Loreda a scris:si asta se numeste bunatate crestineasca!ma alatur lui soimos:''ma stric de ras!''
este cineva stricat pentru ca are propriile idei si simtiri?
voi credinciosii nu judecati,asa sustineti intotdeauna,dar tu tocmai ai dat un verdict ''esti stricat de mult''.
oh,ce bine ar fi sa vedem toti barna din ochii nostri si putreziciunea ce zace in noi inainte sa aruncam cu pietre in altii.
motive de disperare au doar cei care viseaza cai verzi pe pereti.auzi sa-ti fie teama ca ti se duc copiii in iad iar tu in rai.ha!ha!asta da disperare.
la un moment dat,presupun ca oricine e disperat.modern sau nu,crestin sau nu,credincios sau nu,oricine are motive de disperare in viata.un exemplu ar fi atunci cand iti este copilul bolnav de o boala incurabila,cand tu nu poti face nimic sa-l ajuti.
ma gandesc la cei a caror religie le interzice transfuziile de sange sau transpalnturile sau mai stiu eu ce.acei oameni pentru mine sunt pur si simplu criminali.
aceia au motive speciale sa fie disperati,atunci cand traiesc cu moartea copiilor pe constiinta!nu am sa inteleg niciodata cum cineva poate privi efectiv cum copilul ii moare datorita unor conceptii religioase tampite!
Pai am judecat bine inainte de-a da un verdict! Uitandu-ma pe forum trebuia sa dau mai de mult acest verdict. De fat el marturisea ca "se strica...".
Daca pentru dumneata raiul si iadul, sunt "cai verzi pe pereti", atunci cred ca este sigur ca nu crezi Scriptura, atunci nici nu ai cum sa intelegi sau sa judeci un crestin! Crestinul nu este disperat pentru ca copilul nu crede, este doar ingrijorat si aduce ingrijorarea la picioarele Domnului. Cam atat putem sa facem pentru copii nostrii. Ne rugam, ii educam in spirit crestin si in rest este alegerea lor!
Disperarea este atunci cand nu ai un tel in viata, nu ai sens in viata , nu ai un punct de sprijin, atunci te prabusesti!
Un crestin care are un copil bolnav fuge la Dumnezeu si-si varsa inima si necazul inaintea Lui. Daca copilul moare, avem siguranta ca pleaca acasa la Domnul!
Cei care nu-l au pe Domnul,sunt intradevar disperati si mie mila de ei!