Soacra

andruta_ a scris:

Nimeni nu poate dezechilibra o relație

Zuzu_Zuzu a scris:

Asta e adevarat. Cat timp cei doi comunica si niciunul nu se uita in gura parintilor lui totul merge bine.

Si eu am o soacra acra dar e acrita de cumnata-mea. Ii scuipa venin in ureche de fiecare data cand e invidioasa. Le las sa traiasca cu invidia si noi ne vedem de viata noastra.

Si ce parere ai de soacrele care ajung sa se certe din cauza nepotelului nou aparut?

...cauza din care apar si scurtcircuite in familie..???

NABOO a scris:

Si ce parere ai de soacrele care ajung sa se certe din cauza nepotelului nou aparut?

...cauza din care apar si scurtcircuite in familie..???

Noi nu avem copii deci pot doar sa-mi dau cu parerea. In primul rand cred ca aparitia unui copil ar trebui sa intregeasca familia, nu sa o desparta. Apoi, ori as profita sa-mi aduca fiecare cadouri care mai de care pentru copil in concursul lor de "cea mai buna bunica", ori le-as interzice sa mai vada copilul. Intre timp as face o sedinta fulger si le-as spune sa se calmeze.

Zuzu_Zuzu a scris:

Noi nu avem copii deci pot doar sa-mi dau cu parerea. In primul rand cred ca aparitia unui copil ar trebui sa intregeasca familia, nu sa o desparta. Apoi, ori as profita sa-mi aduca fiecare cadouri care mai de care pentru copil in concursul lor de "cea mai buna bunica", ori le-as interzice sa mai vada copilul. Intre timp as face o sedinta fulger si le-as spune sa se calmeze.

hehehe...zici tu!!!

in mod normal asa ar trebui sa se intample..

numai ca nu intotdeauna se intampla asa..

inevitabil apare o concurenta intre bunici..."eu stiu mai bine, eu am crescut nu stiu ce...eu i-am cumparat masinuta tu nu..etc"

si toate aceste disensiuni se vor reflecta asupra familiei...

Buna seara!

In speranta ca pot gasi sfaturi de la persoane care au experienta traiului cu soacra, am decis sa scriu cateva randuri...

Am 23 de ani si de aproximativ doi ani sunt intr-o relatie cu "el", cel pentru care pot spune ca simt mai mult decat normala afectiune fata de o persoana cu care te obisnuiesti.Nu suntem casatoriti, insa de un an locuim impreuna.

Inainte de a locui amandoi, am cunoscut-o pe mama lui, femeie care nu l-a dorit niciodata, fiind produsul unei relatii infecte,o sarcina de care prin '77 a fost greu sa scape si din cauza careia a fost nevoita sa renunte la facultate, urmand un lung proces de recunoastere a paternitatii.De altfel, toata viata ei a fost singura, nereusind sa formeze o familie.Toate aceste lucruri mi-au fost povestite de ea, la primele vizite, cu mentiunea ca dupa atatia ani inca nu stie ce simte pentru fiul ei.De asemenea, mi-a spus ca ma vede ca pe o prietena si timp de cateva luni, cand ne vedeam doar in weekend, s-a dovedit a fi o soacra excelenta...nu se baga in treburile noastre, ma coplesea cu atentii desi nu erau neaparat pe gustul meu.Dupa circa 6 luni de "pupat in cur", am reusit sa ma mut cu serviciul in orasul in care prietenul meu locuia cu ea.Avand o casa in constructie, am ajuns la intelegerea ca vom sta toti trei in apartamentul ei, tocmai pentru a inainta lucrarile la casa si asta cred ca a fost cea mai proasta decizie a mea, pt ca de atunci a inceput circul..incerca sa isi controleze baiatul prin mine (asa..ca o buna prietena ma sfatuia sa ii tin lui socoteala ...ca altfel "nu merge mama"), toate nemultumirile legate de comportamentul lui fiindu-mi prezentate sub clasica tendinta de autovictimizare. Am incercat sa inteleg ce se intampla, ba mai mult, am incercat sa il determin pe prietenul meu sa isi schimbe comportamentul vizavi de ea, pentru ca ea sa nu se mai planga la mine, dar oricat incercam sa fie bine, observam ca eforturile mele sunt inutile si chiar incepusem sa ma cert cu el din cauza ei, pana am decis ca e mai bine sa ma mut, iar el bineinteles ca m-a urmat.Fac mentiunea ca ma iubeste si ma face fericita.In ziua cand ne-am mutat, ea a facut o criza, spunandu-i ca daca pleaca nu mai este baiatul ei, punandu-l intr-un fel sa aleaga intre mine si ea, moment in care i-am explicat ca nu e normal, pt ca eu sunt iubita lui iar ea este mama lui si fiecare isi are locul in viata lui...a fost o scena care m-a facut sa cred ca e nebuna, plangea si batea din picior ca un copil...bineinteles ca dupa ce ne-am mutat, a incercat sa para neafectat, ca si cum se consolase cu ideea, dar cu orice ocazie tinea sa se vaite ca nu se descurca si ca "el" nu o ajuta.

