Casatorit, dar iubesc pe altcineva !

Hm. Tu discuti despre o situatie ipotetica. Despre o casatorie perfecta si despre niste oameni perfecti, care inteleg ca virgula comunicarea le-ar salva casnicia. Dar, din pacate, lucrurile nu stau chiar asa in realitate... O femeie ranita si care-si da seama ca n-a fost iubita si ca cel cu care a impartit patul atata timp, de fapt dorea pe altcineva in fiecare secunda.. n-are cum sa fie persoana aia intelegatoare si deschisa la dialog. Ma tot intreb, voi vorbiti din experienta? Pentru ca eu nu prea vorbesc din carti. Stiu ce zic.

Datorie asumata?! El zice in primul post ca a facut o prostie cand s-a insurat, chiar crezi ca e dispus sa-si puna sentimentele pe masa?? Visezi frumos...

Amarena a scris:

Hm. Tu discuti despre o situatie ipotetica. Despre o casatorie perfecta si despre niste oameni perfecti, care inteleg ca virgula comunicarea le-ar salva casnicia.

Deloc, tu vorbeai de situatii, nu eu. Eu vorbesc de o chestiune de principiu, dar se pare ca nu ma intelegi. Casniciile pot esua. Oamenii se pot insela. Dar daca o fac, isi datoreaza lor insusi, in primul rand, sa fie sinceri cu cei de langa ei. Inca odata, e vorba de un principiu. Care nu are nici o legatura cu cat de "intelegatoare si deschisa" va fi ea. O faci pentru ca iti datorezi tie asta, in primul rand, ca un om care se respecta.

Ma tot intreb, voi vorbiti din experienta? Pentru ca eu nu prea vorbesc din carti. Stiu ce zic.

Experienta de a fi un om slab nu iti intareste cu nimic argumentele. Dimpotriva. Caci daca ar fi asa, daca dai si iei tepe ar trebui sa devii, prin "experienta", un invatat al moralitatii. :P

Discutia a deviat un pic, dar daca tot a deviat... sa mai deviez si eu si sa mai fac si o generalizare, desi nu imi plac:

fitzroy, majoritatea femeilor prefera sa fie mintite; este acea majoritate care spune: "eh, barbatul e barbat" sau "sa faca ce-o vrea, numai sa nu aflu eu" sau "nu conteaza pe unde umbla, tot acasa se intoarce". Ceea ce, sigur, suna destul de odios si eu una nu empatizez (cine m-o crede - bine, cine nu - iarasi bine). Dar, dupa cum stim, viata e complexa si are multe aspecte. :P Principial vorbind, da, el trebuie sa ii spuna adevarul ca o dovada de moralitate si de respect fata de ea si de... institutia asta. Dar cu dreptul ei de a NU vrea sa afle, cum ramane? Daca ea e genul de femeie care prefera sa fie mintita, are dreptul sau nu sa i se respecte optiunea asta? Intreb!

Si revenim: tot George2904 stie cel mai bine ce e de facut.

Varuna a scris:

Discutia a deviat un pic, dar daca tot a deviat... sa mai deviez si eu si sa mai fac si o generalizare, desi nu imi plac:

fitzroy, majoritatea femeilor prefera sa fie mintite; este acea majoritate care spune: "eh, barbatul e barbat" sau "sa faca ce-o vrea, numai sa nu aflu eu" sau "nu conteaza pe unde umbla, tot acasa se intoarce". Ceea ce, sigur, suna destul de odios si eu una nu empatizez (cine m-o crede - bine, cine nu - iarasi bine). Dar, dupa cum stim, viata e complexa si are multe aspecte. :cry: Principial vorbind, da, el trebuie sa ii spuna adevarul ca o dovada de moralitate si de respect fata de ea si de... institutia asta. Dar cu dreptul ei de a NU vrea sa afle, cum ramane? Daca ea e genul de femeie care prefera sa fie mintita, are dreptul sau nu sa i se respecte optiunea asta? Intreb!

Si revenim: tot George2904 stie cel mai bine ce e de facut.

