Van Gogh (1853-1890), se spune ca s-a sinucis din cauza ca suferea de o boala mintala sau pentru ca Gauguin i-ar fi luat o femeie de care ar fi fost interesat si el. Este posibil ca acesti factori sa-si fi adus contributia lor , dar suicidul a fost cauzat de o problema mult mai profunda . Se poate sa fi existat si probleme de natura psihologica, dar explozia finala a fost rezultatul deziluziei intr-o chestiune mult mai importanta. Van Gogh isi pusese in gand sa creeze o noua religie, in care oamenii sensibili, artistii, sa fie deschizatori de drumuri. In acest scop, visa sa formeze o comunitate artistica la Arles, unde locuia.Gauguin i s-a alaturat acolo, dar dupa cateva luni intre ei au aparut disensiuni violente. Speranta lui Van Gogh de a fonda o noua religie se spulberase si curand dupa aceea s-a sinucis. Moartea sperantei in om l-a atins si pe Van Gogh. Artistul a murit in disperare.
Ceea ce a incercat sa faca filozoful in perspectiva intregului univers, aceea a incercat sa faca Van Gogh prin geniul lui artistic si multe alte genii din pictura, muzica, filozofie ectc. Acestia au initiat o cautare disperata cu scopul de a gasi o universalie care sa le dea realitatea , ceva care sa depaseasca simplele particularii. Ei au cautat sa exprime o forma si o libertate care sa fie valida in domeniul disciplinei lor.
Adevarul, in sensul antitezei, este legat de principiul cauza efect .Cauza si efectul produc o reactie in lant , care inainteaza pe o linie orizontala.Odata cu aparitia lui Hegel (1770-1831) acest lucru s-a schimbat, Hegel a introdus principiul sintezei, opus antitezei.
De atunci, gandirea dialectica s-a bazat pe aceasta idee si in locul antitezei, avem sinteza ca abordare a adevarului, de catre omul modern.
Hegel a adus in lume o linie a disperarii in care nu mai este o antiteza. De exemplu, in moralitate daca un anumit lucru este corect , opusul lui este gresit. Aceasta mica formula, "A este A si A nu este egal cu non A" , este prima miscare in logica clasica. Absoluturile implica antiteza si asa poate fi posibila discutia despre ce este bine si ce este gresit, ce este adevarat si ce este fals.De exemplu cu multi ani in urma, puteai sa-i spui unei fete necrestine, "sa fie fata cuminte " si,desi era posibil ca ea sa-ti urmeze sfatul, cel putin intelegea la ce te referi. A spune astazi acelasi lucru unei fete moderne inseamna a afirma un "nonsens".
Hegel a adus in omenire o schimbare a gandirii care a exclus antiteza si a aruncat omenirea sub o linie a disperarii, in care omul nu mai poate imbratisa un adevar absolut si in mintea lui nu mai exista principiul antitezei!
De aici disperarea omului modern care este in cautarea Adevarului absolut si care nu mai distinge binele de rau si adevarul de minciuna! Disperarea aceasta se vede in geniile muzicii, picturii, filozofiei moderne. Pe baza metodologiei omului modern, exprimata in filozofie ,arta literatura sau teologie, nu poate exista alt sfarsit decat acesta: omul intr-o rostogolire in jos, la nesfarsit.
Dezbracarea omului de Adevarul lui Dumnezeu a dus la haos si la disperare.Asistam in zilele noastre la o societate fara pace, la o depresie generala, la o lume bolnava de pacat. Dezorientarea pleaca de la indepartarea si respingerea Adevarului absolut de catre omul modern!
In contextul celor spuse mai sus se nasc cateva intrebari:
Ai simtit vreodata ca si necrestin nemultumire in suflet si disperare? Cum iti exprimi aceasta disperare? Acceptarea sintezei in gandirea ta iti aduce simtul de cadere in jos in neant, ai puterea sa recunosti asta? Ai puterea sa recunosti ca sensul vietii fara adevaruri absolute, este un nonsens?
Oare de ce nu ar fi o solutie la disperarea aceasta, apropierea de Biblie, apropierea de Cristos. Binenteles nu ca o obligatie ci ca o cercetare a parerii lui Dumnezeu despre existenta noastra ca oameni pe acest pamant. Incearca si sunt sigur ca schimbarea gandirii tale iti poate schimba perspectiva vietii si-ti poate da sens vietii!