Timpul a trecut, faptul ca o vedeam tot mai rar nu ma afecta cu nimic.Am reusit sa facem cateva camera la casa, ne-am mutat acolo si cum era stabilit ca ea sa stea in aceeasi casa cu noi, cand si-a vandut apartamentul, a facut demersurile pentru a finaliza constructia si a ne despagubi cu valoarea pe care am investit-o noi in partea ei.Astfel m-am ales cu o mare durere de cap de cateva luni.Desi avem intrari separate, neintelegerile persista.Plus ca fiind pamantul ei, casa pe numele ei, desi noi am investit in jum de casa, se poarta ca si cum sunt o intrusa.Tot i se pare ca ma uit urat, ca nu vorbesc cu ea, ca m-am schimbat mult, ca nu o salut.....mai fratilor...nu mai pot!In urma cu cateva luni am demisionat...asta a fost si mai grava...a afectat-o profund..a avut impertinenta sa imi reproseze.Desi ii spun ca nu e normal sa se bage in vietile noastre, desi baiatul ei o pune la punct de fiecare data,isi reia obiceiul de a controla...Ultima in domeniu, m-am trezit azi, ca imi cotrobaie cineva in balcon...cand am iesit sa vad ce se intampla, ea numara materialele de le-am cumparat pentru constructie..am intrebat-o daca o pot ajuta cu ceva si pentru ca am surprins-o (se astepta sa fiu plecata), a inceput sa tipe ca ei nu ii ies calculele...desi prietenul meu i-a explicat ca nu e normal sa se poarte asa, ea tot nu intelege ca a gresit, ba mai mult, e suparata pe mine!Simt ca o iau razna!Nici nu stiu cum sa mai abordez aceasta problema!

...as pleca si nu m-as mai uita inapoi...o iau de la 0, n-am nimic de pierdut, dar el are deja 34 de ani...s-a saturat sa o tot ia de la 0 din cauza ei..ultima sa casnicie s-a terminat din aceleasi motive.Dar eu nu o mai suport!

Oare daca ii dau o mama de bataie isi revine?M-am gandit sa ii caut un mos, poate e din cauza lipsei...

ajutati-ma sa o inteleg...sa o pot ajuta..sa ma pot ajuta!

Nuf33 a scris:

Timpul a trecut, faptul ca o vedeam tot mai rar nu ma afecta cu nimic.Am reusit sa facem cateva camera la casa, ne-am mutat acolo si cum era stabilit ca ea sa stea in aceeasi casa cu noi, cand si-a vandut apartamentul, a facut demersurile pentru a finaliza constructia si a ne despagubi cu valoarea pe care am investit-o noi in partea ei.Astfel m-am ales cu o mare durere de cap de cateva luni.Desi avem intrari separate, neintelegerile persista.Plus ca fiind pamantul ei, casa pe numele ei, desi noi am investit in jum de casa, se poarta ca si cum sunt o intrusa.Tot i se pare ca ma uit urat, ca nu vorbesc cu ea, ca m-am schimbat mult, ca nu o salut.....

ajutati-ma sa o inteleg...sa o pot ajuta..sa ma pot ajuta!

Nu ai de ce sa incerci sa o intelegi. Postarea ta isi avea mai degraba locul pe aria de Psihologie, pentru ca problemele ei sunt din acest domeniu.

Daca vrei sa nu devii ca ea peste 25-30 de ani, cea mai buna solutie este sa te extragi de-acolo, din acel mediu toxic. Cu tot cu prieten sau fara, e alegerea lui. Chiar daca presupunem ca tu ai fi destul de stabila emotional ca sa rezisti la nesfarsit agresiunii ei (desi un razboi de uzura purtat zilnic afecteaza psihic pe oricine) influenta asupra copiilor tai va fi catastrofala.

