LEGATURA MAMA-FIICA NECESARA?

tinatina a scris:

si daca v-ar lua de mana sa va prezinte amantul ei v-ar parea probabil o dovada de incredere.sau daca v-ar povesti si cate avorturi a facut,sau cum nu si-a iubit niciodata sotul si speranta ei cea mai mare este sa intalneasca un fat frumos?

eu nu as considera-o incredere,ci abuz emotional.

prietenia in general presupune reciprocitate,si eu cred ca un copil nu trebuie coplesit cu problemele si framantarile parintilor.

daca atunci cand spuneti"prietenie"va referiti la comunicare,atunci sunt si eu de acord.

niciodata nu mi-a placut sintagma"cresterea si educarea copiilor".cred ca bine ar fi sa fie"comunicarea cu copiii",caci totul se deschide printr-o comunicare reciproca,eficienta.

Dar intr-adevar,e bine ca fiica sa aiba incredere in mama incat sa-i impartaseasca problemele proprii,sa gaseasca la ea mereu sprijin si ajutor,intelegere si bunavointa.

dar la fel si fiul trebuie sa gaseasca aceeasi atitudine la o mama,si un baiat are suferinte si probleme.

totusi nu crd ca o mama i-ar spune asta unei fiice......sincer! :roll:

GinGin a scris:

Cum tine mai mult la el?Si cum ai ajuns la concluzia asta?

pentru ca ii da mai multa atentie lui, iar cand se intampla sa vorbim amn2 in acelasi timp imi spune sa astept pana termina el si apoi vorbim

lidia_1234 a scris:

pentru ca ii da mai multa atentie lui, iar cand se intampla sa vorbim amn2 in acelasi timp imi spune sa astept pana termina el si apoi vorbim

Te inteleg perfect. Acu',sa vorbesc si eu din partea cealalta:mama are tendinta de a acorda atentie copilului cu nevoi mai multe ,de obicei fiind cel mai mic.E nevoie de un efort de vointa sa acorde aceeasi atentie tuturor copiilor la fel,si mai ales de un efort de a nu-l mai cocolosi pe ultimul nascut.Cred ca nu constientizeaza ca tu te simti data deoparte...in inima ei,iti spun eu sigur ca sunteti egali :roll: ...mai rau e cu aratatul acestei iubiri.Nu fi trista si intelege-o!Poti discuta cu ea ce am postat eu aici ...as fi curioasa sa aflu ce ar spune.

GinGin a scris:

Te inteleg perfect. Acu',sa vorbesc si eu din partea cealalta:mama are tendinta de a acorda atentie copilului cu nevoi mai multe ,de obicei fiind cel mai mic.E nevoie de un efort de vointa sa acorde aceeasi atentie tuturor copiilor la fel,si mai ales de un efort de a nu-l mai cocolosi pe ultimul nascut.Cred ca nu constientizeaza ca tu te simti data deoparte...in inima ei,iti spun eu sigur ca sunteti egali :roll: ...mai rau e cu aratatul acestei iubiri.Nu fi trista si intelege-o!Poti discuta cu ea ce am postat eu aici :) ...as fi curioasa sa aflu ce ar spune.

eu sunt constienta de asta...si de fapt niciodata nu i-am cerut ceva ....ma 'resemnez' ca fetele sunt cu tatii(si mie imi convine)

lidia_1234 a scris:

eu sunt constienta de asta...si de fapt niciodata nu i-am cerut ceva ....ma 'resemnez' ca fetele sunt cu tatii(si mie imi convine)

ihiiii ...fata tatii,fata

GinGin a scris:

ihiiii ...fata tatii,fata

asa ziceam si eu

Buna tuturor,

Cred ca e prima data cand scriu pe acest forum, dar mi-am adus aminte de ceva. Cand ati spus de faptul ca probabil o mama nu i-ar spune fiicei despre amantul sau si ca asta ar fi abuz emotional. Niciodata nu m-am gandit la asta, dar la un moment dat incercam cu fratele meu sa intelegem niste lucruri... Mama mi-a povestit si cat de emotionata a fost la primul sarut cu iubitul ei, de altfel cu vreo 12 ani mai tanar, iar intr-o seara mi-a zis pur si simplu sa ma duc si eu sa dorm la o prietena. Cred ca atunci am fost cu adevarat socata. Acum relatia s-a deteriorat atat de tare incat privesc intamplarea asta ca pe unul dintre lucrurile chiar amuzante cu mama.

Azi tata a facut o operatie f grea, numai taietura are 25 de cm... la cateva ore dupa asta pe mama o dureau picioarele, nu mai putea de atata efort si extenuare. Ce va faceti cu o mama ipohondra? Cel putin asa cred eu despre ea si am citit despre ipohondrie. Ea e intr-adevar bolnava de inima de tanara si aceeasi boala o mostenesc si eu, problema e ca de vreo 30 de ani e pe moarte in fiecare zi. Pe mine personal a ajuns sa ma scoata din minti fiinta asta care se numeste mama.

Multumesc pt orice raspuns.

Amarena a scris:

Mama are cele mai bune sfaturi atunci cand tanara femeie isi incepe drumul in casnicie, mama stie ce sa faca atunci cand fiica ei e proaspata mamica si e plina de temeri.

