Buna
Nu stiu cine esti, din ceea ce scrii despre tine, esti un psiholog profesand in America de multi ani de zile, eu abia acum in 2015 am dat peste acest portal cu topicul deschis de tine in 2007 , l-am citit si needless to say, ca m-a bulversat in sensul bun al cuvantului. Vreau doar sa iti multumesc pentru ceea ce ai scris, nu stiu cati oameni se si deranjeaza dupa ce se informeaza sa iti si multumeasca, dar asta conteaza mai putin, nu-i asa? Nu m-ai salvat, ci doar mi-ai dat acea confirmare pe care o cautam, ca tot ceea ce simt si gandesc e corect si ca toate raspunsurile pe care le cautam au existat intotdeauna in mine, doar ca mi-a fost frica sa le ascult de teama sa nu gresesc.
Spuneai ca victimele care se ajung sa constientizeze jocul in care au fost prinse, rareori se vindeca si ajung sa nu mai fie nici victime nici agresori, Ei uite ca s-ar putea ca eu sa fiu acel caz din teorie, pentru ca eu am intrat intr-o relatie toxica cu un om casatorit neavand experienta anterioara de pe pozitia de victima dar nici de agresor, l-am iubit din toata inima , o parte din el e omul pe care mi l-am dorit intotdeauna....dar cu timpul partea aceea negativa a lui s-a dat in vileag incepand abuzul emotional asupra mea, iar eu naucita nu am reactionat ci doar am suferit intelegand totusi ca abuzul lui psihologic asupra mea vine tocmai din frustrarea lui si nefericirea casiniciei in care se considera prizonier pe viata ! Mentalitate romaneasca! S-a casatorit cu o femeie placuta si recomandata de parinti, no love whatsoever ! Oricum....povestea e lunga si probabil comuna, eu nu am putut accepta la nivel subconstient niciodata rolul , pozitia de amanta de pe care ma privea el, desi chiar de la inceputul relatiei i-am spus deschis ca eu nu pot avea o relatie cu el decat daca isi doreste sa divorteze de sotia lui si sa aiba o viata corecta fata de el, de mine si de toti ceilalti. Dar ....intrand in joc, mi-a fost prea greu sa renunt la speranta ca va face ce trebuie. A fost vina mea, el nu e decat un agresor cum spui tu, si probabil acasa e agresat psihic ,emotional, si conditionat de sotie de aceea ii este greu sa iasa din relatia cu ea, motivand atasamentul fata de locuri, ce spun parintii vecinii, familia, baiatul lui de 19 ani........infantilisme vecine cu cretinismul. In fine, eu nu am sa imi iau revansa pentru proria mea prostie si slabiciune, nu am sa agresez dar nu am sa accept sa mai fiu o biata victima manipulata de un barbat, cu buna stiinta...pentru ca nici macar la nivel de subconstient nu cred ca mai e posibil. Cand iti pierzi increderea in oameni e foarte greu sa mai fii manipulat !
In alta ordine de idei, desi la un moment dat simtind efectul de depersonalizare pe care il are EL asupra mea, am crezut ca voi innebuni ......dar am inceput sa citesc initial despre mine, cat de nebuna sunt....si am ajuns sa aflu lucruri despre el. Nu am iinebunit, nu ne-am batut, nu ne-am omorat sau sinucis....pur si simplu am spus stop joc, i-am spus-o lui direct in fata...si cred ca si el a inteles ca am inteles ce facea constient sau nu in relatia cu mine, Poate se vindeca si el....nu stiu, chiar mi-as dori , pentru ca se vede clar ca e complet nefericit, e prizonierul propriului sau destin , si nu are curajul sa recunoasca si sa constientizeze ceea ce il distruge, in schimb a ales sa ma considere pe mine vinovata de nefericirea lui, si in consecinta s-a comportat ca un agresor veritabil probabil copiind exemplul sotiei sale.
Oricine ai fi, iti multumesc, pentru ca intr-o zi am dat peste o postare veche de cativa ani, dar care mi-a schimbat viata, si m-a readus la propriul meu eu, pe care il stiam si de care imi era dor. Imi era mie dor de mine......
Toate cele bune,
Ioana
Cleric Prest�n a scris:...ai ramas, fiindca eu nu stiu psihologie din Romania.