Astfel de persoane nu trebuie sa aiba ocazia de a-si transmite mostenirea toxica peste generatii, dar de cele mai multe ori reusesc pe seama nepotilor, daca nu le-a mers pe seama copiilor proprii. O locuinta complet separata (cel mai bine in alt oras) si contacte cat mai rare (daca se poate, doar la inmormantare) e cea mai buna politica in astfel de cazuri.

harald a scris:

Nu ai de ce sa incerci sa o intelegi. Postarea ta isi avea mai degraba locul pe aria de Psihologie, pentru ca problemele ei sunt din acest domeniu.

Daca vrei sa nu devii ca ea peste 25-30 de ani, cea mai buna solutie este sa te extragi de-acolo, din acel mediu toxic. Cu tot cu prieten sau fara, e alegerea lui. Chiar daca presupunem ca tu ai fi destul de stabila emotional ca sa rezisti la nesfarsit agresiunii ei (desi un razboi de uzura purtat zilnic afecteaza psihic pe oricine) influenta asupra copiilor tai va fi catastrofala.

Astfel de persoane nu trebuie sa aiba ocazia de a-si transmite mostenirea toxica peste generatii, dar de cele mai multe ori reusesc pe seama nepotilor, daca nu le-a mers pe seama copiilor proprii. O locuinta complet separata (cel mai bine in alt oras) si contacte cat mai rare (daca se poate, doar la inmormantare) e cea mai buna politica in astfel de cazuri.

din pacate in seara asta, cand prietenul a venit de la job, ea se pregatea sa plece in vacanta, iar acesta i-a cerut cheia pentru a putea avea acces la centrala, sau daca se intampla ceva sa poata intra, dar a facut un mare scandal, la care nu am vrut sa asist.cand am vazut ca nu se mai termina, am iesit sa calmez spiretele, dar intreaga rautate s-a varsat asupra mea, adresandu-mi cateva atribute de mahala...nu m-am putut abtine si am tipat, mi-am iesit din ale mele si am spus tot ce am pe suflet...satula de circ, am vrut sa plec, iar prietenul meu s-a tot tinut dupa mine, rugandu-ma sa ma intorc, spunandu-mi chiar ca o vom lua de la capat, in alta parte...daca nu intra in acea stare nu ma intorceam...incepuse sa tremure, nu se mai controla, nu mai putea vorbi, nu isi mai amintea...plangea continuu...desigur, cand ne-am intors, stimata doamna deja plecase la distractie...din pacate el inca nu si-a revenit...am solicitat sprijinul unei ambulante, i-au facut cateva calmante si a adormit, dar imi este groaza cand ma gandesc ca se va trezi si va fi tot asa...m-au sfatuit sa il duc la un psihiatru...

god...ce om infect...cand s-a intors, a avut grija sa imi spuna ca intructiunile sunt sa dormim la ea...in conditiile in care el doar ce se linistise!bineinteles...mama din ea acum doarme...

ma intreb cata mizerie poate zace intr-un om

Nuf33 a scris:

ma intreb cata mizerie poate zace intr-un om

Nu e vorba de mizerie, e pur si simplu o persoana bolnava.

Mintea ei nu functioneaza normal, datorita atmosferei in care a trait ea insasi in copilarie, deci judecatile de valoare nu-si au rostul. Exact cum nu ai blama un schiop pentru ca nu e in stare sa alerge suta de metri in 10 secunde, nu ai de ce sa o blamezi nici pe ea pentru modul cum se comporta. Nu se poate controla, mintea ei ruleaza la nesfarsit niste scenarii-standard, adanc intiparite din copilarie. Numai ca atunci era victima, iar acum le ruleaza din postura de agresor.

Daca vrei sa nu devii ca ea, e bine sa pui o distanta sanatoasa intre ea si tine, nu sa locuiti in aceeasi casa.

harald a scris:

Nu e vorba de mizerie, e pur si simplu o persoana bolnava.

Mintea ei nu functioneaza normal, datorita atmosferei in care a trait ea insasi in copilarie, deci judecatile de valoare nu-si au rostul. Exact cum nu ai blama un schiop pentru ca nu e in stare sa alerge suta de metri in 10 secunde, nu ai de ce sa o blamezi nici pe ea pentru modul cum se comporta. Nu se poate controla, mintea ei ruleaza la nesfarsit niste scenarii-standard, adanc intiparite din copilarie. Numai ca atunci era victima, iar acum le ruleaza din postura de agresor.

Daca vrei sa nu devii ca ea, e bine sa pui o distanta sanatoasa intre ea si tine, nu sa locuiti in aceeasi casa.

Multumesc pentru sfat!