Uhm, femeile pe care le stiu eu, nu putine la numar, detesta sa fie mintite. Deci mi se pare o generalizare periculoasa sa spui ca majoritatea femeilor prefera sa fie mintite. In plus, gasesc hilara idea unui drept de a NU afla :P. E ilogic acest drept, in contextul unei casatorii. Acest drept nu poate exista decat daca el e dorit si acceptat in prealabil. Fie sub forma unei anexe la certificatul de casatorie fie, la modul serios, sub forma unei negocieri de genul "faci ce vrei dar nu vreau sa stiu". Chiar si in acest caz e putin probabil ca dorinta sa se refere si la acele situatii care pun sub intrebare soarta relatiei in sine.

George2904 a scris:

Speram, totusi, sa comenteze si cineva care a trecut prin ceva similar.

Chiar nu e nimeni ?

Nu pot sa cred !

ba da ! ... cu diferenta ca eu n-am avut copii si nu m-am indragostit decat dupa separare , insa mocirla era aceiasi , am murit zilnic putin cate putin pana cand m-am trezit secat , fara vlaga... naufragiat intr-o viata care nu-mi apartinea si-n care nu ma recunosteam , dar ... in egala masura a fost si vina mea, asa cum e si vina ta George ... .

nu stiu cum as fi reactionat in cazul unui copil sau doi ... greu de spus .

te-am intrebat si la inceput : ce e fericirea pentru tine ?

fitzroy a scris:

Deloc, tu vorbeai de situatii, nu eu. Eu vorbesc de o chestiune de principiu, dar se pare ca nu ma intelegi. Casniciile pot esua. Oamenii se pot insela. Dar daca o fac, isi datoreaza lor insusi, in primul rand, sa fie sinceri cu cei de langa ei. Inca odata, e vorba de un principiu. Care nu are nici o legatura cu cat de "intelegatoare si deschisa" va fi ea. O faci pentru ca iti datorezi tie asta, in primul rand, ca un om care se respecta.

Experienta de a fi un om slab nu iti intareste cu nimic argumentele. Dimpotriva. Caci daca ar fi asa, daca dai si iei tepe ar trebui sa devii, prin "experienta", un invatat al moralitatii.

Vrei sa ma faci sa par cum nu sunt si nu prea inteleg de ce. Bineinteles ca-mi dau seama ca e o chestiune de principiu... Si daca chiar vrei sa stii, nu, nu-mi place sa fiu mintita. Si am si ghinionul de a-mi da usor seama atunci cand sunt.

Asta nu inseamna ca m-as duce vreodata la sotul meu sa recunosc ca l-am inselat. Oamenii care au principii si se respecta, din start nu comit adulter. Daca vrei sa punem problema asa. A merge sa-i pui pe tava marturisirea mi se pare dovada de orice altceva, numai nu de tact si inteligenta. Au fost casatorii care s-au salvat dupa un adulter, prin tactul de care a dat dovada idiotul care a inselat. Si celalalt n-a aflat niciodata. Crezi ca ar fi folosit cuiva daca ar fi aflat? Eu nu cred.

Dar, in fine... Ce stiu eu.

Eu cred ca nimanui nu i-ar placea sa traiasca in minciuna, indiferent daca e barbat sau femeie.

S-a gandit cineva la ipostaza ca el va trece peste iubirea ce i-o poarta celeilalte femei, ca va ramane cu sotia desi nu o iubeste, ca vor creste copilul si ca, in momentul cand vor ramane doar ei, cand viata deja pentru ei doi e consumata - adevarul va iesi la suprafata:

adica el sa-i spuna ei: stii, eu de fapt nu te-am iubit niciodata, am stat cu tine doar din obligatie?!!

cum s-ar simti ea? nu l-ar invinovati ca si-a pierdut atatia ani din viata, ca poate, si ea avea dreptul la iubire?

sau credeti ca e femeia care are doar nevoie de un barbat doar sa-i ofere statutul social si cu asta basta!

(in cazul in care mai exista astfel de femei, desi eu nu cred...)

Oricine are dreptul de a alege in viata!

Oricine are dreptul la adevar si, de ce nu, la iubire!

