot o forma de negare a lor . Azi ei spun ceva ,maine uita ca au spus aia si spun altceva si tot asa tot asa pana eu nu mai inteleg nimic si sunt acuzat ca nu am facut cum au spus ei si astfel sunt mereu nemultumiti . Nu mai vobesc despre sanatate . Orice problema as avea , mama imi spune ca imi va trece sau :,,Lasa ca si eu am avut , si n-am murit .'' Ca si exemplu eu am probleme la incheietura mainii drepte de vreo 2 ani jumate , probleme in sensul ca nu pot sa o las complet pe spate si nici nu pot sa stau in pozitia de flotare cu mana dreapta . De atunci si pana acum le tot spun ca sa ma duca la ortoped , iar mama imi raspunde cam cum am spus mai sus , iar tata : fa masaj acolo , rasuceste-o in sus si in jos , in stanga si in dreapta si iti trece , pai daca stai toata ziua la calculator , normal ca te doare si acum o glumita de a lui : gogule , prostule , cojosule(mai da si tu cu spirt pe fata aia ma uratule sa iti mai treaca cosurile , asa spune el mai mereu cand ma vede ) . La ei toate problemele , nu numai de sanatate , dar si de alta natura , care neceista mult efort si poate si bani , la e se rezolva asa , simplu si gratis . Nu mai spun ca ma dor pana si gleznele si mi-am cam deformat un pic mersul , iar tata pentru el cand are probleme toata casa trebuie sa se mobilizeze , mama ii sare imediat in ajutor si se sacrifica extrem de mult pentru el , isi sacrifica timpul ca sa ii cumpere ce are nevoie pentru probleme lui , isi safrifica banii ca sa ii cumpere ce are nevoie pentru problema lui . Iar el cumpara tot felul de tratamente de tot felul cand are el probleme , iar pentru mine imi spune cele de mai sus .

Santajul emotional - intalnita in foarte multe forme la mine in familie ,de la faptul ca incearca sa cumpere mancare doar atunci cand sunt fericiti si se simt impliniti si le sunt satisfacute nevoile (bine inteles de catre mine ) . V-am spus ca ei(mama in special) isi schimba comportamentul foarte des nu la zile ,ci la ore (acum spune ceva ,mai tarziu altceva) . Se foloseste de lucruri care pentru un parinte ar trebui sa fie responsabilitatea fata de copil ,dar ea spune ca le-a facut cu sacrifii pentru mine si cateodata o spune pe fata,cateodata nu ca si eu trebuie sa ii intorc fapta si sa ma sacrific de asemenea .De exemplu imi zice ca sa nu mai mananc atata mancare ,si nu mananc chiar mult pentru ca eu profit de faptul ca avem mancare fiindca in 2 saptamani dintr-o luna mor de foame si celelalte 2 saptamani e de mancare(ce-I drept de multe ori toxica , adica dulciuri sau ceea ce nu imi place mie , ei chiar pretinzand ca pentru mine special au facut acea mancare). In ultimul timp , atunci cand ei doi se cearta , rolurile fata de anii precendenti s-au schimbat . Acum tata pozeaza in postura de victima si mama in postura de agresor . Asta nu cred ca ar trebui sa o include la santaj emotional , dar comportamenele mamei se schimba in special in functie de mediu . Cand e afara si e inconjurata de oameni se comporta foarte dragut , cu zambetul pe buze , nu mai e inconjurata de oameni , incepe sa faca scandal , in liniste bineinteles , cu mine :Vai ce ma fac eu cu tine , vai ce prost esti , uite cum pierd eu timpul cu tine . Ea isi schimba comportamentul in asa maniera incat ma face cateodata sa nu mai fiu furios pe ea si sa imi dau seama ca eu am gresit , chiar daca nu este asa .

Dominarea : aici nu m-as mai putea opri , dar stiu ca totul are o limita . Aici totul se leaga cu totul . Dominarea insemana totul si totul inseamna dominarea . Celebra replica “faci asa pentru ca asa spun eu!” sau “asa vreau eu!” sunt cele mai la indemana exemple de dominare. De asemenea, controlul “unde ai fost, ce ai facut, cand vii, unde pleci, cu cine mergi ?” etc. asunt alte forme de abuz emotional. Ma simt urmarit de parca as fi in casa Big Brother .

Minimalizarea este o alta forma de abuz in cazul parintilor mei : Orice efort de al meu care are sau nu treaba cu ei il minimalizeaza . Gasesc ei motive ca eu sa nu fiu bun de nimic , chiar daca am reusit sa fac ceva ce lor le-a placut sau nu .

ce mare chestie ai facut si tu?’ sau « nu mi se pare cine stie ce desen, nu stiu de ce ti-a dat zece, eu nu ti-as fi dat nici opt pentru el »). De asemenea, imi minimalizeaza perceptiile, emotiile, reactiile (« nu stiu de ce te-ai suparat, nu stii de gluma ? » , va zice agresorul dupa ce a facut o gluma proasta pe seama mea sau « tu mereu te plangi ca te doare ba una, ba alta .