In prezent imi doresc din suflet sa se trezeasca iubitul meu si sa fie omul pe care l-am cunoscut!

zac in mine si vreau sa imi revin!as pleca departe...departe...departe...acolo unde sa nu imi mai amintesc, sa pot sa cred ca mai sunt si oameni normali...

da...

numai bine!

Nuf33 a scris:

femeie care nu l-a dorit niciodata

Ma indoiesc ca ti a- spus ea cu subiect si predicat ca nu si-a dorit copilul. Ca asta e de dedus din lungul proces de paternitate si bla-bla-bla, este doar o deductie.

Nuf33 a scris:

Dupa circa 6 luni de "pupat in cur", am reusit sa ma mut cu serviciul in orasul in care prietenul meu locuia cu ea.

De pupat in cur la cine? Cred ca percepi acest "am reusit sa ma mut cu serviciul in orasul in care prietenul meu locuia" ca un sacrificiu facut de tine in relatie, pentru care nu prea inteleg ce vrei. Compensatie?

Nuf33 a scris:

a facut demersurile pentru a finaliza constructia si a ne despagubi cu valoarea pe care am investit-o noi in partea ei.Astfel m-am ales cu o mare durere de cap de cateva luni.

Lingvistic este interesant cum v-a despagubit la plural, dar cu durere de cap te-ai ales tu la singular.

Nuf33 a scris:

Plus ca fiind pamantul ei, casa pe numele ei,

Aha, deci in ciuda investitiilor voastre, totul ii apartine ei.....Dar voi de ce nu sunteti coproprietari?

Cred ca sotul tau/viitorul sot, desi lingvistic este foarte interesant de cate ori ai repetat in postare PRIETENUL MEU, trebuia sa intreprinda ceva concret in aceasta directie. Cu atat mai mult cu cat daca inteleg bine ati investit amandoi in constructie....adica si tu.

Te poti trezi peste noapte ca nu ai nimik si esti la mana soacrei? Sau mai grav,nu ai nici iubitul si chiar tre sa o incepi de la zero. Totusi ai bagat bani in casa,ar trebui sa apari la propriertari, ca pana la urma iubitul o mosteneste, dar tu?

Nuf33 a scris:

...as pleca si nu m-as mai uita inapoi...o iau de la 0, n-am nimic de pierdut, dar el are deja 34 de ani...s-a saturat sa o tot ia de la 0 din cauza ei..ultima sa casnicie s-a terminat din aceleasi motive.Dar eu nu o mai suport!

Oare daca ii dau o mama de bataie isi revine?M-am gandit sa ii caut un mos, poate e din cauza lipsei...

ajutati-ma sa o inteleg...sa o pot ajuta..sa ma pot ajuta!

1. Una la mana, "ultima sa casnicie s-a terminat din aceleasi motive" este ca nici atunci el nu a fost in stare sa creeze o limita intre mama si sotie? Ca nu il vad aparandu-ti tie drepturile, macar de proprietate, daca totul ii la mana ei......asta cu o pune la punct/ cainii latra, caravana trece.

Nu as invinovati o soacra ca moare o casnicie. Adevarul e ca atat el, cat si fosta lui sotie is principalii vinovati. Altfel daca apara drepturile fostei sotii,pleca din timp din casa sau nu o expunea la atacul soacrei. Eu as incepe prin a afla cat de mult despre reltia cu fosta lui sotie si in functie de asta sa-mi apreciez critic PRIETENUL. CHIAR DACA MA IUBESTE SI MA FACE FERICITA TRE SA STIU CE MARFA II, CAND NU POT CONTA PE EL. SI IN MOD CERT TRE SA GASESC UN MOD DE A SUPRAVIETUI CU MAMICA LUI.

2. Ma abtin de la a comenta aia cu mama de bataie si lipsa de sex.....dar exprimarea si tonul is cel putin nefericite.

3. Consiliu de familie nu ar prea ajuta, din punctul ei de vedere nu greseste cu nimik,poate doar stabiliti niste zone bine delimitate . Atat ea cat si tu aveti o mare nevoie de impunere a propriei vointe si so far, ea conduce cu mult la puncte.

Nuf33 a scris:

dar a facut un mare scandal

ma intreb cata mizerie poate zace intr-un om

De ce? Cererea era legitima daca centrala termica era in partea ei din casa. In alta situatie depinde. Daca as locui si soacra nu mi-ar parea normal sa aiba acces in partea mea de casa cat is plecata. In mod cert in cazul unei relatii care nu este prea buna.