:P

delia delia a scris:

Eu cred ca nimanui nu i-ar placea sa traiasca in minciuna, indiferent daca e barbat sau femeie.

S-a gandit cineva la ipostaza ca el va trece peste iubirea ce i-o poarta celeilalte femei, ca va ramane cu sotia desi nu o iubeste, ca vor creste copilul si ca, in momentul cand vor ramane doar ei, cand viata deja pentru ei doi e consumata - adevarul va iesi la suprafata:

adica el sa-i spuna ei: stii, eu de fapt nu te-am iubit niciodata, am stat cu tine doar din obligatie?!!

cum s-ar simti ea? nu l-ar invinovati ca si-a pierdut atatia ani din viata, ca poate, si ea avea dreptul la iubire?

sau credeti ca e femeia care are doar nevoie de un barbat doar sa-i ofere statutul social si cu asta basta!

(in cazul in care mai exista astfel de femei, desi eu nu cred...)

Oricine are dreptul de a alege in viata!

Oricine are dreptul la adevar si, de ce nu, la iubire!

:P

ok... sa presupunem ca divorteaza si o ia pe cealalta , dupa cati ani va disparea si "fericirea" asta ? unul, doi , cinci ?

si ... ce va face, o va lua de la capat ? sa fim seriosi , viata nu-i un joc virtual, lumea sufera intr-un fel sau altul .

sigur ca toti avem dreptul la fericire, insa mai inainte de asta ar trebui sa si definim fericirea aia; ce reprezinta, cat poate dura, etc ... altfel vom dovedi doar imaturitate in a ne trai propriile vieti !

Ravl a scris:

ok... sa presupunem ca divorteaza si o ia pe cealalta , dupa cati ani va disparea si "fericirea" asta ? unul, doi , cinci ?

si ... ce va face, o va lua de la capat ? sa fim seriosi , viata nu-i un joc virtual, lumea sufera intr-un fel sau altul .

sigur ca toti avem dreptul la fericire, insa mai inainte de asta ar trebui sa si definim fericirea aia; ce reprezinta, cat poate dura, etc ... altfel vom dovedi doar imaturitate in a ne trai propriile vieti !

de acord cu ravl! :P

fitzroy a scris:

Uhm, femeile pe care le stiu eu, nu putine la numar, detesta sa fie mintite. Deci mi se pare o generalizare periculoasa sa spui ca majoritatea femeilor prefera sa fie mintite. In plus, gasesc hilara idea unui drept de a NU afla :cry:. E ilogic acest drept, in contextul unei casatorii. Acest drept nu poate exista decat daca el e dorit si acceptat in prealabil. Fie sub forma unei anexe la certificatul de casatorie fie, la modul serios, sub forma unei negocieri de genul "faci ce vrei dar nu vreau sa stiu". Chiar si in acest caz e putin probabil ca dorinta sa se refere si la acele situatii care pun sub intrebare soarta relatiei in sine.

Nu-mi spune ca nu ai auzit niciodata formularile alea de le-am zis eu mai sus, ca nu te cred! :rot: Ca ideea aia e hilara, nu contest, dar asta nu inseamna ca nu e probabila in viata reala. Ca sa dau un exemplu in extremis, daca eu sunt in stare sa ma sinucid cand aflu ca m-a inselat, am dreptul sa nu aflu ca m-a inselat; sau adevarul e mai presus decat viata? Exagerez, stiu, dar... mai avem si drepturi de-astea hilare. :) Hai sa vorbim despre oameni cu slabiciuni, oamenii asa cum sunt inainte de a fi perfecti, daca ajung vreodata. Hai sa vorbim de "relatii", ca suna mai uman decat "casnicii"; hai sa vorbim si despre alt gen de femei decat cele pe care le cunosti tu. :) Luate repede, toate zic "detest minciuna", dar in spatele acestei afirmatii eu aud "detest ca el sa ajunga sa faca ceva atat de nasol incat sa ajunga la dilema de a ma minti sau nu". Daca majoritatea detesta minciuna, cum iti explici numarul alarmant de barbati primiti inapoi acasa dupa o escapada, sau chiar mai multe? Iar... intreb! :P