NU EXISTA PSIHOLOGIE IN ROMANIA.
Buna
Nu stiu cine esti, din ceea ce scrii despre tine, esti un psiholog profesand in America de multi ani de zile, eu abia acum in 2015 am dat peste acest portal cu topicul deschis de tine in 2007 , l-am citit si needless to say, ca m-a bulversat in sensul bun al cuvantului. Vreau doar sa iti multumesc pentru ceea ce ai scris, nu stiu cati oameni se si deranjeaza dupa ce se informeaza sa iti si multumeasca, dar asta conteaza mai putin, nu-i asa? Nu m-ai salvat, ci doar mi-ai dat acea confirmare pe care o cautam, ca tot ceea ce simt si gandesc e corect si ca toate raspunsurile pe care le cautam au existat intotdeauna in mine, doar ca mi-a fost frica sa le ascult de teama sa nu gresesc.
Spuneai ca victimele care se ajung sa constientizeze jocul in care au fost prinse, rareori se vindeca si ajung sa nu mai fie nici victime nici agresori, Ei uite ca s-ar putea ca eu sa fiu acel caz din teorie, pentru ca eu am intrat intr-o relatie toxica cu un om casatorit neavand experienta anterioara de pe pozitia de victima dar nici de agresor, l-am iubit din toata inima , o parte din el e omul pe care mi l-am dorit intotdeauna....dar cu timpul partea aceea negativa a lui s-a dat in vileag incepand abuzul emotional asupra mea, iar eu naucita nu am reactionat ci doar am suferit intelegand totusi ca abuzul lui psihologic asupra mea vine tocmai din frustrarea lui si nefericirea casiniciei in care se considera prizonier pe viata ! Mentalitate romaneasca! S-a casatorit cu o femeie placuta si recomandata de parinti, no love whatsoever ! Oricum....povestea e lunga si probabil comuna, eu nu am putut accepta la nivel subconstient niciodata rolul , pozitia de amanta de pe care ma privea el, desi chiar de la inceputul relatiei i-am spus deschis ca eu nu pot avea o relatie cu el decat daca isi doreste sa divorteze de sotia lui si sa aiba o viata corecta fata de el, de mine si de toti ceilalti. Dar ....intrand in joc, mi-a fost prea greu sa renunt la speranta ca va face ce trebuie. A fost vina mea, el nu e decat un agresor cum spui tu, si probabil acasa e agresat psihic ,emotional, si conditionat de sotie de aceea ii este greu sa iasa din relatia cu ea, motivand atasamentul fata de locuri, ce spun parintii vecinii, familia, baiatul lui de 19 ani........infantilisme vecine cu cretinismul. In fine, eu nu am sa imi iau revansa pentru proria mea prostie si slabiciune, nu am sa agresez dar nu am sa accept sa mai fiu o biata victima manipulata de un barbat, cu buna stiinta...pentru ca nici macar la nivel de subconstient nu cred ca mai e posibil. Cand iti pierzi increderea in oameni e foarte greu sa mai fii manipulat !
In alta ordine de idei, desi la un moment dat simtind efectul de depersonalizare pe care il are EL asupra mea, am crezut ca voi innebuni ......dar am inceput sa citesc initial despre mine, cat de nebuna sunt....si am ajuns sa aflu lucruri despre el. Nu am iinebunit, nu ne-am batut, nu ne-am omorat sau sinucis....pur si simplu am spus stop joc, i-am spus-o lui direct in fata...si cred ca si el a inteles ca am inteles ce facea constient sau nu in relatia cu mine, Poate se vindeca si el....nu stiu, chiar mi-as dori , pentru ca se vede clar ca e complet nefericit, e prizonierul propriului sau destin , si nu are curajul sa recunoasca si sa constientizeze ceea ce il distruge, in schimb a ales sa ma considere pe mine vinovata de nefericirea lui, si in consecinta s-a comportat ca un agresor veritabil probabil copiind exemplul sotiei sale.
Oricine ai fi, iti multumesc, pentru ca intr-o zi am dat peste o postare veche de cativa ani, dar care mi-a schimbat viata, si m-a readus la propriul meu eu, pe care il stiam si de care imi era dor. Imi era mie dor de mine......
Toate cele bune,
Ioana