Nu stiam unde sa o incadrez pe asta , dar m-am gandit sa o pun aici totusi . Eu am fost doar 2 luni de zile la karate in vara dintre clasa 1 si a 2-a cu un fost coleg de clasa . In rest eu tot le cer sa ma duca la un sport , cateodata le zic si care , iar ei insa nu fac nimic , ei gasesc scuze . De aceea imi este si mie greu sa va trimit acest mail , pentru ca daca veti veni in vizita la noi sa vedeti daca sunt confirmate aceste lucruri , nu veti avea cum sa stiti ,ei le vor ascunde foarte bine si dupa aceea , dupa ce o sa raman eu singur cu ei , o sa aiba ei ,,grija'' in asa fel incat sa uit eu ca v-am spus toate acestea si sa mi le retrag si totul sa para in regula .

Trasaturile astea o caracterizeaza in general pe mama , dar si pe tata unele mai mult , altele mai putin , insa pe tata il caracterizeaza aceste trasaturi :

Nepasarea : El nu stie nici macar la ce scoala sunt , sau unde e clasa sau ce note am sau ce fac sau ce imi place etc. Pe el il intereseaza doar notele de la scoala , el imi cumpara mancare fara sa stie ce imi place si ce nu .

El este mai agresiv : nu neaparat ca loveste , dar cel putin ridica palma sau ma ameninta ca ma strange de gat .

Sa va dau un exemplu de bataie pe care l-am primit de la el . In prima zi de scoala pe 12 septembrie , mama m-a sunat dupa ce am venit de la ore si mi-a zis sa imi cumpar caiete si sa imi bag cartile si caietele pentru marti in ghiozdan . Eu nu am facut acest , zic eu mic lucru , pana cand sa fie ea acasa , adica pe la 19:00 si pentru asta a inceput un scandal foarte mare . Intr-un final m-am dus sa cumpar caiete impins pe usa de ea . Si cand am ajuns acasa , cica caietele alea nu erau bune , cand am impachetat cartile si caietele in folii si am notat pe ele ce fel de caiete sunt (cu ajutolrul ei bine inteles, ea nelasandu-ma sa fac nimic singur si pe urma emite pretentia ca de ce nu sunt bun de nimic )a zis ba o critica ba alta , la un moment dat am luat atitudine si am zis : Dar care e problema ta , ce conteaza daca eu impachetez sau nu crteile astea . Si ea a pus , :hai mai taci dracu sa te ia . La un moment dat am injurat- si eu de mai multe ori si pe urma m-a impins afara din casa (era 20:45) si m-am plimbat toata noaptea pe afara pana la 4 dimineata si cand am batut la usa sa intru , imidiat s-a deschis usa si am fost primit intr-o serie de pumni si palme de catre tata care mi-a spus in timp ce ma lovea: eu ti-am dat un acoperis deasupra capului , ti-am dat sa mananci si tu asta imi faci ma . Mama se uita cu o privire ceva de genul zic ca nu ar fi fost vina ei . Si m-am bagat in pat cu spaima si in timp ce mama inainte sa ma culc chiar imi-a spus : de acum ti s-a taita portia , o sa ai mult de suferit . O sa vezi tu .

Vedeti : mereu este un paradox . Ei imi cer ceva , ceva ce bineinteles ei nu fac si nu au reusit si la care nici ei nu au fost si nu sunt buni si pe urma raman dezamagiti ca nu am reusit . Ei imi cer sa fiu mai comunicativ cu ceilalti si se plang ca nu ma inteleg deoarece nu comunic cu ei : dar ei insisi sunt niste lasi care stau la doua locuri de munca de rahat (mama are salariul 8 milioane si lucreza de la 9 la 17 si tata lucreza la cfr si are salariul 30 de milioane , bine ca banii nu stim unde se duc in afara de treburile casei , mai mult se duc la tara si pe alte lucruri ) si ei oricum nu ma lasa sa imi expun parerea nici in fata lor si nici in fata celorlalti si ma critica orice le-as spune , rad de mine daca folosesc cuvinte ,,prea inteligente'' , de aceea au si ei un vocabular asa de dezvoltat , de la ei mostenind si eu asta . Poate veti spune ca am ce imi trebuie ca altii traiesc intr-o mare saracie si eu sunt doar un rasfatat care ar trebui sa isi respecte parintii , dar in cazul asta va intreb : De unde stiti ce imi trebuie si ce imi place mie sa fac ?