Depinde si de compatibilitatea de mentalitate dintre mama si fiica.

In urma relatiei existente cu mama, am ajuns la concluzia ca fiecare face si da cat poate. Iar asteptarile de ambele parti, s-ar putea sa nu coincida.

Maria11 a scris:

Buna tuturor,

Cred ca e prima data cand scriu pe acest forum, dar mi-am adus aminte de ceva. Cand ati spus de faptul ca probabil o mama nu i-ar spune fiicei despre amantul sau si ca asta ar fi abuz emotional. Niciodata nu m-am gandit la asta, dar la un moment dat incercam cu fratele meu sa intelegem niste lucruri... Mama mi-a povestit si cat de emotionata a fost la primul sarut cu iubitul ei, de altfel cu vreo 12 ani mai tanar, iar intr-o seara mi-a zis pur si simplu sa ma duc si eu sa dorm la o prietena. Cred ca atunci am fost cu adevarat socata. Acum relatia s-a deteriorat atat de tare incat privesc intamplarea asta ca pe unul dintre lucrurile chiar amuzante cu mama.

Azi tata a facut o operatie f grea, numai taietura are 25 de cm... la cateva ore dupa asta pe mama o dureau picioarele, nu mai putea de atata efort si extenuare. Ce va faceti cu o mama ipohondra? Cel putin asa cred eu despre ea si am citit despre ipohondrie. Ea e intr-adevar bolnava de inima de tanara si aceeasi boala o mostenesc si eu, problema e ca de vreo 30 de ani e pe moarte in fiecare zi. Pe mine personal a ajuns sa ma scoata din minti fiinta asta care se numeste mama.

Multumesc pt orice raspuns.

Da, asta cu ipohondria poate sa fie un lucru extrem de iritant :) . Nu vrei sa jignesti persoana, dar in momentul in care e "in pericol de moarte" cam de 3 ori pe zi si orice durere de cap sau tuse e un potential simptom al unei conditii fatale, iti cam vine sa-i zici ceva la un moment dat. Mai rau e cand isi proiecteaza ipohondria asupra altora, si nu vede decat boli oriunde se uita. Am patit asta cu mama dupa ce am nascut; a venit sa stea cu mine pentru o luna dar mai mult de doua saptamani nu ne-am putut tolera reciproc. Avea cele mai bune intentii, dar la fiecare stranut al copilului meu sau de fiecare data cand plangea - ca de, e ciudat ca nou-nascutii sa planga...- presupunea automat ca ceva nu era in regula.

Pana si daca intra cineva pe usa spunea "cred ca deochiat copilul". Suporti o zi, doua, dar pana la urma ii spui. Ultimul lucru de care ai nevoie dupa ce nasti e sa-ti cobeasca cineva intruna

Maria11 a scris:

Buna tuturor,

Cred ca e prima data cand scriu pe acest forum, dar mi-am adus aminte de ceva. Cand ati spus de faptul ca probabil o mama nu i-ar spune fiicei despre amantul sau si ca asta ar fi abuz emotional. Niciodata nu m-am gandit la asta, dar la un moment dat incercam cu fratele meu sa intelegem niste lucruri... Mama mi-a povestit si cat de emotionata a fost la primul sarut cu iubitul ei, de altfel cu vreo 12 ani mai tanar, iar intr-o seara mi-a zis pur si simplu sa ma duc si eu sa dorm la o prietena. Cred ca atunci am fost cu adevarat socata. Acum relatia s-a deteriorat atat de tare incat privesc intamplarea asta ca pe unul dintre lucrurile chiar amuzante cu mama.

Azi tata a facut o operatie f grea, numai taietura are 25 de cm... la cateva ore dupa asta pe mama o dureau picioarele, nu mai putea de atata efort si extenuare. Ce va faceti cu o mama ipohondra? Cel putin asa cred eu despre ea si am citit despre ipohondrie. Ea e intr-adevar bolnava de inima de tanara si aceeasi boala o mostenesc si eu, problema e ca de vreo 30 de ani e pe moarte in fiecare zi. Pe mine personal a ajuns sa ma scoata din minti fiinta asta care se numeste mama.

Multumesc pt orice raspuns.

Chestia asta de a implica copilul in viata ta intima se numeste la americani chiar "incest emotional".si da,sunt mame care-si prezinta fiica amantului,voind poate sa arate o versiune a lor mai tanara.(poate)

cat despre ipohondrie...e nasol. e greu sa discuti cu mama si sa-i spui ce vrei,ce te deranjeaza,dar la un moment dat cred ca trebuie.

e bine insa sa fii bine pregatit emotional si sa nu lasi discutia sa o ia razna,sa divagheze spre cine stie ce amintiri si reprosuri...

Multumesc pt. amabilitate.

Intre timp m-am calmat, va dati seama. Din pacate, uneori e prea tarziu. Eu personal nu ma mai simt in stare sa discut cu mama, e drept ca de multe ori discutia a degenerat in reprosuri si amintiri din copilarie. Din partea mea as prefera o relatie bazata pe politete si mai de la distanta. Multumesc oricum, toate cele bune!