Legat de scoala , locul unde imi petrec cam toata ziua , este cam acelasi lucru ca si pana acum . Cam toate abuzurile pe care le-am descris mai sus se aplica si aici . Aici la scoala fundamentala problema este faptul ca pe ei (pe mama in general , cum am mai spus ca tata nu stie nici macar la ce scoala sunt ) ii intereseaza doar nota , nu si ce invat si se axeaza mai mult pe parerea schimbatoare a celor din jurul lor si din mediul de invatamant ( profesori , diriginte , director , elevi) pentru a ma modela pe mine . Oricum de curand m-am transferat de la un liceu puscarie(zic asa deoarece nu puteai sa pleci decat dupa ce se terminau orele , adica dupa ora 14:00 si nu puteai sa intri decat dupa ora 8 dimineata , iar eu mai stateam si in capatul celalalt al orasului si imi lua jumatate de ora cu autobuzul , trebuia sa porti alb , profesorii erau foarte rai ) la un liceu in care poti sa pleci cand vrei tu , nu exista reguli , e aproape de casa si treci si clasa foarte usor si este axat mai mult pe sport decat pe teorie . Sa speram ca aceasta schimbare va mai aduce o mica imbunatatire , chiar daca nu mare , a ceea ce este deja , fiindca ei continua abuzul chiar si dupa ce m-am transferat .

Ce va spun eu aici nu este extras din filmele SF sau din Matrix , este din experienta nu numai a acelora care ii vedeti pe internet sau la televizor , ci si a prietenilor cu care interactionez si ai caror parinti ii cunosc si eu si ai mei de asemenea , dar si a surorii mele , care are 23 de ani .

Toate tipurile de abuz emotional le-am vazut aplicate pe ea inca de cand eram mic si chiar si acum la 23 de ani ea mai este inca abuzata , chiar daca are ,,casa'' ei si are salariul peste 30 de milioane , fiind handbalista la o echipa din Galati .

Ea imi este data drept model de urmat , dar daca ma uit bine la stilul ei de viata , nici nu ma gandesc sa fiu ca e cand voi avea 23 de ani .

Acum nu stiu ce sa mai fac si poate nu am fost foarte concludent cu dumneavoastra , eu imi propusesem sa va sun si sa citesc acest mesaj in mare parte , iar in rest sa ma improvizez si eu , dar nu am putut deoarece cand eram acasa , unul din parintii mei era de asemenea si el si nu voiam sa vorbesc astfel de lucruri ca sa ma auda ei . Dar totusi abuzul este clar , este emotional si nu stiu ce solutii ati putea sa gasiti , probabil solutia ar fi o consiliere psihologica pentru fiecare membru in parte , dar si in familie , dar ei sunt,, ca si morti pentru mine '' , chiar nu ii mai suport si cred ca as prefera mai bine sa fiu dus la un centru din asta al statului daca se poate si ei sa isi vada linistiti de viata lor , la fel si eu . Totul este facut impotriva mea si pentru a fi eu din ce in ce mai prost , iar ei sa isi castige ,,existenta sociala'' prin intermediul meu . Ei stau cu persoana care le confirma faptul ca ceea ce fac ei cu copilul lor este chiar bine si poate ar trebui sa fie chiar mai exigenti de atat , ca sa il astampere pe prostul ala de copil .

Multumesc oentru ca ati citi mesajul acesta , astept un raspuns de la voi .

Buna Iulian, nu am retinut cati ani ai, insa vreau sa iti povestesc un pic despre un prieten de-al meu. Acum are 33 de ani si pot sa iti spun sigur ca in copilarie a trecut prin mult mai multe abuzuri decat multi altii dintre noi, acum ideea nu e care si-a luat-o mai tare in freza ci cum trecem cu bine peste. El a reusit asta prin meditatie zilnica, insa ce am observat eu este ca ia intotdeauna cea mai buna decizie posibila- nu neaparat cea mai usoara, atunci cand situatia o cere.

Mai pe scurt, viata nu e ca in filme, unii nu merita sa fie parinti, dar treaba ta este cum sa transformi ceea ce traiesti in ceva pozitiv pe termen lung. Poate devii un tip mai puternic daca te concentrezi pe solutii, cum ar fi miscare fizica, citeste dezvoltare personala, incearca meditatia pt cresterea increderii etc. E bine ca observi ca ei au probleme cand spun ca nu esti bun de nimic, iar nu tu. Sa gasesti ce te pasioneaza caci ai putea face o cariera din asta pe viitor.

Sunt multi copii in situatia ta, lumea nu e roz, dar tu cauta aspectele pozitive din ea. Iti dau eu un exemplu pt inceput: esti inteligent...continua tu :)